Și ne trădăm

Invitația stacojiului-20

❀Lucas Montefiore ❀
Vyx a venit în birou sa ma anunțe. Am fost obligat sa îmi ridic nasul din toate scrisorile aduse de la oamenii din regat. Chiar erau o mulțime de foi scrise cu cereri de cununie, de botez sau cu planuri de construire ale unor locuințe. Le voi accepta, apoi le voi da către oamenii mei care vor avea grija sa fie scrise condițiile pentru evenimente si sa se aloce certificatele necesare. Acestea sunt metodele eficiente de a îmi ocupa mintea cât stau departe de Melissa si de a-mi îndepărta mama in amintiri răzlețe.

Am rugat-o pe Vyx sa o antreneze pe Melissa, dat fiind faptul ca asta făcea si in Regatul Vesniciei. As fi putut la fel de bine sa ma duc sa o scot din camera ei, dar am știut ca mi-ar trânti usa in fata. In al doilea rand, am evitat-o patru zile întregi, asta dacă nu o includ pe cea in care ne-am sărutat. Nu o vreau in preajma mea când e perioada asta din an, fiindcă ma tentează prea mult alcoolul. Nu îmi doresc sa risc cu nimic.

Zilele acestea, m-am surprins uitându-ma pierdut in gol. Ma gândeam la cum s-ar simți in preajma mea, după ce i-am făcut avansuri in camera mamei. Mi-am imaginat cum s-ar simți ea dacă aș atinge-o cu mana si dacă pielea mea amorțită i-ar putea înțelege textura. Cred că redevin persona care am fost acum șase ani. Atunci am descoperit ca Melissa e cea care mi-a lipsit înzecit, formând un gol in inima mea. Zilele trec prea greu ca sa nu le resimt si chiar aș vrea sa dorm, dar ma oprește faptul ca, imediat ce as pune capul pe perna, m-ar năvăli o mare de amintiri demult apuse.

Pana la urma, am cedat si i-am spus spioanei ca după ce Melissa mai are puțin si termina antrenamentul, sa vina sa ma anunțe ca pot interveni.  Mi-a dat si o sticla plină ochi cu apa proaspăta, dar am uitat sa ia-o mai ofer printesei decăzute.

Am avut o conversatie in care ea a pus întrebările. Ca de obicei, nu a fost nimic nou sub soare. Știu ca a plâns pentru ca s-a văzut in ochii ei smarald cu irizații ciocolatii. Încă nu suport sa știu ca plânge din cauza unor omeni inutili care au greșit fata de ea. Pot sa îmi imaginez ca a fost Devan de vina. Bărbați acesta strica orice gând.

Am schimbat subiectul instant, fiindcă Vyx mi-a comunicat mental ca Melissei nu ii place sa se vorbească despre tatăl ei. I-am oferit șansa de a veni la cina, dar acum realizez ca nu știe unde o aștept. Poate ca are o noua problema. Oricum, asta nu ma împiedică sa ma ridic de la masa si merg sa văd dacă are vreo problema. Dau scaunul intr-o parte si o servitoare intra cu doua porții de mâncare pe o măsuță cu rotițe. Melissa o urmează, ușurându-ma ca nu sunt nevoit sa merg după ea.

A uitat sau a ales sa își lase parul umed si brusc realizez ca nu e foarte cald in palat in perioada asta. Iarna vine mereu cu repeziciune si ne părăsește foarte greu, dar îmi convine asta. Deși mama a murit in timpul acestui anotimp înfiorător, tot a rămas perioada mea favorita din an.

—Credeam ca nu mai vii, ii zic Melissei cât ii trag scaunul de lângă cămin unde e aprins un foc care să îi poată încălzi trupul.

—Si v-ați gândit sa veniți la mine ca sa ma târâți aici? se așază si ma privește o data cu inocență, urmărindu-ma cum ma întorc la locul meu din celălat capăt al mobilierului pătrat.

—Cuvântul „târî" e cam dur pentru a explica ce am avut în plan. Poate ca as fi vrut sa te conving sa vii aici, dar nu împotriva voinței tale.

Observ ca replica pe care i-am spus-o are un efect straniu asupra ei. Chiar nu aveam in plan sa o forțez sa vina cu mine, doar ca m-am temut ca nu se simte bine. As fi cerut cuiva sa ii trimită cina in camera, dacă n-ar fi dorit sa stea cu mine jumătate de ora.