Și ne trădăm

Regretul stacojiul-26

***Lucas Montefiore***
Legea in privința căsătoriei dintre suflete si sorți perechi urmărește mai degrabă ritualul finalizat, nu ceva scris negru pe alb. Urăsc schimbul de sânge si din nefericire este încă nevoie de el. Când se construiește conexiunea ai senzația ca totul renaște in adevăratul sens al cuvântului. Dacă e dusă la capăt doar una, simți ca se formează o jumătate din întreg, dar cealaltă e lipsă. Când întregul e completat, acesta devine puternic, măreț.

Trebuie sa întâlnim un preot ca sa aflăm cum se realizează ritualul. Ei sunt singurii oameni ce formează puntea către Putere si cei care aprobă schimbarea legilor sacre. Regele hotărăște când se da ascultare regulilor moștenite și am ales sa le schimb in urma obținerii permisiunii. Oricum, stacojii sunt destul de la locul lor, astfel încât in procesul de schimbare al regulilor din ultimii ani am avut numai câteva probleme.

Vreau sa știu dacă schimbul de sânge va fi mai blând fără sa ne aducă aceleași neplăceri, dat fiind că ne simtim ca si cum avem acel întreg. Poate aduce foarte multă suferință ambilor parteneri, dar unul va fi bolnav lungă bucată de vreme. Țin pumnii strânși ca zvonurile macabre sa fie numai o legenda plimbată de la generație la generație.

Azi ma voi preocupa de actele de la notar si o voi informa pe Sophia cu privire la decizia mea. Voi aduce la cunostiință căpitanului Russo, detaliile necesare pentru ca Melissa sa fie protejata de Devan si de ceea ce ticluiește acesta in umbră. Sigur nu sta cu mâinile în sâni.

Nu ii va face altcineva rău Melissei, așa ca va trebui sa fim precauți cu privire la cercurile in care se va învârti ca regină si locurile publice in care se va deplasa. Vom vorbi despre acest subiect când se va trezi, poate chiar pe la prânz ca sa ma asigur ca nu-i ruinez ziua.

Suntem in camera tatălui meu si ma întreb de ce entitățile părăsite de el aici nu ma izgonesc. Ma uit la degetele mâinii sale drepte care i s-au pierdut în palma lată a brațului meu pe care își odihnește capul. Respirația i se ridica ritmatic, în sincron cu a mea. Ii mângâi abdomenul, fiind conștient in totalitate de posibila consecință a ceea ce am făcut aseară amândoi.

Îmi reazem bărbia de creștetul Melissei, aducându-ma si mai aproape de ea. Picioarele ni s-au încâlcit sub paturile ce ne acoperă din cauza ca aseară a fost prea frig. Pielea ei fina îmi gâdila întreg corpul, iar senzația este straniu de familiara. Am impresia că țin o floare vie lângă mine pentru eternitate.

Ce s-a întâmplat acum opt ore m-a îngrozit si înfuriat din cauza ca am fost un neghiob de la care relele au pornit. A crezut ca am fost supărat pe ea, dar in momentul acela as fi dat orice doar ca sa fiu calm si sa ii ridic moralul. A fost panicata si zbiera, lăsânf strigătele de durere i se răsfrângă in urechile mele asemenea torentelor. Dincolo de ferestre, încă ploua cu găleata.

—Lucas ești aici? cuvintele ei ma fac să mă ridic intr-un cot, sperând ca nu are un coșmar. Lucas...

O întorc in brațele mele si ii găsesc ochii somnoroși. Clipește des, uitându-se la mine surprinsă, așa cum o faci când vezi in patul tău pe cineva pe care nu-l poți avea, deși îl iubești. Știu ca se îndrăgostește de mine, o simt când in ochi ii apare o sclipire de fiecare data când o alint. Ii înconjor umerii cu brațul de sub ea, aplecandu-ma ca sa o sărut. In viața mea nu am simțit nevoia sa apropii astfel persoanele, dar ea e singura in fața căreia accept orice atingere.

—Sunt aici, ii mângâi buzele cu ale mele, unindu-le cu grija. Suntem aici.

Își arunca brațele deasupra umerilor mei, ridicându-se ca sa fim mai apropiati. Se potrivește pe corpul meu, așa cum m-a completat aseară. A fost atât de împăcată când am terminat, încât in piept mi s-a zbătut inima care acum nu mai e prinsă în lanțuri. Melissa se simte ca un vis pe care ți-l aduci aminte pana in ziua in care mori. Odată ce o întâlnești, stăruie in viața ta vie, intacta indiferent de visele pe care le mai ai. O singura data daca o vezi, se întipărește in amintirea ta si nimic nu pare la fel de bun ca ea.