Invitația Din Infern Volumul 1

Capitolul 11

                             Pov.Angela
                            -În prezent-

-Încă un pahar te rog.Îi zâmbesc larg ospătarul din fața mea.
-Imediat Domnișoară.Îmi face cu ochiul și îmi mai toarnă un pahar de cocktail cu alcool.
-Mulțumesc mult.Mă ridic de la bar și mă duc către un loc mai retras de ochii lumii,cred că sunt în jur de o suta de persoane acuma în curtea lui Sam.
Sincer să fiu pe unii nici nu îmi mai amintesc de ei,mă bucur faptul că nimeni nu ma băgat în seama cineva.
Încep să fredonez melodia care răsună în fundal și dau ușor din piciore.
Simt o prezență masculină care se așează lângă mine și mă privește din cap până în picioare,mă analizează prutend după își drege vocea și mă întreabă.
-Ce faci aici Rebecca?Privesc în față plictisită.
-Mă distrez,dar tu Nethen?Tu ce cauți aici mai exacta?Îl privesc lung sub gene.
-Tu ești motivul.Am crezut că pot să te țin departe dar nu pot.Este atât de greşit că mă gândesc tot mai des la tine,dar se simte atât de bine....Şi nici măcar nu ştiu de ce se simte atât de bine,când se presupune că-mi este interzis.
-Mă face să vreau să-mi încale principiile.Mă face să te doresc mai mult,chiar dacă este al altuia.E greşit.Da.Te doresc Rebecca.Da,mă atragi.Sunt vulnerabil,ştiu şi asta.Dar Dumnezeule!Un sărut îmi doresc.Vreau să-ți simt buzele din nou.
Îi închid gură lui Nethen cu un sărut murdar și violenta,ard ca o torţă când mă atinge,iar când mă sărută îmi doresc mai mult.
Tânjesc după privirile și vorbele sale şoptite. Mă simt atrasă de el în acest moment iar asta
mă sperie îngrozitor de tare.
Trezește în mine sentimente și senzații pe care nu am crezut vreodată că le voi avea,că le voi experimenta față de el,însă lângă el totul pare posibil.
Mă joc cu focul,deși știu prea bine că s-ar putea să mă ard rău.Mă aflu în brațele lui știind că s-ar putea să-mi rupă inima în mii de bucăţele sau eu pe a lui.
Dacă acum ceva timp era nesigură,acum e certitudine faptul că-l încep să-l plac.Îmi este frică că o să ajung să-l iubesc.Îmi este frică că mă voi îndrăgosti de felul în care mă priveşte, de felul în care mă sărută,de felul în care mă atinge.
Ne distanțăm din sărut și ne privim câteva minute bune în ochii ceilulat.
-De ce mai sărutat?Mă întreabă confuz.
Dau să spun ceva dar îmi simt cuvintele blocate în gât când îl văd pe Sam sărutându-se cu Amalia pe ringul de dans.
Nethn vede șocul de pe chip meu și mă face să-l privesc.
-Nu te uita la el,nu te merită Becca.
-Vreau să plec de aici.
-Singur.Îmi ia mână între a lui și mă trage după el.
Ajungem în fața casei și ne oprim în fața mașini lui.

                        Pov.Nethen

  Mergem cu mașina de vro două zeci de minute și nici unul dintre noi nu scoate o vorbă,când mă uit la Rebecca o văd cu privește tăcut prin geamul mașini.
Încă nu pot să cred că mă sărutat din nou,și de această dată ea ma sărutat prima.Mii de întrebări roiesc în capul meu.
De ce a lăsat-o Sam să plece de lângă el?
De ce mă sărutat?
De ce mă trage tot mai tare?
Mai am multe întrebări la care nu am răspunsuri la care.
Opresc pe marginea drumului chiar înainte să intram in alt oraș.
Această se uită nedumerită că am oprit și mă privește tăcută.
Eu într-un mod surprinzător îi iau fața în palmele mele și îmi lipescă buzele de ale ei într-un stil pasional.....Are buzele așa de calde și de moi,un gust suav de alcool îmi pătrunde în gură când această mă sărută înapoi înfometată.
O simt cum se ridică și se pune în poala mea punându-și fix pe erecția mea care începe să se umfle în pataloni.
Aceasta începe să-și miște soldurile sezual pe mine,mâinile încep să îmi cobor de pe spatele ei,dupa pe fundul ei mare și delicios.
Îl strâng ușor în mâinile mele,mâinile ei mici și fine se plimb de voie pe abdomenul meu.
O aud când începe să îmi geme în gură și atunci întrerup sărutul dintre noi.
-De ce te-ai oprit?Își ridică sprâncenele în sus.
-Știi eu nu sunt tipul care să ți-o tragă într-o mașină la marginea orașului,vreau să-ți ofer dragoste mea într-un loc mai confortabil.
Pare foarte surprinsă de răspunsul dat și îmi zâmbește cum știe ea mai bine.
Un zambet mic și adorabil îi apre pe chip.De parcă m-am întors înapoi în timp.Zambetul său de înger,mi-a lipist atât de mult.
-Îți promit că te voi face fericită Rebecca,nu voi fugi chiar dacă nu vom fii împreună,voi sta lângă tine,deoarece te iubesc.
-Îți mulțumesc Nethen.Câteva lacrimi încep să-i curgă pe obrazi fierbinți,mă grăbesc să i-le șterg imediat.

