Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 8

                           Pov.Angela
                           -În prezent-

Mi-aş dori să mă întorc în trecut măcar pentru câteva minute.....nu pentru a schimba ceva,ci pentru a trăi acele momente în care eram fericit şi nici măcar nu știam...
Se spune că tuturor ne este teamă de ceva anume:de întunericul nemilos ce te cuprinde,de răutatea oamenilor,de animale periculoase,de liniștea absolută,de singurătate sau,pur şi simplu,de viață și de evenimente neaşteptate.
  Deşi susţin cu încredere că eu nu am vreo temere marcantă,adevărul este că mint.De mică m-am temut de singurătate.
Singurătate reprezintă cel mai îngrijorător lucru, căci odată cu apariția lui,îți rişti să-ți pierzi și viața.Singurătatea te împinge la lucruri nefirești.
Mă trezesc din gândurile mele,care erau plecate departe atunci când îl văd pe Sam venind în bucătărie și își ia o cană de cafea.
Detectez pericolul de la sute de metri,iar el emană mult pericol și mister.Un pericol dulce și ispititor ce te ademenește,și un mister ce te face să-ți doreşti să-i afli toate tainele.
N-am mai putut să mi-l scot din minte de când m-a sărutat pentru prima dată,deși am încercat. Nu e bun pentru mine, iar eu nu sunt bună pentru el. Nu am nevoie ca viziunile și visele ciudate să-mi confirme asta.Pur şi simplu o simt.Nu suntem potriviti unul pentru celălalt.
Îl vreau....dar știu că nu-l pot avea.
Nu mă privește deloc,mă ignoră total,de parcă nu aș exista în aceiași cameră cu el,sunt o stafie care umblă pe pământ fără un motiv anume.
Un suflet rătăcit printre alte suflete,unele mai slabe,bune,rele sau neîmplinite.
Câteva sunete de pași răsună încăpere și îmi întorc greoi capul spre persoana care intră în bucătărie.
Spre surprinderea mea Helga intră îmbrăcată cu o rochiță albăstruie cu imprimeu florale care o făcea mai tânără,sar ca arsă de pe scaun și îmi infasor ambele mâini în jurul ei.
O îmbrățișez puternic,mi-a fost tare dor de ea,de mirosul ei dulce,de sfaturile părintești pe care mi-le dădea,timpul petrecut împreună,atâtea de momente frumoase am petrecut cu ea.
-Cuiva i-a fost dor.Râde scurt și îmi ridic privirea din cuibul gâtului și o privesc în ochii cei albăstrui deschiși.
Căldură puternică a ochiilor îmi face ca toate problemele să dispară ca într-o minune toate  de pe cap doar pentru în cateva minute.
Îmi șterge imediat lacrimile de la coțul ochilor și îmi zâmbește cum știe ea mai bine.Un zâmbet plin de iubire și căldură.
-Mi-a fost dor de tine Helga.Mă desprind din îmbrățișare și o privesc câteva clipe și îi zâmbesc sfioasă.
-Și mie de tine dulceață.Cum ești?Nu te-am văzut de câțiva ani.
-Sunt bine.Spun amar dar evident că am mințit-o.
Ea nu o știu de ce am pleca de aici.Nici de momentele urâte petrecut,chiar dacă ea știe ce fel de om e Sam și familia lui,e încă loaia lor,dar un lucru îl știu sigur,că ei nu îi poți ascunde nimic.
Dacă nu i-am spus nimic,sunt conștientă că după plecare mea a cautat toate informațiile necesare pentru a afla adevărul.Pe Helga nu o poți păcăli ușor.
-Mă bucur dragă mea,Domnule Walter am venit să vorbesc cu dumneavoastră despre Amalia.
-Sigur,haide să mergem în biroul meu.Aceste pleacă din bucătărie lăsându-mă buimacă.
Cine e Amalia?Despre ce vor să vorbească?
Of....sunt așa de curioasă.
Ies din bucătărie și dau naș în naș cu Nethen.
-Scuze.Mă dau un pas în spate și îl privesc din picioare până în capa.
-Nui nimic.Unde te grăbești?Mă întreabă curios.
-Nicăieri.Mint cu nerușinare.Adevarul era că vroiam să ascult la ușă despre ce vorbește Helga cu Sam.Știu că nu-i frumos să asculți pe la uși dar curiozitatea mă roade pe interior.
-Rebecca vroiam să vorbim de seara aia.
-Care seară?Înghit în sec.
-În care ne-am sărutat.De fiecare dată când vroiam să vorbesc cu tine căutai câte o scuză pentru a pleca.
-Nethen.....eu.....eram prea bulversată și am acționat fără să gândesc.Nu mă înțelege greșit,țin la tine dar......
-Nu vrei un viitoare împreună cu mine?Completează el,oftând zgomotos pe urmă.
-Crede-mă că meriți pe cineva care să fie în aceiași undă cu tine iar eu nu sunt acea persoană.
-Ar fii ușor să spui inimii pe cine sa iubească și pe cine,nu-și?Zâmbește amar.Își pune mâinile în buzunarul pantalonilor și mă privește dezamăgit de răspunsul dat.
