Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 5

                             POV.Samual
                              -În trecut-

Ies din mașină și o înconjor până când ajung la portera cealaltă și o deschid ușor,ochii Angeli îi sunt sticlos deja și mă privește intens,totul îi se datorează celor trei pahare de acolo care ia consumat la petrecerea.
-Deja am ajuns acasă.Se ridică în picioare și îmi zâmbește călduroas.O ia înaintea mișcându-se sezual în fața mea.
Deschide ușa și merge direct către canapeaua din living dându-și tocurile jos.
-Off....sunt o tortură tocurile astea.Se plângea ea și se scufundă mai tare în canapeaua moale.Ajung lângă masă cu băuturi și îmi torn un pahar simplu de whisky și mă asez pe fotoliu care se alfa în fața ei și încep să îi privesc trăsături faciale care erau frumos conturate.Îmbrăcămintea care i-am ales-o i se potrivește foarte bine pe corpul ei,care are forme definite și machiajul de pe chip o face mai matură.
Iau o gură sănătoasă din alcool și simt cum îmi arge gâtul,după îl pun deoparte,aceasta se ridică și se așează în poala mea punându-și mâinile în jurul gâtului meu.
-Sam vreau să-ți mărturisesc ceva.
-Te ascult.Îmi plimb subtil mâinile pe spatele ei.
-Te plac.....foarte mult dar nu știu dacă și tu simți la fel?Mă privește lung și așteptă să îi răspund înapoi.
-Tu ce crezi?O trag mai aproape de mine astfel în cât fețele noastre sunt la câțiva centimetri distanță una de alta.
-Cred că da?Ridică din umerii.
-Crezi?Fața ei se schimbă radica,pare stânjenită.
-Cred că vinul e devină,scuze.Zâmbește strâmb și dă să plece dar o țin de încheturi făcând-o să stea pe loc.
-Ce simți mai exact pentru mine?Obrazi ei îi iau foc și își ascunde privirea în jos.Nu îți ascunde chipul frumos.Uite te la mine Angela.Îi ridică bărbia cu două degete.
-Nu știu cum să-mi exprim sentimente prin cuvinte.Știi că orice creatură din ocean are nevoie de apă ca să poată să supraviețuiască,așa sunt și eu.
-Am nevoie de tine să supraviețuiască.Mai făcăt să simt ce înseamnă să iubesc cu adevărat.Câteva lacrimi încep să îi atingă obrazi delicați.Mă faci să mă simt apreciată,specială,chiar.....și când sunt cu tine simt că nu mai am nevoie de nimic.
-Dacă ai putea privi prin ochii mei,probabil te-ai speria de tot ce simt si de tot ce ai vedea dar măcar ai înțelege cât de tare ar durea să dispari din viața mea.Îi mărturisesc înapoi,nu are nici mai mica idei cât de importantă e ea pentru mine.
Dacă va trebui să spun tuturor că Angela aparține haosului pe care l-am creat în jurul meu este doar pentru a o proteja,nu voi ezita să omor pentru ea dacă este nevoie.
Voi înfrunta chiar şi iadul cu mâinile goale dacă trebuie şi asta doar pentru ca nimeni şi nimic să nu o atingă vreodată.
- Ești conștientă de ce-mi faci?Îi zâmbesc şi îmi trec vârful limbii peste buzele ei moi.Ea își lipeşte palmele pe abdomenul meu.
- Dar mai important. ..eşti conştientă de ce ți-aş putea face?O ridic instantaneu în picioare și îi privesc buzele flămând.
Îi trage ușor de fermoar,iar rochia începe să curgă lin pe trupul ei până atinge podeaua.Ea îmi trage de cămașă,lăsân la vedere corpul bine lucrat.
O privesc intens în ochii și o mângâie ușor pe spate,o sărută pe corpul ei coborând ușor până jos,apoi o întinde pe spate și îi șoptesc pe o voce vulgară.
-În seara asta eşti doar a mea Angela.Îmi urc mâinile pe spatele ei şi îi desface sutienul, aruncandu-ul pe jos.
lar apoi buzele noastre se regăsesc,iar noi ne sărutăm de parcă am fii flamanzi şi ne dezbrăca.....în grabă.