                            -După un an-
-Nu pot să cred că ai făcut-o.Spun pufâind pe naș amuzant.
-Nui vina mea că tu nu te miști rapid.O privesc pe Rebecca cum înfulică ultima felie de tort,ciocolata e preferata ei,ar fii în stare să omoare pentru ea,metaforic vorbind.
Mă ridic de la masă și îi iau capul în mâinile mele și îi sărut buzele dulci care erau murdare de ciocolată.
-Cred că nu mai am nevoie de alt ceva dulce.Mă desprind din sărut și îi dau câteva șuvițe de păr după ureche.
Aceasta zâmbește larg,știe deja la ce mă refer,după ce își termina a două porție de tor se răzămă de scaun.
-Cred că ar mai merge ceva.
-Atunci deseară îți voi mai lua ceva.O sărut pe frunte.
Sunt așa de fericit că o am lângă mine și că relația dintre noi evoluează în bine,am fost bucuros când mi-a mărturisit că mă place în felul în care o plac și eu.
Mă simt împlinit,am decis amândoi să lăsăm tot trecutul în spate,tot ce ținea de Samael Walter e lăsat de-o parte,prefer să o știu pe ea bine și proteză.Familia Walter e una periculoasă,chiar dacă îți dă impresia că te lasă în pace,nu o fac,doar așteaptă momentul oportun să te lovească din plin când te aștepți cel mai puțin.
Decizia de a ne mutăm din Carifornia în Seattle o fost cea mai bună,departe de toate problemele.
Nu puteam să stau și să o văd pe Rebecca cum are coșmaruri în fiecare noapte în casă părintească,nu era pregătită încă să meargă mai departe.
Subconștientul ei încă crede că familia ei e încă acolo,și când sa văzut iar în casă părintească ia dat un zvăc,dorul pentru ei era insuportabil.
Și uite-ne aici,ea zâmbește larg în fiecare zi,e fericită după ceva timp o simt fericită,fără coșmaruri sau fără trecut.
-Cum mai merge la Spital?Îmi revin în simțuri și o întreb curios.Pot să spun că visul ei a prins viață,o reușit să facă ce își dore ea mai mult,visul la care visa de când era mică,iar acelea era de a ajuta oamenii.Acuma e asistentă,dar sunt singur că mai târziu va ajunge un Doctor la care visa din totdeauna.
În cei cinci ani de zile care i-am petrecut împreună în Germania,Rebecca o fost foarte muncitoare,o avut și o slujbă cu jumătatea de normă dar și s-a continuat studiile.
O terminat cu succes Facultatea de Medicină,o luat chiar zece pe linie la toate materile.
Dar nu o mai apucat să-și ducă visul la capăt că într-o zi Samael o răpește de aș mai continua viață.
Prima dată când am văzut-o pe Rebecca sau cum toții o știu Angela Addison,purta o rochiță albă cu volănașe ce mă duceau cu gândul la un înger căzut pe pământ.În acea privință Samael avea drepate,ea era chiar un înger,care parea atat de pur,inocenta și fragil,dacă îl atingeai,că s-ar face bucăți ca un bibelou,frumuseța ei era aparte,avea ceva care te facea să o cunoști,să dorești să o cunoști cu adevărat chiar dacă era doar o adolescentă care debea începea să cunoască viață.
Avea un păr blond,aproape alb,lăsat să cadă pe spate în valuri,m-a fascinat incurabil.Se asemăna categoric cu un înger în miniatură,dar era mai degrabă un mic demon subjugat de vraja îmbătătoare şi nemiloasă a iadului in care a călcat.
A avut nevoie doar de câteva ore ca să atragă antipatia tuturor oamenilor din vilă.Reuşise imposibilul.Până la ea,nu întâlnisem o altă fată care să nu se sperie de mine.Eu eram întunecatul,în carne și oase,la fel ca Samael. Cel care starnea spaima în inimile slabe ale celor ce îndrăzneau să mă privească.Ea nici măcar nu a clipit.
Rebecca era atât de diferită.Şi singuratică.
M-a captivat într-un fel straniu şi distructiv.
Toate amintirile care țineau de mine am preferat să i-le șterg imediat,prefer să nu știe latura întunecată a mea,prefer să mă știe de un om bun.
Ekymi ma învățat cum pot să șterg memorile oamenilor de rând doar cu o băutură din florii rar găsite,ele îți pot strege câțiva ani din viață,important e de cantitate de flori pe care le pui in băutură,o floare un an.....două flori doi ani,i-am șters tot trecutul dureros lui Rebecca,din momentul în care la cunoscut pe Samuel Walter,plus cu puțină vraje de la Ekymi pentru a mă asigura că îi șterg și numele de Angela Addison,i-am scris o soartă nouă și nu dureroasă.
Nu își va aminti de familia Walter și de ororile lo,mă voi asigura de asta,o voi proteza de oricine s-ar aproape de ea.
-Bine....foarte bine pot spune.Zâmbește mândră.
-Mă bucur.
-Eu chiar trebuie să plec,ne auzim deseară.Mă sărută și pleacă grăbită în hol pentru a se încalța.
Înainte să închidă ușă în urma ei se întoarce și îmi zâmbește călduroas.
-Te iubesc Nethen.Îmi face cu ochiul și închide ușa.
Nu vreau să vină ziua în care își va aminti de trecu.I-am stres amintirile fără acordul ei,nu mă va iertat niciodată pentru acest lucru,sunt sigur,dar nu puteam să o privesc cu se distruge singură.Începea să se ofiliească în fața ochilor mei,avea zile în care nu dormeau sau mânca,stătea pur și simplu privind în gol,în unele momente,trupul era aici dar mintea era plecată departe,coșmarurile care nu-i dădeau pace,râurile de lacrimi care cădeau încontinu din ochii ei care erau așa de roșii din cauza plânsetelor.
Nu puteam să o privesc în halul ăla care era,mă distrugea pe interior când o priveam,cred că am luat cea mai bună deciszie,sper sa o fi luat.