Și ne trădăm

Slăbiciunea sărutului-18

❀Lucas Montefiore ❀
—Ai grija de mine. Promite-mi!

O zice de parca nu asta am urzit încă din ziua in care a ajuns in biroul meu si m-a dat peste cap. Poate ca m-am lăsat păcălit de Ezra cu privire la Melissa, dar nu voi mai repeta greșeala. Prințesa Vesniciei este in sângele meu si nu pot nega, indiferent cât alcool as înghiți pe nesimțite. Si știu sigur ca nu vreau sa o uit, deoarece asta înseamnă sa ma pierd din nou. E o senzatie necurată sa știu ca tânjesc după cineva care este atât de aproape, dar pe care nu îl pot avea in mainile mele pana nu reușesc îl ademenesc in transă. Melissa, soarta mea dulce-amăruie promisa din naștere.

—Melissa, asta înseamnă sa fii a mea.

Ii ridic bărbia cu doua degete, înclinându-i capul pe spate ca sa ma privească. Lacrimile i-au rămas agățate de gene asemenea unor țurțuri. Se topesc pe obrajii ei îmbujorați atât de repede ca ma înspăimântă. Isi croiesc calea, lasand in urma mici cristale pana la buzele Melissei pe care le fixez cu privirea. Încerc sa ma decid cât de vulnerabila e după ce i-am simțit inima bătând in același ritm cu a mea. Doua suflete unite din naștere.

Ii indepartez cu degetul mare lacrimile de pe obraji. Port mănuși pentru ca nu vreau sa stie ce ascund de ea. Nu va afla povestea decât in secunda in care chinul ce mi-a înnegrit zilele va fi insuportabil. Ceilalți stacojii știu ce nenorocire s-a abătut asupra mea si a Ezrei, dar puțin au auzit atrocitățile din temnița respectivă.

Melissa se înfioară aproape de mine si isi agata degetele in cămașă mea, păstrându-si echilibrul in tensiunea din jur. Ii urmăresc ochii triști in care citesc o fărâma de emoție lucioasă precum o nestemata descoperită de curând. E curioasa si îmi doresc sa ii arat ceea ce vreau sa ii fac de câteva zile încoace. Prelungesc momentul, fiind conștient ca Melissa se va panica dacă fac ceva brusc.

—Vrei sa pleci? neagă. Vrei sa o fac? pe buze ei apare un răspuns imperceptibil, dar cumva știu care e. Nu vei ajunge departe daca fac pasul, o avertizez.

Înainte sa pot judeca, buzele ei ajung peste ale mele, împletindu-se așa cum e menit sa se întâmple. Ii cuprind obrazul cu palma ca sa nu se poată desprindă din sărut, deși nu dă semne că-si dorește să o fac. Pare hotărâtă sa se adâncească in moment.

Aș da orice sa ii simt pielea din nou, așa cum am atins-o in seara in care a apărut din senin in camera mea. Îmi închipui cum arata când stă dezbracata sub apa ce curge în duș in timp ce toate ranile ii sunt lăsate la vedere. Fiecare părticică din ea e descoperită si e nevoie sa întind o mana ca sa îmi alin dorința de a o atinge. La ce bun, oricum voi vrea din ce in ce mai mult, așa cum incendiul a vrut-o cu fiecare flacara care s-a întins mai mult in direcția trupului său vlăguit.

Buzele ei uscate acum câteva minute au devenit umede și moi de la lacrimi. Șterg ce a rămas pe ele, astfel încât Melissa va simți zile in șir amprenta mea. Ii înlocuiesc suferinta cu obsesia pentru ea, pentru fata a cărei imagine mi-a revenit in minte ani in șir. E cu aproape doi ani mai tânăra decât mine, dar am așteptat atat de mult timp ca totul sa devină moral. Mi-am dat seama cât de mult m-am prins de existenta ei, abia când ne-am separat.

Oftează o data si nu îmi vine a crede efectul pe care îl are răsuflarea ei intretăiată pe buzele mele. Accepta sa ii explorez gura si sa descopăr cum ii place să fie sărutată. E exact așa cum mi-am închipuit-o: la fel ca dulceața de căpșune din clătitele primite de dimineața.

Imi duc mainile la talia ei si i-o cuprind, ridicând-o in poala mea. Ajunge peste mine si picioarele ei se muta de o parte si de alta a coapselor mele. Ma aplec puțin in fata ca sa pot păstra contactul dintre noi, caci Melissa e încă scundă in brațele mele. Nu știu unde va duce asta, dar ma aștept sa intervină ceva neașteptat curând.