26.~Sărbatoarea culorilor fericită.~

150 19 2
                                    

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.










April.

Încep să cred că Alaskan a avut dreptate. Ador sărbătoarea asta. Oameni chiar se distrează cot la cot, nu marginalizează pe nimeni. Aici sunt doar o simplă fată şi atât,nu o posibilă distrugătoare a lumii.

Abby m a tras după ea într-un dans nebun de-al lor. Un cerc care se măreşte din ce în ce mai mult şi se sparge treptat în perechii de câte doi. Piruete şi întoarceri, bat din palme şi chiuiesc veseli. Bărbați fac un joc doar al lor din picioare în timp ce partenerele fac piruete în jurul lor fluturând rochiile.
Bărbatul de vârsta a doua cu care dansam este înlocuit de unul mult mai tânăr, poate chiar de vârsta mea. Face o plecăciune în fața mea apoi îmi i-a mână şi o sărută.

Chicotesc fiindcă e de a dreptul adorabil. Zâmbeşte şi el lăsând la vedere o pereche de colți albi ca laptele.

-Eşti vampir murmur eu şocată. Chicoteşte.

-E o plăcere să întâlnesc un hibrid. Mă simt special acum.

-Cum ți-ai dat seama? Se uită la mine ştrengăreşte în timp ce mă învârte, apoi mă lasă jos.

-Miroşi diferit. Iar sângele tău e mai dulce. Mult mai dulce.

-Scârbos. Murmur eu dezgustată în timp ce el zâmbeşte.

-Ai dreptate..?

-April.

-Interesant.

-Ce anume?

-Numele tău reprezintă primăvara însăşi, înfățişarea ta e de o toamnă târzie, esența ta e ca o briză de vară, iar sufletul tău e rece, încremenit. Mă uit şocată la el. Sunt un observator bun, atâta tot adaugă el repede.

-E drăguț ce ai spus despre mine.

-Mai observ şi tânărul care îmi arde ceafa cu privirea.

Mă uit în spatele lui şi zăresc încruntătura mult prea cunoscută a lui Alaskan. Începe să se strângă din ce în ce mai multă lume, iar spațiul devine mult mai mic.

-Eu mă retrag înainte ca iubitul tău să îmi rupă capul la propriu chicoteşte. Mi-a făcut plăcere tânără hibrid. Sper ca dorințele tale să se îndeplinească. Îmi şopteşte la ureche apoi face o plecăciune şi dispare.

Alaskan imediat se pune în mişcare şi vine spre mine, iar eu panicată mă întorc cu spatele la el croită să îl ignor şi să pun distanță între noi, dar îl văd pe Derek şi îl trag după mine în cerc.

-Nu sunt sacul vostru de box! Protestează acesta. Rezolvați-vă probleme şi singuri.

-Vreau doar să dansăm!

-Sigur. M-am născut ieri! 

-Derek! Mai mult i-am miorlăit numele fiindcă cineva mă trage spre el. Îmi rămân cuvintele în gât când mâinile lui mari mă strâng posesiv de talie.

Cursed blood Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum