🗣Noaptea ascunde secrete.💀
Noapte e domeniul pericolului.
🥀Angela Addison va învăța pe pielea ei ce înseamnă răul absolut în carne și oase.
Toate au fost bine până când părinți ei sau stins din viață într-un accident rutier,și atunci în peisaj a...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Întorc privirea către Nethen,care pregătea primele cafele pentru primi clienți din această zi superbă.
După ce dă comanda unui cuplu își așează mâinile pe umeri mei și mă privește întens,zâmbetul lui mă face așa de bucuroasă că îl am în viață mea. Pe Nethen l-am întâlnit prima dată aici în Germania,când accidental am dat cu cafeaua pe bluză lui. O situație jenantă la prima vedere,dar zâmbetul lui și vocea caldă care mi-o impunea mă făcut să cred că totul e în ordine,și uitene că azi facem cinic ani de când suntem prieteni.Poate cei mai buni prieteni. După tot ce sa întâmplat în California am încercat din răsputeri să nu mă las afectată de trecut,din păcate Nethen nu știe întreaga poveste,știe doar câteva bucăți.Fracturi din povestea veți mele,o viață normal care sa transformat peste noapte într-un infern care era îmbrăcat în negru și spunea cuvinte liniștitoare și frumoase. Nu pot să-i povești toată nebunia aia,care sa întâmplat acolo,nu arînțelege,ar crede că sunt nebună,nu vreau să creadă asta. Prefer să îmi las trecutul în spate,chiar dacă am unele nopții când mă trezesc țipând și tremurând,nu pot să-i spun dar totuși de ce tot mă gândesc la el. Deoarece a fost iubirea veți tale,iar că iai făcut felul nu te lasă în pace. Îmi amintește constanța,ar trebuit să o fac,să termin cu el,dacă nu poate suftelul meu fi fost făcut praf de omul care îl iubeam și la către încă mă gândesc încă......îl iubesc,el o fost prima iubire a mea. El era un Demon iar eu am fost un Înger care a căzut în ghearele lui și ia rupt aripile și la lăsat să cadă pe pământ și să sufere. Îngerul care nu să putut să își repare vreodată aripile,nu o mai putut să zboară,să poată simți vântul în păr și razele soarelui pe chip. -Nu te mai gândi la el Rebecca.Îmi atrage atenția Nethen. -Nu mă gândeam la el.Îl mint și el oftează scurt, după mă ia în brațele lui. -Știi că nu mă poți minți.Îmi maghie părul duios. -Știu.Îmi scunfund chipul în hainele lui,după îmi ridic capul zâmbind. -Ce spui să mergem deseară la cinema și să vedem un film de acțiune?Îl întreabă curioasă. -Faci cinste?Își ridică sprâncenele în sus.Îl lovesc încet în umăr,după mă duc lângă tejghea. -Ești o figură,știi?Îmi dau ochii peste cap. -Știu dar de asta mă iubești.Îmi sărută obrazul drept după îmi face cu ochiul și dispare imediat în depozitul din spate. Aud clopoțelul de la ușă cum cineva a întrat înăuntru iar când îmi ridic privirea în sus nu văd pe nimeni în cafenea. Mă uit suspicioasa la ușă,știu că am auzit-o,doar nu mi-sa părut? Un fior rece îmi străpunge adânc în corp,după un val ciudat mă face să mă simt încolțită. Privesc împrejur dar nimeni,o panică se asternă peste mine. -Nethen!Îl strig dar niciun raspuns.Îmi închid ochii și încep să numărul până la zece sperând să dispară toate aceste senzați. În timpul ăsta în care aștept să mă calmez încep să număr din,doar că invers dar în loc de 10,încep de la 20,19...18...17...când ajung la 1 mă prefac că am pierdut numărătoarea și încep din nou 20...19...18...și din nou....50 devine 100....100 devine 1000...1000 devine un infinit şi jumătate Simt frigul și plin singurătate cum mă înțeapă iar când ajung din nou la unu redeschide ochii,acea senzație e încă cu mine,înconjor tejgheaua și dau să mă duc în depozit după Nethen,dar mă opresc în loc. Simt cum cineva e în spatele meu și mă privește,mâinile îmi tremură deja,la fel și buzele. -Shssss.....E în regulă iubito.Îmi șoptește la urechea. -Nuu.....trezește-te Angela,e un coșmar doar.Mă bâlbâi cu vocea stinsă. Sunt în stare de soc încăt îmi pierd echilibru dar demonul care îmi bântuie gândurile și sufletul mă prinde cu brațele lui puternice și mari. -Te-am prins,așa cum țam promis,voi fii lângă tine mereu. Dau să fug dar acesta mă prinde,mă zbat în brațele lui,înghit în sec când îi văd chipul,e la fel, de parcă acel accident nu s-a pus amprenta pe wl deloc. -Cum e posibil să fi încă în viață?Eu lam omorât cu mâinile mele,l-am lăsat fără suflare în acea casă în flăcări,cum e posibil? -Dă-mi drumul! -Nu ți-a fost dor de mine?Rânjește pervers. -Nethen!