April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
L-am împins de pe mine şi m-am ridicat în picioare.
-Ce faci aici? Se încruntă şi mă priveşte cum mă plimb ca apucata. Mâinile îmi tremură şi mă mănâncă, observ mici scântei cum îmi ies din palme. Simt cum totul îmi scapă de sub control.
-April!
-Stai departe de mine! Alaskan pleacă. Îmi scapă de sub control!Nu pot să o controlez!
Închid ochii şi încep să respir ciudat. Strâng pumni cât pot de mult. Măcar Alaskan a plecat, te rog doamne să mă fi ascultat şi să fi plecat! Cad în genunchi şi strâng poalele hanoracul în pumni, tot corpul mă doare groaznic. Ce naiba se întâmplă?
Respir greu, sacadat. Ca magia să fie eliberată necesită multă îndemânare, pe care eu nu o aveam. Era din ce în ce mai puternic și nu știu dacă-i mai pot ține piept pentru mult timp. Am citit despre asta în jurnalul mamei. Durerea punea stăpânire pe trupul meu și era chinuitor chiar și să respir. Dacă magia vrea să fie liberă atunci o laşi să fie liberă, dar eu nu vreau asta, nu acum. Nu când el e în preajma mea şi îi pot face rău.
-Alaskan, pleacă! Îl avertizez cu greu. Nu mai pot să mă înfrânez, şoptesc chinuit.
Își închise ochii strâns, dându-se bătută. Nu îi mai putea face față. Nu avea cum. Spera doar ca Alaskan să fi plecat deja.
Se împăca cu gândul că avea să-și piardă cunoștiința complet încurând și nu avea să mai simtă acea durere infernabilă.
Dar ceva se schimbase. Parcă era prinsă într-o bulă uriaşă de căldură, protectoare și caldă, ce nu o lăsa să cadă în golul în care urma să se piardă . În loc să amorțească, devenea din ce în ce mai receptivă la ce o înconjura. Durerea resimțită în fiecare celulă a corpului se ameliora treptat, de parcă cineva o mângâia și îi lua atât durerea fizică, cat şi cea psihică.
Îşi auzea inima bătând cu putere chiar lângă ureche. Începea să simtă două mâini ce se plimbau disperate pe spatele ei, alinându-i durerea și parcă asigurându-se că nu avea să dispară subit din braţele lui.
Nu își auzea propria inimă bătând, ci a altcuiva pentru că avea obrazul lipit de pieptul cuiva care respira precipitat. Nu era singură. Cineva îl alina în acele clipe și pentru un moment scurt, se temea ca nu cumva să fi murit și să fie în brațele unui înger sau altă creatură din Lumea de Dincolo. Era învăluitā într-o căldură liniștitoare ce pur și simplu părea ireală. Era acasă. Îl auzea cum îi şoptea în păr.
-Sunt aici. Gata, a trecut.
Încă avea ochii închişi când se agăţă de nişte umeri masivi şi trase aer lacom, pieptul parcă stând să explodezedin clipă in clipă. Nu știa ce se întâmplase cu ea mai exact și cum era posibil, dar era sigur că el era acolo. Îl simțea îmbrățișând-o în exterior, dar se afla și în interiorul său, vindecându-i răni de care nici ea nu era complet conştientă de ele.