                               Pov.Angela
                              -În prezent-

Mă ridic instantaneu în fund din cauza unui vis care îmi bântuie zile,câteva picături de transpirație cad lin de pe frunte,inima îmi o ia la sănătoasă și toate îi se datorează lui.
El e singurul vinovat,el e demonul meu care ma tras în iadul lui pe care la creat.
De ce trebuie să mi-se întâmple mi-e toate astea?
Nu pot avea și eu o viață normal?
Îmi este dor de părinți mei,vreau să îmi spună cuvinte liniștitoare și să stau în brațe lor călduroase și iubitoare.
Nethen.....sper din suflet să fie bine.El o rămas singura persoană de pe lume care îmi pasă și o iubesc.
El e familia mea sau o fost.......Nu pot să rămân aici.Nu vreau să fiu iar plăcerea lui bolnavă.
Sufletul meu nu ar mai putea duce.Nu mai poate duce atât încărcătură emoțională.El e autodistrugere mea.
Trebuie să găsesc o soluție pentru a-l opri odată pentru totdeauna.
  Așteaptă
  Scăpa
Supraviețuiește
Pășesc sacrile care duceau în living și îl văd pe Sam și Victoria certându-se,acesta se apropie periculos de ea prinzând-o de gât și spunându-i ceva la urechea,după care ea face cel mai neașteptat lucru,își năpusteste buzele peste ale lui și în acel moment simt cum o bucățică de inimă se fărămă.
Inimă mea idioată nu a încetat niciodată să-l iubescă chiar după toate ce a făcut.
Nu puteam să alegem pe cine să iubim și pe cine nu.
Stau ca o statuie și privesc încontinuare la imaginile care mi-se printează pe retină.O imagine dureroasă care mi-se va rula în minte de acum încolo,ca un fel de film fără sfârșit.
-Domnule Walter....Aud una dintre menajerie intrând cu o cutie în mână și întrerupând sărutul celor doi.
Acesta îi dă drumul Victoriei și o privește pe menajeră și pe urmă toată atenția îi cade pe mine.
-Spune Flory,ce este?O întrebă fără șasi lua privirea de pe mine.
-A-ți primit o cutie de la Domnul Hard.O cutie de mici dimensiuni neagră.Mă întreb ce are în ea?
Nu am avut niciodată șansă să-l cunosc pe acest Hard,se presupune că el e cel mai bun prieten a lui Sam dar de ce am o presimțire urâtă cu asta.
După ce Flory îi înmânează cutia plecă grăbită afară.
-Uite pe cine avem noi.Râde pe sub mustăți Victoria și se sprijină de fotoliu.
Sam trece pe lângă mine fără a-mi adresa vrun cuvânt și trântește ușă în urma lui intrând în birou.
Victoria se apropie de mine și zâmbește victorios.
-Cred că e nasol pentru tine.
-Ce vrei să spui acolo Victoria?Oftez scurt.
-Păi...vezi tu,eu și Samale ne-o tragem în fiecare noapte și în fiecare dimineață.
-Și?Nu îmi pasă.Poți să-l păstrezi tu.Încerc să mă mențin pe poziție,nu vreau să mă las afectată de cuvintele ei.
Nu vreau să fiu din nou vulnerabilă și naivă ca în trecut.Nu vreau că Angela să iasă la iveală și să mă facă să sufăr din nou.
-Ești așa de dornică să mi-l lași mi-e,ce drăguț din partea ta Rebecca.Pot să-ți îți spun Rebecca?Îmi dau ochii peste cap,și trec pe lângă ea și mă opresc când o aud spunând următoarele cuvinte.
Dintr-o dată pot auzi două voci în capul meu,una e acea a Rebeccăi și cealaltă a lui Angela.
-Știi că Sam mi-a declarat că mă iubește.
