Și ne trădăm

Șobolanul cu Două Fețe-6

❀Lucas Montefiore ❀
Sunt în birou ca să mă uit peste rapoartele consilierilor legate de producțiile agricole care cresc din ce în ce mai mult. Ar fi un aspect pozitiv, dacă am avea mai mult pământ.

Singurul aliat care ne-a ramas este tribul, iar granițele cu Regatul Veșniciei s-au închis de multă vreme. De fapt, acest eveniment s-a întâmplat înainte să reveni în regat, dar vremea a trecut prea repede. De ani de zile mă străduiesc să închei pacea, dar încă nu reușesc să dau de rege. Iar războiul nu ar ajuta, mai ales că aș fi naiv să o fac. Nu e ca și cum n-am avea suficiente forțe, însă nu vreau sa-mi asum riscul ca oamenii să îmi moară pe capete din cauza inamicului care se hrănește din durere.

Tacerea e intrerupta cand o bataie în ușă răsuna cu ecou in camera. E Vyx cu siguranta. Probabil vine sa aduca niște rapoarte. Nu ma mai mira ca ea sa vina cu vesti, deoarece de cand o cunosc a lucrat fara incetare. E productiva, eficienta de fiecare data cand are o treaba atribuita. Dintre toti spionii de la curte, e printre singurele in care am incredere ca nu vor barfi cu altii despre ce face familia mea. Confidentialitatea in Regatul Stacojiu e nerespectata, iar majoritatea platesc printr-un singur bun. Esti nevoit sa pastrezi totul sub cheie aici, chiar și cel mai mic gest il cantaresti cu atentie.

Nu asteapta sa ii permit accesul in sala. Merge, vorbind printre dinti si se oprește in spatele scaunului. Clar ceva a enervat-o.

—Sper ca stii ca Ezra e un sobolan ipocrit.

—Sa inteleg ca a gasit fata?

—Nu numai ca a gasit-o, dar pare ca ceva se intampla intre ei. Nu pot spune ca e placut.

Nu imi dau cu presupusul, tinand cont ca Ezra ar putea sa ma surprindă cu multe, oricand. Iau manusile din piele de pe coltul biroului.

—Si ce insinuezi cu asta, Vyx? Ca am multe variante, dar chiar ma roade curiozitatea sa aflu exact ce face cu fete pierdute in padure.

—Nu doar cu fete mai jos de rangul lui sociala. Progreseaza pe zi ce trece. Marsavul print se incurca si cu printese acum. Nu in felul in care te gandesti, desi nu ar fi nou sa o faca. E solemna cand spune toate astea, in continuare pastrandu-si expresia. Si o tine inchisa intr-o celula, cu gleznele prinse in lanțuri. Printesa e disperata dupa ajutor din cate am observat.

Printesa? Ezra vrea sa inrautateasca totul cu fanteziile lui bolnave. Daca pana acum razboiul nu ne-a ajuns la fata portii, asta urmează sa se petreaca, iar noi nu avem apararea suficienta. Pe de alta parte, Melissa Martinez e aici. La petite princesse se afla in acelasi castel. Fata care a fost ascunsa de toti pentru mult timp a fost trasă cu forța din ascunzătoare.

Imi revin, amintindu-mi ca trebuie sa merg dupa ea sa ma interesez daca ii pot schimba parerea despre noi. Poate reușim să o luam de partea noastra sau sa o convingem sa-l induplece pe rege sa cada la o intelegere, inainte sa ii observe lipsa.

—A disparut de mult timp, Lucas. Chiar crezi ca tatalui ei ii pasa de ea atat de mult? Stie ca stacojiii nu au la fel de multa forta. Pana la ora asta, intre voi vrajba s-ar fi agravat si mai mult. Acum satele ar ajunge in flacari.

—Oprește-te din a imi invada spatiu personal. Cat despre restul, tind sa cred ca as putea macar sa o am de partea mea. Regele va muri la un moment dat, iar Melissa il va succede.

Ridica din umeri, apoi spulbera tăcerea cu altceva:

—Deschide pasajul! ranjeste cand se aude un sunet in peretele gol, iar eu imi dau ochii peste cap.

