Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 22

Pov.Angela
-În prezent-

-Cu cine vorbești când nu ești bine Angela?Îmi întorc capul spre Maria,aceasta mă privește sub ochelari ei rotunji negri,oftez zgomotos,când mă gândesc la un răspuns bun.
-Cu nimeni.Recunosc eu.Un gust amar se ivește.
-De ce?Mă întreabă.
-Deoarece.....cred că e mai bine așa,nu vreau ca problemele mele să îi afecteaze și pe alții.
-Off...Angela.Maria își lasă caietul deoparte cu pixul și vine mă aprope de mine cu scaunul în fața mea.
-Spune-mi pitico ce te apasă pe inimă.Îmi ia mâinile între ale ei și mă îndeamnă să continui.
Zâmbesc când aceasta îmi spune acea proleclă pe care părinții mei mi-o spuneau când eram mic.
-Știu că e greu Angela dar încercă să fi deschisă cu mine.Nu ești cu un străin.
Aprob timidă din cap și încerc să absorb tot oxigenul din încăpere.
Mă bucur că am reîntâlnit-o pe Maria după atâția ani,ea era o foarte bună prietenă cu mama mea.
Când ai mei erau plecați de acasă sau aveau treabă în afara localității,mă lăsau mai mereu cu Maria și fiul ei Adam.
Ea o fost ca a doua mama pentru mine,am fost foarte surprinsă și supărată când a trebuit să plece într-un alt oraș din cauza serviciului actualui ei soț.
Când ne-am văzut din nou am uitat motivul pentru care Mira ma trimis la psiholog.
Efectiv am sărit în brațele Mariei și am început să plâng ca un copil mic.
-Mama ta ma făcut să fac o promisiune atunci când era în viață.O privesc tăcută.O spus dacă ea și Kevin pățesc ceva,să te iau eu în grija mea și să te cresc.Măresc ochii când o aud.
-Dar am eșuat,am încercat să depun contestați în tribunar pentru a te-a lua în custodie dar mătușa ta avea prea multe pile și nu am putut.Am încercat să dau de tine în toți acești ani dar parcă pământul te-a înghiți.
-Nu am știu.O lacrimă îmi curge încet pe obraz.
-Erai prea mică scumpo,că să știi.
-Părinții mei au făcut lucruri rele care acum mă urmăresc.
-Ai încredere în mine Angela.Știu ce fel de familie e Walter.
-Știi?Îmi arcuiesc sprâncenele în sus uimire.
-Da,știu.
-Nu știu de unde să încep?
-Ce spui de început.Aprob din cap și mă adâncesc și mai tare în fotoliu moale,iar Maria îmi oferă un pahar de apă.
-Mulțumesc.Îi spun.Păi cred că ar trebui să fac un rezultat mai scurt al veți mele.Zâmbescă strâmb.
-După înmormântare alor ai mei,Katherine adică mătușa mea o spus că e mai bine pentru mine să mă mut cu ea în vila familie Walter.
Acolo l-am întâlnit și pe Samael Walter propetarul acestei vilei,acolo erau muti angajați,menajerie....marzodoni,bucătari,aveau oamenii pentru orice aproape.
Dar am întâlnit pe o femeie blondă și cu un suflet mare,care mă făcut săderea mai bună oarecum după un timp.
Cu timpul m-am îndrăgostit de Samael.Maria nu mă întrerupe și încerc să îmi stâpesc stare de neliniște,de amintiri dureroase dar și frumoase.
-Toate la începutul o fost lapte și miere,când am împlinit optsprezece ani Sam ma cerut în căsătorie iar eu am acceptat fără să mă gândesc.Dupa nunta,să organiz o petrecere mică pentru mulțumiri celor care au veni și ca să fie un fel de bun veni în familia Walter,unul dintre angajații i-a tăiat gâtul unei menajerie,iar toți ceilalți au început să beie sângele betei femei care zăcea fără suflare în fața mea.
Cea mai urâtă parte era că se uită în ochii mei,parcă vroia să îmi spună să fug din acel iad.
De atunci relația dintre mine și Sam s-a răcit,eram prea îngrozită de el,îmi era frică dar o bucată din mine încă îl iubea încă.
-Ce sa întâmplat de fapt în acea vilă Angela?Mira mi-a spus că ai multe coșmaruri din care te trezeai în fund și plângeai până la epuizare.
