April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
April
Sunt în biroul directoarei. Ce s-a întâmplat mai exact sau de ce sunt aici? Ahh poveste lungă. Nici nu am ajuns bine şi deja am fost chemată la directoare.
Pe scurt camera mea aproape a luat foc, fără nicio explicație. Mai bine zis cufărului rămas de la mama a luat foc, arzând cu el singurele mele lucruri care mă legau de trecutul meu, de vechea eu. Normal că Sam are ceva de-a face cu asta şi o să mi o plătească scump.
Directoare însă stă în scaun, cu capul în mâini. Pare obosită, terminată chiar.
-Ei bine, nu e uşor să ți în siguranță 200 de elevii. Ai fi surprinsă cât de greu e. Dar mă rog. Şcoala e atacată din ce în ce mai mult. Icnesc.
-Cum adică ?
-Creaturi pe care nu le-am văzut niciodată, auzite din poveşti sau basme. Nici nu credeam că există până de curând. Pare că sunt atraşi de ceva, sau caută ceva anume. Plănuiesc să prind unul şi să îl torturez.
-A fost cineva rănit?
-Câțiva specialişti. Printre care şi Derek. Aproape sar din scaun când aud.
-Şi e teafăr acum?
-Câteva zgârâieturi dar e bine. Deci de asta nu a putut venii acasă.
-Pot să îl văd?
-Sigur. Mă ridic să plec dar aceasta mă opreşte.
-Dacă bănuielile mi se confirmă, te voi chema după ce prind o creatură. Avem de discutat serios April.
Ies pe uşă cât de repede pot şi merg în aripa medicală. Derek doarme pe unul dintre paturi. Una dintre asistente mi-a spus că i-a dat un calmant destul de puternic din plante pentru al ajuta să se vindece mai repede şi să facă față dureri. Are urme de gheare pe piept, iar pielea i s-a înegrit, de parcă ar fi otrăvit, dăunător chiar.
Mă aşez pe fotoliul de lângă el şi oftez. Când vor înceta oamenii dragii mie să fie răniţii? Îl strâng de mână, aducându mi aminte cum am vindecat-o pe Abby şi sperând că îl pot ajuta cumva, dar rana nu se compară, acum e mult mai complexă. Atunci era vorba de o mică zgârietură, acum e ceva grav. Dar nu îl vindec, e ca şi cum pot vedea ce s-a întâmplat doar atingându-l. E în pădure cu doi tipi, pe care nu îi cunosc, cu săbiile scoase şi pregătite. De nicăieri apare ceva, o umbră. Îşi arată colții şi sare asupra lui Derek, ceilalți doi sar pe el, iar unul reuşeşte să îi taie o mână Acesta urlă de durere şi îi aruncă , apoi creatura e lovită de ceva şi îngheață brusc. Gus se apleacă să inspecteze rana şi cheamă ajutoare.
Oftez şi mă las în scaun.
-Cum e? Tresar. Deex apare în prag şi vine şchiopătând spre mine. Mă ridic şi îi cedez lui locul, pare obosit şi abia se ține pe picioare.
