Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 3

                             Pov.Samael
                             -În prezent-

-Te rog nu îmi face rău.....Aud ca într-un vis o voce joasă speriată,când mă întorc pe partea opusă a patului,o văd pe Angela cum se zvărcolescte prin somn.
Mă pun în șezut și o privesc,câteva picături de transpirație îi se preling pe obrazi fin.
-Te rog.....Își deschide gura încet.
-Uşor....eşti bine aici.Îi șoptesc aproape de urechea ei,încercând să o trezesc în cel mai ușor mod cu putinţă.
Eram obişnuit cu episoadele de coşmar ale Angelei care într-un final conduceau la atacurile de panică.
Nu-mi spunea niciodată ce îi bântuie mintea,posibil și din cauz lipsei de încredere,dar eram de părere că fiecare trebuie să-şi ţină proprii demoni cât mai ascunşi de ochii celorlalți.
Pumnii ei micuți îmi strâng cu putere tricoul dorind să treacă cu totul prin mine,pregătită parcă să infrunte orice s-ar afla în spatele meu.
-Ia-o uşor Angela,totul e în regulă,eşti în siguranță cu mine.Mâinile îi cad ușor pe lângă corp și accelerația pieptului îi revine la normal.
-Sam....Îmi șoptește încet numele.Ridic colțul gurii într-un zâmbet slab când îmi aud numele rostit,nu mi-a mai spus nimeni Sam până acuma.Ea a fost singura care îmi spunea așa.
Încă îmi amintesc prima dată când am văzut-o,era îmbrăcată într-o rochiță albă vaporoasă și părul lung blond lăsat pe spate,chipul și vocea îngerească,inocența pură și căldură sufletească pe care o elimina din toți pori.O fetiscană de doar șaptezece ani,un zâmbet inocenta,ochii căprui,buzele rozali,un trup firav. Timită,sufletistă,creativă,amuzantă,curioasă,
iubitoare,aceste sunt lucrurile care îi descriu foarte bine caracterul ei.
Iar numele de Angela ar fi cireașa de pe tort,un înger apărut pe pământ,neștiind ce înseamnă viața adevărată.
  Dar acuma nu mai pare acea Angela,e mult mai matură,un trup cu forme definite.Un chip blândă cu pistrui și niște ochii căprui mai aprinzatori,părul scurt până peste umeri,de un blond argintiu,un comportament diferit,mai tupeistă,mai arțăgoasă.
Demonul din mine tânjește să o simt în toată splendoarea ei,o vreau si nou a mea.

                                 *******
Pășesc înautru casei și o văd pe Angela cum se uită la TV,aceasta nu se deranjează să mă privească când sosesc și mă ignor total.
-Știi mă gândeam când vei apărea din nou prin preajmă.Vocea înaltă și pițigăiată a Victoriei se aude în spatele făcând-o pe Angela să-și întoarcă cu greu capul spre ea și o spaimă îi apre pe chip când o vede.
-Cum ai vrea să ți-se spună acuma dragă, Angela sau Rebecca?Își îndreptă spatele și, toarnă un pahar cu whisky pe care mi-l dă mie și pe urmă Își pune și ea.
Eu mă asez pe fotoliu din fața ei și Victoria se așează pe marginea fotoliu pe care stăteam,punându-și un picior peste altul și așteptând blondina să răspundă.
O văd cum ezită să răspundă și se joacă cu telecomanda televizorului.
-Tot același Angela ai rămas!Surâde ea râzând copios pe seama ei.Ai crezut că vei scăpa de noi?Își înfășoară picioarele sub pătură care era acoperită și dă să se ridice dar în următoarele secunde spun pe o voce amințătoare.
-Jos!Nu am spus că poți pleca!Aceasta tresară din cauza țipatului meu și se așează înapoi pe canapea în câteva clipe.
Mă ridic instantaneu în picioare și dau cămașa jos,rămân doar în blugi și pantofi.Aceasta se uită cu groază la mine.
-Vezi asta?Arăt către centru inimi mele unde se află o cicatrice urâtă provocată de ea.
O ridic de pe fotoliu brutar de braț și această suspină de durere.
-Tu ai făcut-o!Îți aduci aminte?Ai crezut că o să scapi basma curată iubito.Îi șoptesc la urechea,făcând-o să tremure de teamă,întotdeauna mi-a plăcut mirosul fricii,mă făcea să mă simt așa de bine.
-Știi că nu țam făcut niciun rău dar tu ce ai făcut?Urlu atât de tare încât mam înroșit la față.Țam dat tot ce aveai nevoie,țam pus lumea la picioare dar nu meriți nimic!
-Știi poate un monstru ca mine ar trebui să te tratez cum trebuie,nu crezi?Ochii ei înlăcrimați mă implora să încetez dar demonul din mine a preluat conducerea deja.Victoria ieși afară imediat.
Aceasta nu spune nimic și îi văd silueta dispărând după ușă.
-Poate ar trebui să te țin în lanțuri pentru a nu mai fugi?Să te țin închisă într-o temniță,așa cum ar trebui să stea închiși prizonieri.
-Mai țin minte ce mi-ai spus în seara aia,în care mi-ai înfipt lama rece a cuțitului în inimă?Ochii îmi iese din orbită aproape de nervi.
-,,Mam săturat să fiu prizoniera ta monstrule,sper să mori în infernul iadului pentru ce ai facut".Asta mi-ai spus mai exact.Îi dau drumu și cade în fund pe jos.
Aceasta îmi privește lung chipul,lacrimile sărate încep să curgă mai tare și mai multe suspine îi pășesc buzele trandafiri.
-Vezi....ai rămas aceeași!O bascuresc,și mai fac un pas spre ea.
Angela lovește măsuță de sticlă în care se află paharele cu băuturi,iar acestea se prăbușesc la pământ spargandu-se.
-Știi ce îmi place la tine cel mai mult?Frică care o emanezi prin toți porii.
Râd amuzantă de stare ei și aceasta stă cu capul aplecat uitându-se într-un punct fix.
-Credeam ca noua tu ești mai tupeistă!Unde ța dispărut curajul?Oftez zgomotos și decid să plec de lângă ea.
   Îmi torn un pahar de whisky simplu și îmi întorc greoi corpul spre ea care își înfășoară picioarele lângă trup și își pune capul între ele, ca un fel de scut.
  O aud cum încep să tușească urat după se pune în genunchi și îi văd câteva picături de sânge cum se scurg pe podeaua de lemn.
Are un atac de panică?
Mă îndrept spre ea și când dau să o ating mă evita și dă să se ridice dar nu are puterea necesare.
O văd slăbită,o prind de talie și o ridic instantaneu în picioare,când mă uit la ea,chipul e palid de parcă s-ar stinge din viață.
O iau în brațe și începe să urc scările cu ea în cârcă până când ajung în dormitor ei și o pun pe pat.
Când se întoarce capul într-o parte văd pe gâtul ei o mușcătură proaspăt făcută.
Un alt fum negru îmi acoperă mintea când îi văd mușcătură.
-Helga!Îi strig numele și aceasta ajunge în câteva secunde în ușă.Ai grija de ea.O privesc după mă duc către living și îmi iau cămașă de pe jos.
-Richard!Strigă din toți plămânii nervos.
-Da stăpâne.Acesta se pune în fața mea.
-Vreau ca toți angajații să fie prezenți mâine dimineață în biroul meu,mai înțeles?
-Am înțeles Domnule Walter.