-Așa este.
Ușă de la birou se deschide și din ea iese Sam acompaniat de Helga.
-Bună Nethen,ce faci dragule.Îi zâmbește larg Helga.
-Bună Helga,sunt bine,tocmai eram pe punctul de plecare.
-Dar unde pleci?Îmi arcuiesc sprâncenele.
-Mexic.Spune scurt și la obiect.
-Departe de locul tău natal.Îi spune Helga,îl privesc șocată,pleacă în Mexic?
-Așa este dar nu am ce să fac aici.Asta a fost ca o lovitură sub centură.A durut tare.
Dezaborbez din cap și îmi las capul într-o parte pentru a procesa informația dată fulger.
Nethen plecă și nu oriunde,în Mexic mai exact,unde e foarte departe de asemenea,și îmi închipui că eu sunt responsabilia.
Tresar involuntar când mână mare a lui Nethen mă atinge pe umăr și deschide ușor gura oftând dezamăgit.
-Ai grijă de tine Angela.E prima dată când mi-a spun pe numele meu adevărat.
Plecă în spate pentru ai saluta și pe ceilalți,poate că ochii trebuie să fie spălați cu lacrimi din când în când,pentru a putea să vedem iarăşi viața foarte clar.
Când iese pe ușa de la întrare,fug după el,când coboară scările îi strig numele răspicat iar el își întorcea capul spre mine.
-De ce pleci Nethen?
-Tu de ce crezi?Nu am pentru cine să rămân aici.
-Dar ai spus că......
-Știu ce am spus atunci....dar cred că mi-am răcit gura degeaba.
- Am obosit să fug după oameni care nu dau doi bani pe mine.Am obosit să încerc să fac mereu bine,ca mai apoi eu să fiu de vină pentru tot.Am obosit să îi pun mereu pe ceilalţi înaintea mea ca să văd că nu le pasă.Am obosit să încerc să ajut mereu şi să mă aleg cu indiferenţă şi cuvinte dure.Am obosit să mă arunc în mare pentru oameni care nu observă că nu ştiu să înot.Am obosit să trag de oameni ca să rămână,când e evident că le e bine fără mine.Am obosit şi mi-am băgat picioarele în nămol din care nu mai pot ieși afară.
-Nu ai observat niciodată cum mă uitam la tine,sau când inventam anumite scuze penibile doar ca să fiu în preajma ta,doar să fiu cu tine dar se pare că nu sunt o persoană așa de importantă în ochii tai Angela.
Și astea fiind spuse se urcă la vol și pornește în trombănă lăsând un fum necacios care mă face să tușesc de câteva ori.
,,Bravo Angela,alungăi pe toții la care ții,și te mai întrebi de ce nu stă nimeni lângă tine,ești patetică".
Începe să mă certe constința,până și ea râde de toate ce fac,suspinele de durere îmi pășesc gura,roiul de lacrimi dureroase îmi curg pe obrazi.
- De ce plângi?Vocea lui Sam mă scoate din  tranșă.
- De ce să nu plâng?Am încercat să fiu puternică,dar acum pur şi simplu nu mai pot, cedez.Am nevoie de o persoană care să fie lângă mine şi să mă asculte,dar nu e.Pur şi simplu m-am săturat de tot ce mă înconjoară. M-am săturat să sufăr....
-Știi că de nenumărate ori,am vrut să-i pun capăt.Voiam ca durerea să se oprească.Aveam atâtea motive să o fac.Eram singură, prizoniera propriei minți,ce încasa lovitură peste lovitură şi care tot găsea putere să se ridice.Eram cea neînţeleasă.Aproape am făcut-o.....Când stăteam pe acoperişul unei sălii de dans,întrebându-mă cât mi-ar lua până jos.
-Și ce te-a oprit să nu o faci?
-Tu ai fost?Privesc în gol cu lacrimi.
-Eu?Îmi răspunde cu o uimirea.
-Da......tu erai motivul care vroiam să trăiesc.
-De ce?
-Deoarece ar fii durut prea tare să dispară amintirile frumoase petrecute cu tine,amintirile m-au ținut în viață în tot acest timp nu alt ceva.Tu ești motivul Sam.Tu ești motivul meu.
Capul i s-a îndrept instantaneu în direcția mea,pentru câteva secunde a părut blocat,înmărmurit,pierdut,îl caut cu privirea dar în schimb aud o înjurătură din partea lui.
-La dracu!Dă un pumn în ușă și intră înapoi în casă nervos.
Rămân în continuare pe scările vilei și privesc în zare la cum soarele se ascunde după câțiva norii cenușii.Adierea vântului îmi mângâie chipul,făcându-mă să închid ochii.
-Tot tristă?O văd cu coțul ochilor pe Helga punându-se lângă mine pe trepte.
-Din păcate.....toți spun:Să nu renunți la ceea ce iubești.Dar nimeni nu îți spune ce e de făcut când ceea ce iubești,renunță la tine.
-Ce s-a mai întâmplat Angela?
