Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 1

                             

                           Pov.Angela
                      -În urmă cu cinci ani -

  Nu mam gândit niciodată că mă voi găsi în ipostaza,dea mă bucur de fiecare minut petrecut din viață frumoasă care o am,sau mai bine spus care o aveam.
O singură noapte,și totul se transformă într-un coșmar,din care nu mai pot ieși.
Încă aud vocea polițistului care a sunat la ușă, și mă anunț că părinții mei au avut un accident și nu o putut supraviețui,în acel moment am simțit cum inima mea se dispică în doua de durere.
Dorul și durerea încă le simt în suflet doar că acuma nu mai e așa de proaspăt,debea a trecut  două luni de la eveniment.
Mătușa Katherine a început să pună bagajele în mașină,sunt supărată că trebuie să plec din orașul natal,dar a spus că e mai bine pentru mine,deoarece un nou început e mult mai bun pentru toată lumea.
Nu știu de ce părinții mei nu au vrut niciodată să îmi cunosc,celalalt rude ale noastre,mătușa Katherine e foarte de treabă,dacă nu era ea,nu știu ce se algea de mine.Am doar șaptezeci ani și nu știu cum îmi voi continua viață fără căldura părintească lângă mine.
Sunt recunoscătoare că am întâlnit-o chiar dacă asa târziu,ma ajutat să trect puțin mai ușor peste dorul de ai mei.
Deschid porter mașină și mă pun pe bancheta din spate,punandu-mi căștile în urechi.
Dând drumul la player-ul preferat de melodii,închid ochii și mă afund mai tare în scaun.Cred că merg de vro o zi cu mașina dar nu am simțit-o trecând așa de rapid,eram prea concentrată pe gândurile mele.
Stau de ceva timp așa încât nu mi-am dat seama când mașina sa oprit și în față mea apre o vilă mare albă,poți spune căi un castel.
E așa de frumos când te uiți la ea,iar florile și gazonul care era tuns amănunțit,e că cineva are grijă la detalii.
Când pășesc afară razele soarelui îmi gâdilă chipul puțin adormit,un zâmbet mic îmi apare în colțul gurii.
Întotdeauna mi-a plăcut să privesc clădirile vechi care aveau stil,frumuseța lor e una remarcabilă și unică,omul poate face lucrări atât de frumoase încât aș putea să mă uit ore în șir la ele.
Ce pot spune că îmi plac lucrurile vechii și arhitectura.
Mă dau câțiva pași în spate pentru a vedea mai bine opera de artă din fața ochilor mei,aproape că mă împiedic de ceva dar simt cum doua brațe puternice  mă susțin.
Când sunt pusă înapoi pe picioarele mele mă întorc cu capul în spatele meu și simt cum respira se greunează în câteva clipe din cauza persoanei din fața mea.
Un chip frumos cu trăsături bine definite,ochii de un cenușie ca cărbunii,buze roșii,un zâmbet fermecător îi răsare în câteva secunde.O piele bronzantă fără imperfecțiuni,un corp masiv,umerii lați,cămașă care e mulată pe trupul lui și îi evidențiază mușchii lucrați din greu.Trebuie să îmi dau puțin capul pe spate pentru a-l vedea mai bine,deoarece e înalt,eu ajungând doar până la umeri săi.
-Ești bine Domnișoară?Când îi aud vocea joasă,simt cum picioarele se transformă în jeleuri.O voce grosă și seducătore.E așa de puternică și intimitat când vorbește.
Îmi mușc obrazul din interior,aprob timidă din cap.
Îmi simt cum obrazi îmi sunt deja roși ca focul,mă simt intimitată de acest bărbat,parcă ar fi un Zeu al perfecțiunii.
-Se pare că ai cunoscut-o pe Angela.Glasul mătuși mele se aude în spate,după îi zâmbește larg bărbatului din fața noastră.
-Ea e nepoata ta?Întreabă dar fără să își iei privirea de la mine.Angela ce nume frumos.Înghit în sec,felul în care îmi pronunță numele e așa de....superb.
-Angela,el este Samael Walter propetarul acestei vilei.Mă informează mătușa mea.
-Îmi pare bine.Spun încet încât nu cred ca mă auzit nimeni.
-Și mie Angela.Îmi una dintre mâini și o sărută tandru.Dumnezeule....cred că o să leșin.
-Samuel poți tu te rog săi spui lui Helga să pună aceste bagaje în cameră lui Angela?
-Desigur.Zâmbește larg.Pe mai târziu Angela.Îmi spune acesta după care pleacă în vilă.
Rasuflu ușurat,cred că mai aveam un pic și leșinam pe loc din cauza acelui bărbat cu chip de Zeu.Nu am văzut niciodată așa un bărbat.
Îmi scutur capul și încerc să ignor toate senzație ciudate care mi-le inducea el.

