Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 13

                                 Pov.Samael
                                -În prezent-

  A fost un moment când aș fi renunța la tot pentru ea,aș fi renunța la familia mea,la putere,la bani,la haosul din viața mea doar pentru a fi dor cu ea.Doar noi doi fără alt cineva,nimeni doar eu și ea.
O iubesc enorm de mult dar a avut grijă să spulbere orice fărămă de speranță.Și o dată cu ea,și orice fărămă de umanitate care o mai aveam în suflet.
A reușit să mă distrugă,nu o dată și de două ori.Prima dată când ma înjunghiat în inimă și mi-a zis în fața că un monstru care nu merită iubit și că mă urăște.Și a doua oară când mi-a mărturisit că iubește un alt bărbat.
,,Samuel Walter promit să-ți fiu alături la bine și la rău lângă tine.Te iubesc mult,tu vei fii primul și ultimul bărbat din viața mea care o să-l iubesc.Îți promit Sam."
Vocea caldă a lui Angela îmi încălzește corpul când îmi amintesc promisiunile făcute.
Aș fi renunța la viața mea pentru ea,doar că nu o fost cum mi-am dorit,ea e fericită cu Nethen acuma.
Eu sunt doar rodul unui trecut macabru,întunecos și urât,nu ar fi trebuit să las garda în jos pentru ea.
Iubirea e frumoasă și conturată cu căldură,zâmbete,râsete,bucurie,promisuni,încrederea,dar ea poate să doară îngrozitor,e că un trandafir plin cu spinii,când îl iei în mână toți spinii îți pătrunde în piele și îți fac multe răni adânci care nu pot să fie niciodată vindecate.Singura persoană care poate să le vindece e persoana care tea rănit prima dată.
Ea era singura cheie a fericirii mele,dar cu ea sa dus totul.Iadul mă înghite din nou și tot ce înseamnă să fii un simplu om dispare în negura nopții,demonii îmi dau trăcoale prin minte învaluindu-mi cu gânduri negative și întunecate.
Ea era cât pe ce să mă facă un om mai bun dar ea mă dărâmat și mi-a amintit că nu ar trebuit să las inima să decizie în locul meu.
O urăsc pentru că ma lăsat să cad jos și că a plecat de lângă mine.Tot ce am făcut a fost de a o proteja de lumea mea,nu a fi vrut să o rănesc vreodată,chiar dacă uneori demoni din mine își doreau și în unele momente ei au decis în locul meu și mă învinovățesc pentru ce i-am făcut.
Pentru suferința pe care i-am provocat-o,pentru lacrimile ei,pentru tot.
Izbesc tot din calea mea pe jos,tot apartamentul e cu fundul in jos.
Văd una din pozele cu ea și o iau între degete și încep să mă holbeaz la chipul angelic care zâmbea și își punea în evidență gropițile din obrazi,îi trasez trăsăturile cu buricele degetelor,de parcă îi pot simți obrazi fierbinți și pielea fină,mirosul ei dulce și pur care mă înnebunește.
Iau de nervi bricheta din buzunarul din spatele blugilor și apăs de câteva ori pe rurmet și flacăra roșie apare,o îndrept instantaneu spre poză.
Văd cum poză arde și o dată cu ea,tot ce simțeam pentru ea,arunc ce am mai rămas din poză în chiuvetă și privesc cum inima mea se face scrum dintr-o dată.