-Am vrut ceva şi în schimb am primit durere. -Ce-ai vrut?
- Am vrut...
- Doar să fiu iubită....dar am dat-o în bară.
- Off....
- Şi-am cedat.
-O să răsară soarele şi la tine.
- Când sau cum printre atâtea ploi şi furtunii să apară acest soare care să-mi aducă liniștea în sufte?
-Doar aşteaptă și o să vezi.
-Am aşteptat prea mult.
-Tu visează şi speră.....
-Helga....nu cred că se va întâmpla în cazul meu.
- Niciodată să nu spui niciodată,poate curând sau mai târziu vei zâmbi cu adevărat şi vei fi şi iubită.Nu îți pierde speranță.Sam e un om bun și ține la tine,crede-mă.
-După tot ce am făcut,nu prea cred.
-Ascultă la o bătrână trecută prin viață Samael te iubește,la fel ca toată lumea are și el are demonii lui,de care nu poate scăpa,doar tu ești salvarea lui,tu ești îngerul lui care poate să-l scoată la lumină.Doar tu îl poți salva.
-Mulțumesc mult Helga.Îi zâmbesc puțin și ea mă îmbrățișează și mă sărută matern pe frunte.
-O să fie toate la locul lor,o să vezi drăguțo.
-Sper.Spun și aceasta se ridică și îmi zâmbește călduroas.
O privesc cum se îndepărtează ușor și încep să procesez toate cuvintele spuse de ea.
Există flori care cresc înăuntrul plămânilor mei, aş vrea să-i pot spune cât însemna pentru mine,aşa că le voi smulge într-un buchet şi îi le voi dărui înfăşurate în catifea,petale pline de iubire nespuse și tulpini care ascund multe secrete pe care nu le-am spus în întuneric,frunze care îi vor da îmbrăţişări când nu voi mai fi prin preajmă,voi muri în grădina de trandafiri plini de spini,mergând să culeg moartea atunci când te-am întâlnit.

                             Pov.Sam

Câțiva pași mici se aud în spatele meu și se opresc la fel de rapid.Nu mă întorc să văd cine e,deoarece știu prea bine cine e.
-Sam....mi-a şoptit numele atât de încet,încât era imposibil să nu o aud,însă o făcusem.
Orice a făcut ea îmi invadă gândurile,de parcă ar fi aruncat asupra mea un blestem,în momentul în care a pășit în biroul meu,ochii îs pe ea doar.
Femeia asta miroase a păcat pur și al dracului să fiu dacă pot să mă controlez să nu o sărut pe loc și să-i curăț rănilile dar nu pot.
Zâmbetul frumos nu îl mai are pe chip şi regretul că nu l-am admirat cum trebuie,mă învăluie.Aş fi vrut să am parte de el mai mult timp.
Blocat,înmărmurit,pierdut,îi caut privirea.Ochii ei sunt la fel de tulburi,dar îmi oferă un zâmbet mic.Îndrăznesc să îmi cobor ochii pe trupul ei. Îmi pornește în cap un film în care o ating,să o mângâi,să o sărut,să-i adulmec parfumul dulce și pur.Închid ochii într-o încercare de a scoate toate ideile astea puerile din capul meu.
-Ce e între noi?Își arcuieste sprâncenele întrebător.
Zâmbesc tâmp,muşcându-mi buza inferioară.
- Dorință,libertate,nebuni mea de adrenalină.Șoptesc.
- Nevoia mea de calm,nevoia mea de
tine.Completează ea,mângâindu-mi chipul.
-Nu fă lucruri pe care s-ar putea să le regreți mai târziu,lucruri care-ți vor bântui nopțile....Șoptesc,mângâindu-i maxilarul.
-Vroiam să stau departe de tine.
-Și de ce nu o faci?Clipesc leneș,privind-o printre gene.
-Pentru că nu vreau să o fac,pentru că nu vreu să stau departe de tine,cel putin nu seara asta.
-E o greseala,Angela.....
-E ultima greşeală din seara asta Sam.
Realizez cât de slab sunt,ea mă transformă în cea mai vulnerabilă versiune a mea.
Mă pierd cu firea,deși nu e bine,dar nu mă pot controla când e vorba de ea.
Cu ochii sticlosi mă privește direct,fețele noastre sunt la un pas să se atingă.
Într-o clipă buzele ei moi și trandafirii mă ating,mă sărută pasional,cu dorință,cu toată ființă ei,o simt cum nu mai are aer dar ea nu rupe deloc sărutul.
Se simte atât de bine să o am din nou lângă mine,o trag mai aproape de mine și încep să-i devorez dulceața gurii.
Un zâmbet șiret îmi apare când o aud cum geme senzual,atunci simt cum îmi pierd controlul asupra trupul meu și o iau în brațe și pornesc cu ea spre etaj......deschid ușa dormitorului ei dintr-o mișcare,lovind cu piciorul în ușă.
Când ajung lângă pat o dau jos și o privesc câteva clipe și îi memorez chipul frumos.Știut că cea ce fac nu e bine dar cer prea mult,să o am măcar pentru o noapte doar a mea.