-Am fost martora la multe crime acolo.Încep să plâng.Maria mă privește cu milă și vine lângă mine și mă sărută matern pe frunte.
-Nu trebuie să continui dacă nu poți......
-Trebuie să continui,tu ești singura persoana care îți danuiesc aceste lucruri,nimeni nu le știe.Sam a omorât mulți oamenii în temnița lui,îi tortura,îi auzeam plânsetele de agonie,de frică.Acele strigate de groază care îmi bântuie nopțile.
-Te-a bătut?
-Nu,nu ma bătut dar mă distrus sufletul și mintea.Toate până într-o zi,în care am decis să îi pun capăt,deoarece nu mai puteam.
-Singura persoană pe care am avertizat-o să plece din casă a fost Helga.Iar pe restul nu mi-a pasat ce se întâmplă cu ei.Am găsit benzină și am început să stropesc toată vila și i-am dat foc.Am închis toate ieșiri ca să nu iasă nimeni afară,vroiam să ardă fiecare pentru ororile pe care le-au făceau.Pe Sam l-am înjunghiat în inimă și l-am lăsat să zacă în focul iadului pentru că ma distrus psihic.
Mă ridic instantaneu în picioare și mă plimb prin cameră.Simt cum amintirile trecutului mă lovesc pe rând dar trebuie să o duc până la capăt.
-Am fugit cât am văzut cu ochii,am lăsat totul în urmă.Dar înainte să fug am furat bani,bijuterii ca să plec în alt oraș,cât mai departe de cea ce înseamnă familia Walter.Acolo am început să lucrez la o cafea,plus că am început să învăț pentru facultate,am dat la Medicină,știu că te-ai asteptat să dau la arhitectură dar am preferat la acest domeniu ca să ajut oamenii,o parte din mine înca crede că mai sunt oamnei bun care merită a doua șansă la viață,am luat diplomă cu cea mai mare notă din toți elevii.Mira zâmbește puțin.
-Dar acolo l-am întâlnit și pe Nethen care am crezut că mă va scoate din tranșă din care eram captivă.Trecuseră cinci ani iar relația dintre noi a crescut.O știut totul despre mine aproape,dar într-o zi Sam apare în fața mea în carne și oase.
-Ce ai simțit când l-ai revăzut atunci?
-Să fiu sinceră eram prea bulversată,surprinsă,un strop de frică dar......
-Sentimentele pentru el încă nu au murit?A completat Maria.
-Așa este!Ma amenințat că îl va răni pe Nethen dacă nu îl urmez și asta am făcut.Dar mai târziu am aflat ca Sam se va căsători cu fosta lui soție,iar că Nethen e prietenul cel mai bun al lui.
Respirația mi-o ia la goană,câteva picături de transpirație cad pe coloană.
-Nethen e la fel!Ma mințit,plus că după toate astea am început să am încredere din nou în el și a profitat de asta!Rostește cu jumătate de gură.
- Mi-a șters memoria,tot ce ținea de trecutul meu era șters,a făcut-o să mă protejeaze,îmi tot amintea dar nu asta a fost cea mai urâtă partea,ci faptul că nu o fost prima dată când mi-a șters memoria.La șaptesprezece ani ma violat!
Maria se ridică în picioare și își pune mâna la gură din cauza șocului.
-Poftim!Exclamă nervoasă bruneta.
-Sam o vrut să-l omoare dar nu l-am lăsat să o facă.
-Angela aceste peroane nu sunt bune pentru psihicul tău.
-Știu asta,iar acest aspect mă omoară,sunt prea slabă și îi iert pe toții.
-Te implor din suflet,nu îl lasă să te distrugă.
-Dar deja au făcut-o.Îmi tremură îngrozitoar glasul.

Sunt momente când ai nevoie de cineva să îti fie alături.Aceea persoană nu trebuie să îti rezolve ceva anume.Trebuie să fie acolo lângă tine ca să te asculte, să îţi ofere un umăr pe care să plângi să te ajute măcar cu o vorbă bun astea sunt lucruri care contează adevărat.Să îţi fie alături atunci când vrei să renunţi şi să lași tot baltă deoarece sufletul îți este prea obosit şi nu mai ai nici putere nici voinţă de a continua.
