Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 20

Pov.Angela
-În prezent-

Stau pe marginea fotoliu și o privesc cu coada ochiului pe Victoria care stă într-un colț întunecat al cameri,suferind pierderea lui Sam.
Eu în schimb,nu mai am lacrimi de vărsat,mă simt golită,sunt ca și o păpușă care e goală în înautru.
Nethen stă cu mâinile sprijinite de genunchi șimă privește atent fiecare mișcare pe care o fac.
-Dacă Samel nu ar fii mort,astea nu s-ar întâmpla.O aud pe Victoria vorbind după se ridică în picioare.
-Și cine a spus că sunt mort?Ușă se deschide brusc lovindu-se de perete.
Mă ridic instantaneu în picioare și nu îmi vine să cred ochilor.Sam stă în tocul uși și ne privește pe rând pe toți.
-Angela!Două mâini subțiri și un miros de lavandă îmi inundă nările.
-Mira?Mă prăbușesc la pământ și ea mă îmbrățișează puternic.Îmi înfășoar brațele pe trupul ei și încep să tremur din cauză șocului.
Când ne desprindem îl văd pe Sam cum analizează din cap până în picioare să vadă dacă sunt teafără.Câțiva bărbați din spatele lui întră în încăpere și îi pune la pământ pe Nethen și Victoria.
-Cum e posibil?Se zbate Nethen sub presiunea unui bărbat mare și care avea mușchii imenși.Seamănă cu Hulk.
-Doar știi că nimeni nu poată să mă omoare!Rânjește pervers,se pune în chirosesti și îl privește superior pe fostul lui prieten.
Cumva în interiorul meu cuvintele adresate lui Nethen,ma făcut stomacul să se strângă,deoarece am fost și eu una dintre acele persoane care au vrut să îl vadă mort odată.
Poate eu și Sam ne asemănăm mai mult decât ne așteptăm,eram captivi într-o colivie,condamnați să purtăm o bătălie care nu ne aparține.
Doar că demonii lui câștigau,oricât de mult eu încerc să îi alung.
-Nenorocit egoist ce eşti!Ai distrus-o!Zbiară Sam spre Nethen,iar eu nu vreau decât să se termine odată.
În ochii îi apar lacrimi când i-l aude cu câtă ură îl acuză.
-Ai distrus-o.Inima se sparge in bucăți la auzul acestor cuvinte.
-lartă-mă prietene.Iartă-mă că nu m-am ținut de promisiune.Nu pot să o protejez de mine.Asta sunt!Țip spre el cu lacrimi în ochi conştient de tot ce se întâmplă.
Îi dă un pumn încât îi sare sângele din naș,o văd pe Mira cum își încordează maxilarul și ochii îi sunt umezi și roșii.
Mă ridic și pășesc rapid în fața celor doi.
-Oprește te rog Sam!Acesta lasă pumnul în jos și mă privește lung.
-Angela da-te din fața mea!
-Te rog,nu fă asta,nu merită.Mă milogesc de el.
-O merită Angela,știi și tu dar și eu.Câte rău a făcut.
-Știu ce o făcut,dar moartea lui nu o să-ți aducă liniștea sau să repare vreodată trecutul.
Se ridică în picioare și pare nervos,aproape scoate fum când vede cum încă încerc să-l protejează pe amicul lui.
Știu că calc pe un terne plin de bomboane,dar nu vreau să pățească și mai adânc în infern.
Sam pare mai mult controlata de demonii lui interiori acuma.
-Răzbunare nu rezolvă totul Sam.Mă apropi de el și îi fața în mâinile mele mici.Crede-mă pe cuvânt,te consumă pe interior.Nu îl omoră,e la fel ca mine,problema lui ca și a mea e că ne este de singurătate.
-Iar el tocmai s-a condamnat la singurătate,care crede-mă e cea mai grea povară.Toată lumea care la iubit,sa îndepărtat de el din cauza unei obsesie toxice.
La cuvintele mele Sam pare mișcat,tensiunea care plutea în aer s-a risipit din încăpere.
-Dă-le drumul.Spune Sam bărbaților care îi țineau pe cei doi frați.
Mâinile lui îmi mângâie duios obrazi,buricul degetelor lui lasă în urma sa doar urme fierbinți.
-Ești conștientă ce faci?Aprob timidă din cap și mă pierd în ochii lui negri întunecați.Ești bine?
Daca ar trebui să răspund sincer aș spune că nu,nu sunt ok.
Simt în interiorul meu,cum mor în fiecare zi,inima mi-e rănită și nu ma pot concentra la nimic din cauza anxietatii care mă caparează tot mai mult.