              -Câteva săptămâni mai târziu-
O privesc pe roșcat cu rochie neagră mulată pe corpul ei de sirenă,care începe să danseze lasciv lângă mine.
Mă pun pe scaunul de lângă și admir show-ul făcut de ea,în timp ce dau pe gât un pahar cu tărie simplu.
-Crezi că o fost o ideie bună Mira?Un fior rece mă străpunge adânc când aud o voce feminină cunoscută în apropierea mea.
-Normal că da Becc,o să rămână doar între noi.Îmi întorc privirea în dreapta mea și o văd la bar cu o femeie brunetă secundă de înălțime.
-Acuma îmi spui și mie de ce te-ai certat cu Nethen?Dintr-o dată toată atenția mi-se îndreaptă pe conversația celor două prietene.
-Încă nu îți pot spune Mira......doar că o făcut ceva nesăbuit......și care nu-l voi uita niciodată.Senzația de nervi îmi dă ardenilnă la maximă să curgă prin vene.
-Te rog spune-mi Becc......ce sa întâmplat defapt în acea noapte?Îmi maghi frunte din cauza stresului.
-Nu pot să iti spun,îmi pare răudar e prea dureros.Și atunci paharul din mână se face bucăți.Nu simt deloc cum cioburile îmi pătrund în carne sau că sângele se prelinge pe jos.Nu îmi pasă asta.
-Te rog nu mă fă să mă gandesc la acel lucru !Exclamă șocată prietena ei.
-Te rog.....nu mai vreau să discut asta acuma.
-Dumnezeule omule ești bine?Barmanul se uită la mână mea care sângera destul de urât.
Angela și prietena ei își întoarc capetele spre mine și se uită îngrijorat la mine,ochii Angelei se cutremură când mă vede.Privirea îi e diferită de ultima dată când mă privit în ochii.
Aceasta se uită la mână mea și îmi da la o parte paharul spart și restul de cioburi.
-Harry crezi că putem să mergem în biroul tău?Vocea răgușită a îngerul meu se aude ca într-un ecoul.Tot ce simt acuma e doar nervi pentru ce a făcut zigodia aia de om pe care îl numeam prieten odată.
-Sigur că da Rebecca.
-Urmează-mă.Mă trage după ea pe un coridor îngust și întunecat până când ajungem în fața unei uși care o deschide cu cheia și intram înautru.
Ea închide ușa în urma sa,și se duce să ia o trusă mică roșie de sub un birou masiv.
-Poți să te așezi aici?Adaugă cu un glas subțire.
-De ce?Mă încrunt la ea.
-Vreau să mă uit la mână ta.
-Parcă nu vroiai să mă mai vezi niciodată,de ce vrei să mă ajuți acuma Rebecca.Pufnesc nervoas.E prima dată când i-am spus pe acest nume dar pentru mine Angela e moartă.Rebecca e doar o străină pentru mine acuma.
-Sam te rog,lasă-mi să-ți văd mână.Când îmi ia mână în mâinile ei și începe să îmi îngrijească rănilile.Încerc din răsputeri să nu o sărut.
La dracu cu inima asta care tot bate orbește pentru ea.
-De ce ai făcut asta?Mă întreabă după ce mi-a pasat mână.
-Nu contează.Mă ridic în picioare și mă duc către ușă dar mână ei mă oprește.
-Ba da contează......poți te rog să nu pleci te rog.Te rog Sam.Glasul e îndurerat și rugămintele,îmi înmoaie sufletul.
-Am nevoie de tine Sam......te rog.....te implor.Încerc să stau indiferent la starea ei deplorabilă.Chiar dacă stau cu spatele la ea,privirea plină de lacrimi îmi ard tot spatele.
Când mă întorc spre ea,o văd în genunchi și privindu-mă sub șuvoiul de lacrimi care încep să cad neîncetat,buza de jos îi tremură îngrozitoar.
Mă prăbușesc la pământ când o văd așa.Nu pot să stau și o privesc cum plânge.
-Nu mai plânge.Îi trage ușor capul spre mine și în mângâi părul lung și moale,aceasta își ascunde chipul în scorbura gâtului și începe să suspină și să plângă mai tare.
-Sunt aici.Shhh.Sunt lângă tine.Îți promit că te voi proteza de orice.
Își trage nașul și mă pătrunde cu privirea.
-Rebecca ești bine?Pe ușă o văd cum intră prietena ei.
-De ce plângi?Ce ai făcut ciudatule?Vine lângă noi și o ridică pe amica ei în picioare.
-Nu mi-a făcut nimic Mira.
-Și de ce plângi Becc?
Le privesc pe cele doua care vorbeasc,așa că ma pun pe fotoliu de lângă jos și îmi scot pachetul de țigări și scot o țigară.Aprind şi încep să mă descarc.De nervi,de frustrare,dar mai ales,de frică.Mi-e frică să nu-i arat cum sunt cu adevărat,asta ar putea să o facă să o ia razna.
Nu ştiu cât timp trece până când unul din noi decide să vorbească,dar când o face, îmi doresc să n-o fi făcut-o.
-Ce faci Sam?Mă întreabă surprinsă Angela.
-Ce crezi că fac?Fumez.Răspund imediat și dau afară fumul gros din gură.
-Asta observ și eu dar de ce fumezi.
-Cred că știi răspunsul Rebecca.
-Sam....știu ca ești supărat pe mine dar trebuie să mă înțelegi că nu îmi aminteam de tine în acea zi în care ne-am reîntâlnit.
-Și acuma îți amintești?O privesc lung.
-Da...îmi amintesc tot.
-Îmi explică și mie cineva ce se întâmplă aici?Spune bruneta fluturând mâinile prin aer,neînțelegând ce se întâmplă între noi,sting țigara într-o cană de cafea care era lăsată pe masă și mă ridic până ajung aproape de ea.
-Am vrut sa te iubesc în toate formele prin care inima mea a fost capabilă să iubească.Dar asta nu a fost îndeajuns pentru tine.Niciodată nu o fost îndeajuns,de ce?Pentru că eram diferit de aia.Eram diferit de restul lumii.
-Cineva trebuia să îmi aducă sfârşitul,doar că din păcate tu ai fost.
-Și să nu fii tristă.Mă voi ocupa eu personal de logodnicul tău.Sper ca atunci vei primi liniştea de care aveai nevoie.Eu nu voi putea să îți ofer fericirea niciodată.
Înțelesese întrebarea mea,dar se prefăcea în continuare că nu știe la ce mă refer,refuză să creadă,dă din cap frenetic.
-Îmi pare rău Sam....
-Nu mai pot,am fost ranit de tine când credeam că tu ești aleasa,când vedeam lumea cu ochii buni dar tu ai transformat-o înapoi în praf.
Mă pierd cu firea,din nou,deși nu e bine,dar nu mă pot controla când e vorba de ea.Mă înnebuneşte gândul că viața ei e pusă în primejdie din nou.Vreau s-o distrug,s-o fac să regrete că m-a trădat,că mi-a luat inima cu ea dar nimeni altcineva nu se poate atinge de ea. Într-un fel nebun,doar eu o pot distruge.
Și am de gând să mă asigur că așa rămâne. Nu-mi pasă câte vieți trebuie să iau,cât sânge va curge.Sunt dispus să pierd orice,dar nu pe ea.