"Nu o asculta Rebecca te minte și oricum nu îți pasă ce îți spune.Fii tare nu fii slabă.,,
"Nu poți nega ce simți Angela,îl iubești!Fă ceva,nu nega asta.Tu vei fii întotdeauna Angela Addison."
Încerc să mă calmez și mă întorc către Victoria, care deja dă să plece dar o opresc la timp.
-Nu am crezut vreodată că poți să te înjosesti așa.Îi zâmbesc amuzantă.Ea se uită urât.Poate voi doi v-o trageți dar vreau să-ți mărturisesc ceva Sam nu te va iubit niciodată.
-De ce nu?Își înfășoară mâinile la piept.
-Vezi tu....cum să-ți spun,tu ești doar o tipă care îi satisfăcea plăcerile trupești dar îi inimă lui și în gândurile lui dăinuiesc doar eu.
-Crezi....i-o tai imediat spunându-i.
-E pur și simplu adevărul,sunt mai importantă decât tine.
-Vrei să spui că sângele tău e important,tu ești doar un suflet rătăcit în lumea asta,nimeni nu ține la tine Angela.Dacă crezi că ț-ai schimbat look-ul și numele,gata ești o altă persoană? O nu dragă mea vei rămâne întotdeauna Angela Addison.
-Victoria jur dacă nu îți taci gură....Arăt cu degetul amințător spre ea.
-Ce o să faci?O să mă omori?Te crezi mai puternică decât mine bleago.Mă ia de gât și simt cum respir greoi din cauza strânsori care se accentuează.Tu ești doar o marionetă fetițo, și dansez doar cum vrea Samael și să-ți între bine în capul ăla al tău,că el e doar al meu.
Și în următoarele secunde mă trezesc aruncată pe spate,mă izbesc involuntar de masa în care Sam își ținea băuturi și unele dintre sticle cad jos și cioburile colorate încep să-mi pătrunde pielea obrazul drept.Am deja iar un alt dej-vu.Cineva ar trebui să mute masă aia nenorocită.
Tușesc puternic și încerc să-mi controlez respirația dar simt cum groază îmi intră în oase.
Pot auzi o ușă cum se trântește și lângă mine simt un parfum cald și familiar,care îmi inundă nările în următoarele secunde.Când îmi ridic privirea în sus ușor,un zâmbet mic îmi apare în colțul gurii.
-Nethen.....chiar tu ești?Îi iau capul în mâinile mele și mă uit ca la o fantomă la el.Nu îmi vine să cred că mă găsit.
-O să fie în regulă Rebecca.Mă ajută să pună pe canapea și după se uită către Victoria.
-O să regreți că ai atins-o Victoria!Mârie el nervos.Dar stai o secundă de unde știi Nethen cum o cheamă pe Victoria de fapt?
-Fii serios Hard.Ea a căutat-o cu lumânarea.Și atunci simt cum pământul îmi funge de sub picioare.
Nethen e acel Hard......acel prieten a lui Samael.
Misteriosul Hard e Nethen?
-Cei cu atât gălăgie aici?Vine Sam nervos din birou și se oprește când îl vede pe Nethen de față.
-Se pare că ai ajuns devreme omule.Îi zâmbește larg Sam și îl îmbrățișez prietenește pe Nethen.
Nu....nu poate să fie adevărat,Nethen să fie unul dintre ei.Tot corpul începe să tremure involuntar și lacrimile încep să curgă.
Am nevoie de aer,mă ridic în picioare și încercare mea de a ieși în curtea din spate pentru puțin aer eșuează când mă împiedic și cad jos pe genunchi.
Îmi simt corpul cum mă înțeapă.
Inima mea mi-se rupe în bucăți.
Lumea mea se prăbușește în fața mea.
Aud câteva vocii în spatele meu dar sunt prea terminată psihic să aud ce spun,reușesc cumva să mă stabilesc pe picioarele mele și ies afară.
Frigul de afară mă năpădea,dar nu se compara cu cel din sufletul meu.
Mă întrebam când avea să se termine totul? Când avea să înceteze acel viscol?
Când avea de gând durerea să se topească?
Când aveau persoanele la care ţin să nu mai înțepe precum un ghețar?