Îl strig dar niciun semn din partea lui. -Prietenul tău o să doarmă câteva ore. -Poftim?Ce i-ai făcut monstrule.Fac ochii mari cât cepele când îmi spune. -Stai liniștită nu l-am omorât încă,am nevoie de el în viață. -Ce vrei să spui?Supsin îndurerată. -Știi te urmăresc de ceva timp și am văzut că acest Nethen îți este foarte drag,cred că ar fii foarte păcat să pățească ceva. -Să nu îndrăznețe niciodată să îi atingi!Îl amețit cu un deget în sus spre el. -Nu pățește nimic,dacă tu nu mai fugi de mine. -Te rog nu mai vreau să merg acolo și să fiu bătaia ta de joc.Mă milogesc de el dar știu deja răspunsul lui. -Ai două variante Angela.Prima e să vii de bună voie fără ca cineva să moară sau a doua te iau pe sus și îți moare prietenul.Ce variantă alegi?Încetez să mă mai zbat și să mai țip spre el,mâinile îmi cad pe lângă corp. -Tic tac prințeso.Care e decizia ta?Mă privește lung și sfidător. -De unde știu că nu o să îl omori după?Nu vreau să pățească ceva Nethen,îmi este drag de el,nu as suporta știind că a pățit ceva din cauza mea,mai bine plec cu el decât să încerc să fug.Știu că nu am scăpare de el,deocamdată. AȘTEAPTĂ SCAPĂ SUPRAVIEȚUIEȘTE -Îți promit dragă mea.Îmi închid ușor ochii și îi simt mână pe spatele meu,spunându-mi să înaintez spre ieșire. Pășesc încet către mașină din fața mea și când ușă se deschide mă ultima oară în spatele meu. Mă lipesc mai mult portera dreaptă a masini,nu vreau să mă atingă într-un fel,îmi este frică de el. -Tot chipul ăsta se va întoarce la tine într-o buna zi. -Ce vrei să spui?Privirea diavolul e anțitită spre mine . -Tot rău se va întoarce împotriva ta și va fii prea târziu pentru a schimba ceva.Îi aud râsul înfundat lângă urechea mea. -Dacă tu crezi după o mie de ani rău va veni după mine,te înșeli amar Îngers.Eu sunt rău în carne și oase. -Du-te dracului Walter!Scuip cu venin. -Știi o fată ca tine nu ar trebui să înjure!Rostește având un surâs între buze. -Știi ceva?Suge-o Samael!Răspund zâmbind ironic în timp ce-i arată degetul din mijloc și tot ce obțin de la el e un râs copios. -Ce trebuie să fac şi să scap odată de tine?Îmi las capul pe spate pentru a-l vedea chipul arogant. -În primul rând,încearcă să te convingi pe tine că vrei să scapi de mine. -Trebuie să recunosc ai reușit să te ascunzi cinci ani de zile,impresionat.Ți-a schimbat și numele din Angela Addison în Rebecca Harghita,schimbare de loc și de comportament.Mă ia de închetură forță du-mă să-l privesc. -Eu o prefer pe Angela mea. -Angela nu mai este,tu ai distrus-o.Arunc cu venin vorbe în el. -Știi oricât de mult ai vrea,nu poți să îți ascunzi adevărata ta identitate.Tu vei fii întotdeauna Angela Addison.Fata inocentă,cu sufletul mare și zâmbetul pe buze. As vrea să îl contrazic dar știu că are dreptate, în interiorul meu voi fi acea fetiță de șaptesprezece ani naivă și inocentă,care sa îndrăgostit de demonul ei și acesta o rană sufletește dar nu fizic.
-O zi mai târziu- Frigul de afară mă măpădea atunci când deschid portera,dar nu se compara cu cel din sufletul meu. Mă întrebam când avea să se termine totul. Când avea să înceteze această furtună? Când avea de gând durerea să se topească? Când aveau persoanele la care ţin să nu mai înțepe precum un ghețar? Era ca și când ne aflam pe două maluri diferite ale unei ape înghețate,doar eu și ei,față în față. De fiecare dată când încercam să pășesc pentru a le fi alături,gheața se fisura,iar teama de a nu mă scufunda era atât de mare,încât alegeam să fiu singură și să-i privesc din depărtare. Forma uriașă a unui avion îmi răsare imediat în față,mă opresc din mers și îl privesc. Oftez și înaintez spre scările către duceau în interiorul avionului,o stewardesă ne întâmpină cu zâmbetul pe buze. -Bună ziua Domnule Walter și Doamnă Walter.Adauga aceasta,iar eu îmi dau ochii peste cap. Cât de naivă am fost să mă căsătoresc cu acest tip? Bine....încă suntem,teoretic Angela Addison e căsătorită cu el,dar Rebecca Harghita nu e. -Angela.Îmi face semn să mă așez lângă el.Vreau să-ți spun că sunt mândru că ai acceptat să vii de bună voie cu mine.Doamne acest om este bipolar sau ce? -Mai degrabă am fost obligată,ai uitat?Adaug ironică. -Să nu mai redeschidem acest subiect. -Oricum nu contează.Nu contează ce spun că oricum tu iei deciziile în locul meu pentru propriile plăceri bolnave.Mă ridic de lângă el și mă așez pe cel mai îndepărtat scaun.
