Și ne trădăm

Capitolul 28

***Melissa Martinez***
Inspir si expir, încercând sa-mi calmez pulsul alert înainte de a da piept cu Nycalos. Din dreapta mea, Lucas îmi găsește mana si mi-o strânge încetișor, vrând să îmi ofere curaj in aceasta situație. Deschid ușa, ignorându-i cu greu privirea.

Cum ne aude, Nycalos se ridica de pe scaun, însă ochii lui sunt răpiți de mine. Îmi dau silință sa nu-i arat nicio potențiala emoție de-a mea. Nici el nu-mi dezvăluie vreun semn ca i-ar fi fost dor de mine sau ca m-ar fi părăsit după ce a aflat ca ii port copilul.

—Willeyn, credeam ca vei învață ca nu trebuie sa amețești sentimentele cu munca.

Lucas ii distrage atenția de la mine, astfel încât sa fiu mai in largul meu. Sophia sta in fotoliu cu bărbia proptita in palmă, vizibil interesată de drama care va avea loc.

—Se pare ca nici unul si nici altul nu mai știe acest aspect, Montefiore.

—As prefera sa te adresezi conform rangului pe care îl ocup alături de soția mea. Știi doar cât de mult țin la politețea dintre oameni.

Lucas se așază relaxat la birou, ca si cum nu-l vede pe Nycalos o amenințare umblătoare la adresa mea. Când ma așez in poala regelui, ceva se schimba in cameră. Fostul spion, despre care am aflat ca îl cheamă si Willeyn, își ia postura defensivă. Celălat, însă, îmi înconjoară talia cu brațul stâng, cu degetele răsfirate pe abdomen. Ma relaxez, eliberând mușchii din chingile de plumb.

—Alteța Voastră, departe mi-e gândul de certuri in clipa aceasta. Am venit pentru a da explicații.

—Atunci începe sa explici ce te-a determinat să întreții relații amoroase cu o minoră, in condițiile in care aveai douăzeci de ani.

Avea douăzeci de ani? Nycalos a părut mereu foarte tânăr, chiar si acum trăsăturile sunt aproape neschimbate. Informația aceasta ma șochează mai mult decât faptul ca Lucas ma plăcea. Deși era aproape adult legal, nu a venit sa ma atingă.

—Nu am crezut niciodată ca se va ajunge in punctul acela. A fost totul profesional, pana Regina Stacojie s-a apropiat.

—Si in loc sa pui capăt, ai decis ca ar fi interesant sa o joci pe degete. Am avut pretenții, Willeyn. Poate ca si un adolescent ar fi avut mai mult discernământ.

Când îl privesc pe Nycalos îmi amintesc toate regretele pe care le-am avut. Când ma gândesc la faptul ca are mai mult de douăzeci si doi de ani ma trece un fior. L-am strecurat seara de seara in viața mea si in interiorul meu. Nu a vrut sa-mi vadă sufletul, ci doar plăcerile pe care i le aduceam in doze mici.

—Nu am jucat pe nimeni. Nu aveți dreptul sa mă acuzați ca am fost mincinos, atât timp cât am fost îndrăgostit.

Încep sa îmi ating degetele, uitându-ma la ele ca sa ma liniștesc. Nycalos este un mincinos, dar nu vreau sa schimb discuția numai pentru acest aspect. Vreau sa aflu de ce nu s-a întors niciodată.

—Nu te-ai gândit la răul pe care l-ai înfiripat in viața ei? Lucas îmi găsește mâinile agitate si le acoperă cu ale sale.

—Abia am vorbit despre sentimentele ei, prin urmare ce motiv va face sa credeți ca mariajul îi va aduce fericire? Nu o veți cunoaște niciodată cu adevărat din cauza ca nu vă permite.

Nu am idee cât de multe ii accept lui Lucas, dar măcar se străduiești sa ma cunoască. Nu ma obliga sa trec peste granițe, caci simte când sunt cu moralul la ananghie. Ma oprește din plâns când înțelege povestea si o poate construi singur.

—Îmi pare rău sa te anunț, Nycalos Willeyn, dar îi învăț fiecare mimica sau mișcare ca sa îmi cunosc soția. Prin asta ne diferențiem.

La aceasta veste, Nycalos nici măcar nu reacționează. Așa arată când e nervos si trebuie sa se abțină. Ma săgetează cu privirea, oprindu-mi inima brusc. Sângele mi se răcește si frigul ma cuprinde, aducându-ma intr-o lume paralela.