Dar mă prefac până când totul va fi bine ... pentru ca adevaratul nu vreau să îl afle nimeni cum mă simt.
-Da sunt bine.Mint.Fiecare dintre noi este
dependent de ceva.
Cum ar fiu cineva de ţigări,de alcool și lista poate continua dar obsesia mea e bărbatul cu ochii negrii.
Tot ce e frumos,nu va dura o veșnice,știu că va veni vremuri întunecate pentru sufletul meu dar el mă face să cred că inimă mea mai merită efortul depus să mai iubească încă o dată,dacă se va întâmpla ceva și va trebui să ne spunem adio,atunci inima mea nu va mai putea duce,nu va mai putea iubi cum la iubit pe el.
Uneori îmi este greu să spun ceea ce simt, pentru că nu înțeleg întotdeauna de ce mă simt așa,am nevoie de cineva care să aibă destulă răbdare pentru a înțelege tăcerea mea.Vreau doar ca cineva să fie acolo pentru mine,ca să nu mă mai simt singură.
Iar Sam e singura persoană care mă face să cred că nu mă simt singură niciodată.
Mi-am dat seama că am ceva la cap atunci când reușeam să păcălesc pe oricine că sunt bine,deşi în interiorul meu eram scrum şi în capul meu era haos.
As fii foarte bună la actorie,pentru că îmi ascund încontinuare fricele în interiorul meu.
După ce am lăsat-o pe Mira la apartament la ea,Sam oprește în fața unui bloc.
Nici unul dintre noi nu o scos vro vorbă în mașină sau cât timp ne îndreptăm spre apartamentul lui.
Când deblochează ușa cu cheia,o briză cald mă impoaie și mirosul de cearșafuri curate debea schimbate.
Sam aprinde lumina și mă holbeaz la livingul care era generos și stilt,o masă mare de lemn trona în mijloc,care avea doisprezece scaune de-o parte și alta,cu coada ochiului văd o canapea gri într-un colț cu un televizor mare pe perete,într-o secundă ochii îmi sunt capturați de o bibliotecă frumoasă albă care avea zeci de cărți colorate.
-Se pare că ceva ți-a atras atenția.O spus Sam și îl privesc cum își toarnă un pahar din băutura lui preferată.Whisky simplu.
-Vrei un pahar.Dezaprobat într-o mișcare a capului iar acesta se pune pe fotoliu și dă pe gât conținutul paharului.
-Sam....știu că ești supărat pentru ce ți-am cerut dar....Îmi închid cuvintele spuse când îl văd chipul dezamăgit.
-Nu înțeleg cum poți să fi atât de bună cu omameni care te-au rănit Angela.Se ridică și își mai toarnă încă un pahar.
Mă apropri de el și îl iau paharul din mână punându-l înapoi pe masă.
-Sunt genul de persoană care încercă să ofere tot,încerc să găsesc un fir de lumina slab într-o lume întunecată,încerc să găsesc floarea aia care o are toată lumea în suflet,și care încercă să o facă să înflorească,iar eu încerc să o protejez chiar dacă uneori mă ard.
Îmi place când văd pe cei din jurul meu zâmbind.
-Dar tu Angela!Cum rămâne cu tine!Zbiară Sam spre mine.
-Nu îmi pasă Sam,cât timp îi văd pe ei fericiți îmi este deajuns.Eu rezist cât timp sunt ei fericiți.
Nu pare mulțumit de răspunsul dat și își dă ochii peste cap,și un mărit scurt îi scăpa.
Își ia paharul și îl bea într-o clipă.
-Ești prea valoroasă ca să te lași distrusă de alți.Nu fi slabă scumpo.Vulnerabilitate îți poate aduce sfârșitul.
Clipește de câteva ori,și întrecere îmi maghie chipul.
Știu că cea ce spune are mare dreptate,dar nu pot să văd cum văd pe alți răniți,încerc să îmi protejez inima cât pot de bine dar cred că sunt prea firavă,slabă sufletește ca să pot merge înainte cu capul sus.
Sam stă din nou pe canapea înfundat în gânduri,în acest moment am două variante.
Prima e să plec fugind de trecut și încercând să mă refrac psihic și sufletește sau să stau alături de el.
Respir scandat și mă îndrept spre Sam cu pași mici,îi iau paharul din mână din nou și mă asez în poala lui.
-Voi fii întotdeauna lângă tine Sam.Îi spun și îl îmbrățișez puternic.
Parfumul lui specifi mă lasă absorbită de moment,acest pare că se cuibărește în scorbura gâtului meu și mă maghie pe spate.
-Îți mulțumesc mult.Îmi spune și mă sărută matern pe frunte.