Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 19

Pov.Angela
-În prezent-

Mă trezesc legată la ochii și lipită cu funii de un scaun.
Apoi cineva îmi dă jos eșarfă jos și o văd pe Victoria care era geloasă pe mine deoarece am reușit să câștig inima unui bărbat împietrit.
O mică problemă văd în fața mea,aceasta avea o armă care probabil era gata să mă omoare.
-Bună Angela ți-a fost dor de mine?Ridică coțul gurii într-un zâmbet diabolic.
-Victoria......
-Deci spune-mi cum e să ai încredere în cineva?Și să te lovește tot mai adânc,din nou și din nou,rana pe care ai încercat de mult să o vindeci.
-Care e problema ta Victoria?Arcuiesc sprâncenele.
-Vrei să știi problema mea!Îmi prinde bărbia brutar și îmi scuipă vorbe reci.Tu ești problema,tu ești singura problemă din această ecuație Angela!
-Știi care e adevărata ta problemă,Victoria?Ai o minte prea încărcată de prostii și un sufte gol.
Crezi că toată lumea trebuie să fie lângă tine,când de fapt tu nu ești niciodată lângă ei,de ce crezi ca toată lumea nu te place?Deoarece ești prea lasă să lași oamnei să te cunoască cu adevărat.Spun și respir candat.
-Ai terminat?Și această compasiune a ta,te-a ajutat până acuma?Îmi dă drumul și se așează pe un scaun în fața mea.
-Sunt genul de persoană care încercă să ofere tot ce e mai bun.Vreau ca la sfârșitul zilei să fiu mândră că am dat tot ce am avut și să fiu împăcată cu mine.
-Vorbești aberații.Uită-te la tine acuma Angela,ești distrusă!Surâde.
-Adevăratul e că ești slabă fetițo.
-Poate....adevărul e că nu știu cum o să mă repar și nu știu dacă așa mă pot vindeca vreodată.Familia mea și bărbați pe care îi iubesc m-au condamnat la o viață plină de suferință,pe când eu tot ce le-am oferit,a fost iubirea mea în schimb
Aud ușa în spatele Victoriei cum se deschide și se închide la fel de brusc înapoi.
Un Nethen nervos,aproape scoate fum pe naș.
-Îmi spui și mie de ce dracului ai un pistol la tine?
-Nu țipa tu la mine Nethen.Se ceartă ca doi proști.
-Nu vreau să văd cum o amețiți pe Angela cu pistonul,să îți fie clar Victoria.
-Ce va făcut femeia asta,oameni buni.Prima dată Samael,acuma tu Nethen.
-Doar te rog să nu o atingi.
-Că altfel ce Nethen!Țipă tare Victoria încât glasul e îndurerat.O să îți omorî propria soră pentru tărfa asta!Printr-o mișcare Nethen o prinde de închetură pe Victoria care se uită speriată la el.
Îmi măresc ochii când am auzit-o pe aceasta ce a spus mai devreme.
Sunt frați!
Mii de întrebări roiesc prin mintea mea în acest moment,cum e posibil așa ceva,Nethen și Victoria să fie frați.
Eram sigură că Nethen era singur la părinții,dar se pare că totul o fost o minciună gogonată,cine mai știe ce ascunde sub masca lui de bărbat iubitor.
Dintr-o dată îmi amintesc de Sam și Mira.
-Dumnezeule......Monstru i-ai omorât!Un zbierat animalic îmi iese de pe gură.
Amândoi își întoarc capetele și mă privesc lung.
-Angela.....Din privirea lui pot citi păreri de rău.
-Cum ai putut Nethen!Mă zbat în scaun,încât frangaile se adâncesc în piele.
-A trebuit,nu am avut de ales.
-Nu ai avut de ales!Ai omoart oamnei câte îi iubeam din tot sufletul.Mă înec efectiv cu lacrimi.
-Angela....Dă să mă atingă dar îi arunc o privire plină de venin în care îi spun să stea departe.
-Pe cine ai omorât?Se uită Victoria care Nethen.
-Pe Sam și cea mai bună prietenă a mea.
Chipul lui Victoria devine palid și îi văd câteva lacrimi gata să cadă,într-o secundă se săspuseste peste fratele ei și îl lovește de numărate ori în piept cu pumnii,iar el stă nemișcat,privirea îi stă pe mine în tot acest timp,mă analizează.
-Nu te mai recunosc!Cum ai putut!Vocea răgușită a Victoriei se aude pe fundal iar eu tot ce fac e să privesc într-un punct mort.
Durerea e copleșitoare,o să îmi fie frică că o să mă închid și mai mult în mine,încât nici eu nu o să mai știu ce o să simt.
Corpul îmi tremură îngrozitoar,lacrimile sărate încep să curgă mai tare,suspinele mele,urlete care îmi va bântui nopțile și zilele de acuma.
I-am pierdut.
-De ce mă urăște în halul ăsta?Îmi strigă în fața.
-Vrei să ști de ce te urăsc?
-Da!
-Mai violat,mi-ai șters memoria de enumerate ori și ai omorât oamnei pe care îi iubesc cel mai mult de pe pământ.De asta te urăsc!
-Nu e de ajuns cât am suferit?De ce continu să adâncești cuțitul în rană.Mă doare Nethen.
Toată viața ta ai fost un ticălos.Care se gândește doar la el,la ceilalți nu se gândește deloc.Mă cauți doar să-ți bați joc de mine.
Hai lovește,sunt pregătită,oricum nu mai am nimic de pierdut,ai dustrus totul Nethen.Îi spun râzând sarcastic.
-Sunt un ticălos,deci.
-Da.Inchid ochii și mă rog din suflet să fie doar un coșmar și când mă voi trezi să nu măi simt durerea de acum.
-Cum ai putut să-i faci asta lui Sam,era prietenul tău!
-A meritat-o.
-Dar Mira......
-Ce e cu ea?
-O fost și prietena ta,care te admira enorm de mult,care ar fii mereu până în pânzele albe pentru tine.Te iubea idiotule,enorm de mult și tu nu.....tu ce ai făcut în schimb.
Mărul lui Adam coboară și urcă la fel de rapid.
-Mira nu mă iubea deloc Angela!
-Ba da dar tu erai prea obsedat de mine ca să observi.Asta nu e iubire Nethen,e obsesie,e toxic ce faci tu.
Furie,durere,frică,agonie,revoltată.Pe toate le pot citi în mișcările sale.
-Ai pierdut o prietenie,pe Mira dar și pe mine.M-ai pierdut Nethen.Acesta cade în genunchi privind sfârșit în fața mea.Debea acuma realizează gravitatea situație.
-Nu spune asta,te implor.
-Nu eu o spun,inima mea o spune,care sa săturat să spere ca o să fi mai bun.Eu nu te voi ierta Nethen.Să te ierte Dumnezeu,nu eu.
-Inima mea sa săturat.Nu mai are loc pentru tine.A obosit.
-Mai dă-mi o șansă Angela.De data asta o să fac cum trebuie.Ochii îi sunt sticlosi și câteva lacrimi încep să-i cadă pe chip.În mod normal as sari să i-le șterg dar sunt prea obosită,inima mea nu mai poate să ducă atâtea lovituri.
-Te iert dacă poți să-i aduci înapoi la viață.Lucru care îl cer,e imposibil,iar expresia lui e răvăşită.Dacă reușești înseamnă că poți să-mi repari inima care e bucăți.Oare poți faci asta?