Și ne trădăm

Străin al trecutului-21

​​❦ Melissa Martinez ❦
Nu pot încă sa cred ca bat la ușa lui, in miezul nopții și ca nu ma clintesc pana când nu îmi deschide afurisita de încăpere. Rămân și bat în lemnul ușii, întrebându-ma dacă m-a chemat numai pentru a afla dacă i-as asculta cererile.

❀Lucas Montefiore ❀
Clar am mințit când am spus ca nu îmi pasa ce face dacă vine in camera de lucru. Poate ca nu voi fi mult mai atent la ceea ce fac, dar nu voi fi la fel de mâhnit.

Am aranjat câte ceva pe aici, străduindu-ma sa ii creez un colț confortabil in care sa se simtă in siguranța. In fata biroului meu, este un fotoliu din piele maronie care are lângă el o măsuță din lemn lăcuit, cu picioarele răsucite și o lampa înaltă dacă e prea întuneric pentru ea. Am lăsat lângă canapea o cana cu apa fierbinte și doua sortimente de ceai, neștiind care ii place mai mult.

Am căutat de am înnebunit prin toate rafturile cartea de istorie din dulapurile din biblioteca lui Kisax, numai pentru a i-o da Melissei. Aici se găsesc detalii despre tot feluri de sărbători ale Regatului Vesniciei si ale tărâmului meu vast. Mi-a luat destul de mult sa o recuperez din fundul unui raft cu lecturi istorice.

Asta este o alta bibliotecă de-a palatului, cea la care numai eu am accesul. In centrul capitalei regatului, este cea mai mare instituție, iar acolo se pot citi și împrumuta cărțile. Este o clădire gigantica, cu multe etaje, așa ca mii de oameni pot veni sa studieze sau sa găsească lecturile care nu sunt in librarii. In Biblioteca Stacojie, mai exista un muzeu al cărților, exact la parter, unde sunt expuse ediții valoroase de colecție, ale căror pagini sau coperte nu pot fi stinse. Evident ca in biblioteca de la etaj, fiecare tom important are doar o copie care este realizată cu migala, leita originalului, numai ca trebuie citită la fata locului.

Întâia oară când am mers la biblioteca, am rămas cu gura deschisă, studiind fiecare model de carte și putând sa le ating copiile. Am fost fascinat de tot ce se află in instituție și nu pot sa uit ca a fost primul loc pe care l-am vizitat cu mama si Ezra. Primul loc in care m-am simțit ca acasă, împrumutând și privind volumele, fie de valoare sau nu. Sper ca o voi putea duce pe Melissa intr-o zi sa vadă ce minunății sunt acolo.

Fix când ii aranjez totul, la ușa din mahon se aude o bătaie subtila ce poate fi interpretata drept neimportanta. Nu își dorește sa atragă atenția, dar e degeaba, dat fiind ca toată lumea știe ce se afla aici. Ii deschid Melissei care s-a schimbat și s-a acoperit cu straturi de haine mai groase. In aceasta încăpere este cel mai cald din tot palatul, încât nu e indicat sa aibă nevoie de veșminte mai groase.

—Intra, ii fac semn, îndemnând-o sa intre pe tărâmul biroului meuprimitor. Poți sa stai pe fotoliu, zic și iau cartea pentru a i-o înmâna. In cazul in care vrei sa aflii ceva despre sărbătorile noastre, găsești in prima jumătate. Despre ale tale poți sa descoperi in a doua.

Ma privește in ochi când ii explic și nu pare sa ii pese atât de mult de carte, pe cât o interesează privirea mea. O studiez îndeaproape, asigurându-ma ca măcar aude ce ii zic.

—Dacă mai ai nevoie de ceva sau ai nelămuriri, poți sa cauți in biblioteca ori sa ma intrebi.

—Am înțeles. Va...

—Nu ma trata ca și cum as fi regele tău. Dacă as dori asemenea comportamente, as chema o servitoare care ar fi mult mai interesată in a mă acompania si a tine cont sa mi se adreseze astfel.

O avertizez pe Melissa, sperând ca asta o va opri din a ma trata ca pe un om autoritar. Ma așez la birou și ea ma privește încurcată, cu o privire care cântărește gesturi și cuvinte. Intr-o parte a masei sunt stivuite scrisorile pe care le mai am de verificat pana in zori. Cele terminate sunt pe cealaltă parte a mobilierului și îmi mai rămâne doar sa le trimit mai departe la instituții. Dat fiind ca sunt foarte multe, in fiecare zi voi primi un număr cât mai mare de cereri ca sa pierd vremea.