Era ca și când ne aflam pe două maluri diferite ale unei ape înghețate,eu și ei, față în față.
De fiecare dată când încercam să pășesc pentru a le fi alături,gheața se fisură,iar teama de a nu mă scufunda era atât de mare,încât alegeam să fiu singură și si să-i privesc din depărtare.
Realizez că o să fiu iar în perioada aia in care nu pot să mai dormi noaptea,să nu mai am poftă de mâncare,să mă simt total pierdută,vreau doar să evoluez însă simt că stau doar pe loc......
-Rebecca?Îl aud pe Nethen ca într-o șoaptă.
-De ce Nethen?Mă întorc către el uitându-mă cu lacrimi în ochii.Ești la fel ca ei?De ce mai mințit!Îl privesc lung și mă simt trădată.
-Rebecc.....Oftează zgomotos.
-Am crezut că pot avea încredere în tine!
-Dar poți Rebecca.Știi asta.
-Ba nu pot......mi-ai ascuns atât de multe secrete,ești la fel ca ei.Dă să se apropie de mine dar mă dau un pas în spate.Nu te apropea de mine!
Ochii mă înțeapă deja și buza de jos îmi tremură îngrozitoar.
-Rebecc.Încercă din nou să se apropie de mine.Nu am vrut să te mint,crede-mă.
-Şi totuşi ai făcut-o.Nici nu vreau să îți înţeleg motivele.Doar că....doare tare,știi?Să fii mințit de persoana pe care o iubeşti,doare.
-Te-am rănit,știu.
- Cu ce ți-am greşit Nethen?Spune-mi!Spune-mi, că simt că înnebunesc.Ce am făcut să merit toate astea?Încep să urlu fără control spre el. -Ți-am dat o şansă de a mă cunoaște.O şansă pentru ce?Pentru a mă calca in picioare?Mi-ai oferit ideea unui viitor,unei familii.Ştii?Ai distrus şi fărâma asta de speranță.
Se uită cu o privire goală la mine,de parcă nu mai există suflet în el.Am în fața mea doar o carapace goală.
Acest rămâne în loc privind în gol,mă strecor pe lângă el și întru înapoi în casă,unde îl văd pe Sam dând pe gât un pahar cu tărie,când îmi observă prezența vine lângă mine.
-Ce vrei și tu?Spun obosită.E așa de aproape încât inimă vrea să iasă afară.Vrei să mă distrugi și tu cum ma distrus prietenul tău?Dar stai nu ai cum...că deja ai făcut-o!Scuip cu venin în el.
Ma uit spre spre el și îi văd maxilarul încordat,ochii negrii întunecați,privirea lui e goală,nu pot citi nimic ce se află dincolo de ea.
Mă trezesc brusc ținută de bărbie cu puterie de el.
-Taci odată!Tresar involuntar când începe să urle la mine.
- Ce se întâmplă?De ce te comporți aşa,te doare adevărul?Îl privesc şocată,speriată,confuză.
- Nu te priveşte.Acum dispari.Nu am chef de tine.
- Mă sufoci cu prezența ta.Spune pe un ton grav,iritat.
-Poftim?În acel moment simt cum calcez,tot pământul se oprește în loc.
- Nu ai auzit bine?Să spun mai rar poate nu înțelegi NU AM CHEF DE TINE!Îl privesc speriată.
Se uită cu scârbă la mine și îmi dă drumul la bărbie și se duce după către sticla de whisky și își mai toarnă încă un pahar.
-Să te primesc în viața mea a fost cea mai mare greşală.....
-Cea mai mare!Se răsteşte spre mine,dar nu mă priveşte în ochi.
-Singura mea problemă ești tu.Ești o femeie jalnică,slabă şi mă oboseşti!Îmi doresc al dracu de mult să dispari.Aruncă atât de multe cuvinte urâte în mine,care dor al dracului de tare.
-Pleacă acum!Sam mă cercetează cu privirea câteva secunde,fără să lase vreo expresie să îi trădeze gândurile.