Am tot rupt bucăți din sufletul meu doar ca să le câştig încrederea unor persoane și să le demonstrez prin fapte că merit să aibă încredere mine şi că nu sunt ca ceila doar ca ei să îmi demonstreze că sunt fix fel ca ceilalți. Ce vremur triste trăim dacă oferi iubire şi încredere primești indiferență.....
În spatele zâmbetului meu este o inimă ce se rupe. În spatele râsului meu este o inimă ce se destramă.În spatele ochilor mei sunt multe lacrimi noaptea...lar în spate la toate astea este un suflet care luptă din răsputeri şi refuză să se lase doborâtă.
Este o diferenţă între a fi supărată şi a fi dezamăgită. Atunci când esti supărată ţipi, plângi te lupti dar apoi te calmezi şi îți trece. Dar atunci când eşti dezamăgită ţipi în înăuntrul tău aparent îţi păstrezi calmul dar nu îți va trece deoarece te vei consuma şi te vei schimba.Supărarea îți va trece la moment dat dar în schimb dezamăgirea îţi lasă urme adâncim suflet.Dezamăgirea este aceea ra care oricât ai încerca să treci peste va ajunge să te schimbe total şi care îți va arăta că multe persoane din jurul tău joacă doar un teatru ieftin.
Sunt uni care aleg singurătatea pentru că s-au săturat să pună sentimente acolo unde alții îşi bat joc.Sunt într-o perioadă în care totul mă obosește,nu contează cât dorm,câtă cafea beau şi cum mă simt.....mă simt stoarsă de puteri.
Începe să devină greu să falsifici un zâmbet,chiar obositor.Se spune că oamnei care suferă mult devin indiferenți și merg mai departea iar alți tăcuți și închiși în ei.Eu fac parte din a doua categorie nu poate trece mai departe.
După ce am părăsit cabinetul lui Maria,cu sufletul plin de durere,am descis să merg într-un loc liniștit.
Aștept ușile de metal a liftului să se deschidă și când pășesc pe hol mă duc către apartamentul lui Sam.
Deschid ușa și când aprind lumina slabă a becului tot sângele îmi îngheață în vene când văd apartamentul cu fundul in sus.
-Sam!Un strigăt de groază îmi iese din gură.
Niciun răspuns.
Încep să caut prin toate camerele dar nicio urmă de el.
Îmi scot telefonul din geantă într-o fracțiune de secundă și încep să caut cu mâinile tremurate pe ecran numărul lui Sam.
-Îmi pare rău dar a-ți accesat căsuța vocal......
Închid și mai sunt de circa zece ori dar fără succes.
Simt cum mă înghite pământul.
-Sam unde ești?Mă uit prin împrejurime căutând o cale să-l găsesc.
Găsește Angela unde ar putea fi?
Găsește!
Doar dacă nu,nu ar face-o?Nu?
Iau telefonul din nou în mână și apelez la ultima peroana care as crede unde ar pute știe unde e Sam.
-Angela.Glasul e puțin răgușit dar și uimit.
-Știi unde e Sam?
-Nu știu unde e.Și oricum e băiat mare se descurcă el.
-Nethen!Îi rostesc numele încât simt cum tresare.
-Am găsit apartamentul lui cu fundul în sus.Totul e distrus și plus că nu îmi răspunde la telefon.
Un oftat scurt acoperă tăcerea lui.
-Nethen!Ce ai făcut?
-Îmi pare rău Angela.Dar a trebuit să o fac.Mârie nervos la celelalt fir.
-Ce dracului ai făcut!Zber spre el.
-I-am spus despre prima noapte noastră întâlnire.Fac ochii mari și simt cum turbez.
-Să îi fi văzut fața când i-am spus că eu am fost primul tău bărbat a meritat.
-Ești un nesimțit egoist Nethen!Țip.Sper să mori în orori.Un tuset ciudat îi părăsește glasul.
-Mă duc cât de curând,stai liniștit drăguțo.Samael ma rezolvat de aceasta dată.
-Regretul e că nu am putut să o fac eu în locul lui animalule.
Închid și izbesc câteva pahare pe jos de nervi.
-Sper să ai parte de o moarte lentă și dureroasă Nethen.
Nu am niciun regret în acest moment fața de el.
Trebuie să dau de Sam până nu face ceva prostesc.
Unde te ascunzi?
Dobitocul de Nethen i-a spus adevărul iar acest lucru mă îngrijorează de moarte.
Samael Walter e foarte imprevizibil.