—Puteai sa incepi cu asta.

Ma indrept spre locul stiut de ani de zile, insa nefolosit de mult timp. Ating o portiune micuta evidentiată, iar coridorul secret se deschide. Vad un corp care aproape se chirceste de durere.

Ma aplec spre ea, luand-o in brate, iar Melissa se prinde cu disperare de camasa mea. Ca si cum ar fi o ancora aruncata peste bord, adancindu-se in nisipul argilos. Tremura langa mine si singurul lucru pe care reusesc sa il fac este sa o strang mai bine. Sa ii ofer putina siguranta, macar câteva minute. Respira greu, obrajii sai uzi imi umezesc haina, dar nu ma intereseaza, întrucât pot sa ma schimb oricand. II spun ceva, insa nu sunt convins ca ma aude.

—Vyx, du-o la infirmerie si spune-le sa ii dea alte haine.

—Nu tine de datoria mea, Luc. Ce ar discuta servitorii daca m-ar vedea asa. Toata acoperirea mea ar disparea, iar lumea ar putea fi mai precauta. In ultimul rand, nu ar strica daca oamenii ar crede ca mai faci si fapte de caritate.

—Atunci sa stai cu ochii pe Ezra in continuare. Vreau sa imi raportezi tot ce descoperi.

Ingana, intoarcandu-se pe calcâie, parasindu-ma. Ca de obicei, nimic nu se schimba la ea, ba chiar unele abilitati ma bucura ca sunt inca acolo. Vyx isi stie valoarea pentru mine, din prima zi in care m-a cunoscut.

Melissa tuseste putin, un fel de anunt care imi aminteste ce trebuie sa fac mai departe. Sa o ajut, ca mai apoi sa-i cer explicatii Ezrei.

O duc la infirmerie unde nu mai sunt multi oameni bolnavi azi. La doua saptamani se fac cautari in regat pentru a verifica sanatatea locuitorilor. Majoritatea mor -in august, luna aceasta, nu am ne-am mai confruntat cu decese- ori se intorc acasa vindecati si in siguranta.

O observ pe Minerva cum apare de dupa o perdea albastră. O femeie in varsta de 45 de ani, inalta si impunatoare. Ochii ii transpun grija in majoritatea situatiilor, insa cateodata poate fi insensibila fata de cei care gresesc grav. Însă de fiecare data are o vorba buna celor la care ține. E matusa mea care, de cand mama s-a dus, se ocupa cu oferitul ajutorului celor nevoiasi. Amandoua au fost nevoite sa invete medicina, uneia placandu-i mai mult decat celeilalte.

Se holbeaza la mine, ba nu, la Melissa. Panicata si luata pe nepregatite, se grabeste spre noi. O cobor usor pe fată, inca sustinand-o cu o mana, iar Minerva o sprijina ca sa nu cada.

—Ai grija de ea pana isi revine si oferă-i ceva sa se schimbe.

Peste umar imi arunca niste cuvinte absente, scurte, desi concentrata pe greutatea fetei care se lasa pe umarul ei.

—Știu ce sa ii fac. Nu am nevoie de tine, baiete. Du-te si rezolva-ți treburile de rege sau ce ai de lucru.

Îi spune Melissei ceva pe un ton scazut si cu expresia faciala blajina. Ea nu pare ca intelege o ioata din ce indruga, iar pentru cateva secunde, observ ca printesa isi suceste capul cu greutate, ochii ei verzi îmi găsesc privirea. Nu tradeaza ganduri ascunse. Chipul ii e indiferent e cel care ma ajuta sa realizez ca singura emotie care m-a inconjurat a fost grija, numai ca s-a transformat în mahnire pentru fratele meu.

Le intorc spatele, plec in cautarea Ezrei, nu inainte de a ma schimba. Pun pariu ca se antreneaza în arenă. E timpul pentru explicatii.

—————————
Buna! Nu am timp sa scriu diacriticele, dat fiind ca iau mult mai mult decât verificarea exprimării. Sper ca ma înțelegeți :)

Pregătiți-va, deoarece ne apropiem de capitolul 9 si ce e acolo nici nu vreau sa îmi închipui...