Sunt mereu sfâşiată,între control şi haos, pasiune şi linişte.Între ce e sortit şi ce vreau eu. O parte din mine vrea sa facă pasul.Să mă scufund cu capul înainte şi să las senzaţia de control să se evapore în vânt.Și o altă parte din mine vrea să fie într-un loc în care nu ar trebui să-mi fac griji pentru asta,sau pentru orice altceva.
lubirea e frumoasă ca un trandafir,însă spinii să-i te taie atât de adânc și puternic,încât nu te mai opreşti din sângerat,dacă nu te tratezi la
timp.
Iubirea e frumoasă,te poartă pe culmi nebănuite,te înalţă până în înaltul cerului,dar în același timp îți poate da brusc drumul,te izbeşte de nenumărate ori de pământ.
Te fărâmă.
Te face bucățele.
Te împlineşte dar și te distruge.
O posezi,dar apoi te domină.
Nu crede că îți poți controla sentimentele aşa cum vrei,ele ne controlează mereu.
Suntem lăsați în voia sorţii,până la urmă,nu a noastră.
Mă întorc cu spatele către scările care duc sus și le pășesc rapid,pot spune că le alerg până ajung la etaj.
Când ajung în cameră mea închid ușa în urma mea cu cheia și mă sprijin de ea.
Las corpul să curgă fără vro suflare în jos până când genunchi mei ating podeaua rece.
Cum aș putea descrie starea mea?
Distrusă?Trădată?Un suflet rătăcit și plin de răni?
Mă simt stoarsă de ce mai aveam,mă simt cum nu mai există nimic în mine.
O secundă ia trebuit lui Sam și ma distrus pentru totdeauna....
Privesc în gol cu lacrimi sărate care nu dădeau semn să plece,ci din potrivă cădeau mai multe, astfel încât privirea îmi devine încețoșată.
Îmi strâng tricoul atât de tare încât am impresia că inimă mi-o ieșit din piept de durere.
Îmi duc mâinile în cap și încerc să mă calmez dar simt cum groază îmi prea corpul.
Mă ridic instantaneu în picioare și dau totul jos,aruncată tot ce e pe pat,masă sau pereți.
Iau scaunul de la măsuță și îl arunc în oglinda mare care era amplasată pe tavan,posibil asta o fost o greșeală.Cea mai proastă idee.
Îmi las privirea în jos și simt mii de cioburi cum îmi străpung pielea,nu e aceasi durere ca în interiorul meu.
-Ahhhh......Strig nervoasă și cad jos,nu contează că trupul meu e însângerat.
Inima mea e bucăți deja și nu o mai pot repara.
În scurt timp aud câteva ciocănituri în ușă.
-Rebecca.....deschide ușa,ce se întâmplă acolo?Vocea răgușită și speriată a lui Nethen se aude pe partea cealaltă a uși de lemn.
-Pleca.....nu vreau să vad pe nimeni.Încep să plâng zgomotos.
-Angela deschide dracului ușă asta!Un strigat amințător din partea lui Sam îmi face sângele să îmi înghețe în vene.
-Nuu.....Șoptesc ușor.Și îmi pun mâinile la ureche.
În câteva clipe ușă este izbită la pământ de nimeni altul decât Sam.
Când îi întâlnesc privirea goală,simt cum rămân fără oxigen.
Nethen vine lângă mine și mă analiză amuțit.
-Ce ai făcut Becca?Mă întreabă confuz și se uită speriat la mine.
-Nu mă atinge!Mă feresc de el și încerc să ignor toată durerea din corp când mă ridic în picioare.
-Ai nevoie de ajutor Rebecca.
-Nu am nevoie de nimic și de nimeni Nethen,vreau doar să......
-Nici să nu te gândești să te gândești la aia.Mă privești Samael.
-Voi doi ma-ți distrus psihic și sufletește.Mărturisesc uitându-mă în ochii lor.
Nethen mă privea șocat și înmărmurit iar Sam îi pot observa o mică schimbare în pivire,o sfarmă de groază.
                             

   Lonely(Descrierea perfecta pentru Angela în acest capitol)