               -O săptămână mai târziu-

Mă plimb prin conacul și încă nu mam învățat să stau într-un loc așa de mare,spui că trăiesc într-o fortăreață.
O trecut deja o săptămână de când sunt aici,timpul o trecut relativ rapid spre surprinderea mea,mătușa mea o pus să îmi fie aranjată o cameră speciala pentru a-mi perfecționa desenele în arhitectură.Acolo e oaza mea de liniște și nimeni nu o poate distruge.
Nici nu am observat cum a zburat timpul de când mă aflu aici,mătușa mea a trebuit să plece într-o călătorie în Russi pentru nu știu ce afaceri.Ea deține propria firmă de avocatură.
În schimb a avut grijă să nu îmi lipsescă nimic cât ea este plecată.
Helga una dintre menajerie acestei case,care se poarta extrem de frumos cu mine,mă bucur faptul că mă înțeleg cu ea și pus cu ceilalți,mă simt că o prințesă către trăiește într-un castel.
Helga e o persoană cu un chip blând și o voce caldă care îmi indică o stare bună.
Singură persoană care mă făcut să mă gândesc non-stop este Domnul Walter sau Samale cum îi spune mătușa.
Nu lam văzut din ziua aia în care ne-am întâlnit prima dată,e așa de vis.
-Cineva e cu zâmbetul pe buze.Tresar când aud o voce în spatele meu și din cauza asta am scăpat toate coroanele și figurile pe jos.Ce împiedicată sunt...offf.
-Scuze nu vroiam să te speri.Mă ridic în picioare și mă pun în genunchi pentru a strânge dezastrul făcut de mine.
-Nuui......nimic.Spun încet.Acesta se pune lângă mine și mă ajută pentru a strânge.
Din greșeală mâinile noastre se ating și câteva piscături,ca un fel de electroșocuri se produce pe bucata de piele pe care a atins-o.
Îmi ridic privirea spre chipul lui și mare greșeală am făcut,deoarece acesta se uita deja la mine.
Deschid buzele încet pentru a întra puțin oxigen în plămâni.Îi văd mărul lui Adam cum urcă și coboară la loc,ochii îmi cad pe buzele lui întredeschise,nu știu de ce dar nu îmi pot mișcă trupul.
Deparcă corpul e transformat în gheață,vine puțin mai aproape de mine și pot săi simți parfumul lui masculin,care are un miros plăcut.
Mână croiește până la colțul gurii mele pe care îl șterge,mă uit nedumerită la el.
-Avei un pic de ciocolată.Îmi spune după mă ajută să mă ridic în picioare.
Am uitat că am mâncat câteva brioșe făcute de Helga,cred că arătăm că un copil mic când le-am văzut și am încercat să iau câte mai multe.Ce pot să spun,sunt o gurmandă iar pe corpul nu se depunde,așa de multă grăsime.Mă mulțumește acest aspect.
-Mulțumesc.
-Pentru nimic.Deci ce faci aici?Își îndreptă atenția spre desenele de pe masă.
-Păi...mam gândit să-mi fac ce îmi place,dacă tot am acest loc făcut de mătușa mea.Ia unul dintre desene între două degete și îl analizeză atent.
-Ești talentă.
-Serios?Cum ție pare?Formez o linie subțire a buzelor într-un zâmbet inocenta.
-E frumos,îmi place.Îl lasă pe birou după mai ia altul.
-

Îți mulțumesc.
-Pot să stau să văd cum crezi aceste desene?Se răzămă de biroul de lângă,îl privesc lung, după îi răspund cu un zâmbet larg dând din cap afirmativ.
Mă pun pe scaunul și iau o foaie alba goală și un creion după încep să trasez linie fine pe bucata de hârtie.Suflu părul care îmi vine pe față dar îl simt cum Samael mi-l dă la o parte după ureche.
Înghit în sec ghemotocul de fluturii din stomac, după încerc să-mi controlez respirația dar îi simt respirația s-a calda pe ceafa mea.
Mă opresc din cea ce făceam și mă uit la el, muscandu-mi buza de jos involuntar când îi întâlnesc privirea arzătoare.
Simt cum scaunul se mișcă cu totul făcându-mă să-l privesc în toată splendoarea lui.
Mână lui urcă ușor pe obrazi mei care erau roși deja iar când mă atinge un fior cald îmi străbate în tot corpul în câteva clipe.
Îmi mângâie ușor obrazul după se oprește la buze,se uită câteva secunde la ele după se apropie mai mult de față mea.
Fețele noastre sunt la câțiva centimetri distanță,dintr-o dată mă simt ridicată în sus și pusă pe masa de lucru.
Îl privesc curioasă ce vrea să facă,clipesc mărunt când îi văd chipul zâmbind arătând gropițile din obrazi săi.
Îi strâng în pumn bluză lui,după acesta se năpusteste peste buzele mele.Stau nemișcată uitându-mă uluită la ce a făcut.
Îmi închid ochii după începe săi răspund înapoi la sărut.Primul meu sărut e cu omul care am început să îl vise noaptea.Bărbatul de vis.
-Unde ai fost până acum?Mi-a șoptit peste buze.Se dezlipește din sărut fără să își iei ochii de pe chipul meu.Emoțiile din cuvintele rostite,sunt transmise până în oase și încep să tremure,dar nu de teamă,ci de plăcere.
O spusese de parcă mă aștept o veșnice să apar în viața lui.