O adiere de iubire

Capitolul 2 🖤

Dimineata

Ma trezesc si imi fac rutina, apoi ma îmbrac într-o pereche de blugi negri rupti, un tricou negru cu semnul păcii pe el, în picioare o pereche de adidași negri și nelipsiti mei ochelari de soare negri. Imi iau telefonul, jacheta, banii, pachetul de țigări, bricheta, imi pun căștile în urechi și activez bluetooth-ul, apoi cobor la parter.
In sufragerie erau tata si Sun-Ya. Isi serveau cafeaua.
Trec pe lângă ei si ma îndrept spre ieșire. Doar nu credeati ca o sa il astept pe Nam-joon. O sa ma duc cu taxiul sau pe jos.
Deschis usa sa ies și ce surpriză. Nam-joon tocmai ce se pregătea să bată la ușă.
- Neața. Ce făceai? Plecai?
- Nuuu, tocmai ce ma întorceam inapoi. Zic ironica. Logic ca plecam. Nu am de gand sa merg cu tine. Dar tu nu trebuia sa fii aici la 7:³⁰, adică în 15 minute?
- Ba da, dar eram sigura ca vei pleca mai devreme și am avut dreptate.
- Aham. Acum pa. Eu plec la liceu.
- Corecție, plecăm la liceu..
- Nu vreau sa merg cu tine.
- Ba vei merge. Zice el.
- Fie, dar după ma lași în pace.
- Bine. Zice el.
Ma urc in mașină și îmi centura. Dau play la muzica si astept sa treaca timpul.
Il vad pe Nam-joon cum ma stiga asa ca opresc muzica.
- Ce vrei? Io zic rece.
- Te-am întrebat despre tine, dar nu ai auzit.
- Ce vrei să afli despre mine? Il intreb cu o sprânceana ridicată.
- Totul. Zice el.
- Bine, nu o să aflii nimic pentru ca nu o să-ți spun nimic.
- De ce?
- Pentru ca asa vreau eu. Ii zic.
- Am ajuns. Zice el.
Parchează mașina și cobor repede. Vreau sa plec repede și nu pentru ca fetele mă omoară din priviri sau pentru ca băieții se uita insistent la mine, ci pentru ca nu am chef sa ii cunosc pe ceilalți din Bts.
Nu am avut timp să plec deoarece Nam-joon ma prinde de mână și ma duce spre un grup de 6 băieți.
- Stii, nu e nevoie sa ma tii de mână, ma descurc și singura. Ii zic tăios.
- Bine.
Imi da drumul la mana si tocmai ce am ajuns la băieții respectivi.
- Băieți, ea e Iris, sora mea. Iris, ei sunt: Yoongi, și arată spre unul cu fata de bebeluș si cu par saten, de fapt toți sunt sateni mai puțin Nam-joon care e blond și încă unul care e roz, Jin și arată spre unul care pare mai cu capul pe umeri, Hoseok sau Hobi și arată spre unul cu aer de om glumet, Jimin si arata spre cel cu par roz, Taehyung sau Tae si arata spre unul cu fata de ingamfat, și Jungkook sau Kookie spune și arată spre unul cu o fata tot de bebeluș, dar are oarecum și de iepuraș.
- Încântați. Spun ei.
- Ce surpriză, eu nu sunt la fel de încântată. Și nu sunt sora ta, Nam-joon. Zic indiferența.
- Suntem ingamfata. Zice Tae.
- Măcar eu nu am fata de om ingamfat, și nici nu sunt, spre deosebire de tine. Spun rece.
- Dar nu sunt ingamfat. Zice el.
- Dar ai fata unuia. Zic eu.
- Și esti boboaca? Ma întreba Yoongi, asta doar ca să nu ne mai contrazicem.
- Am eu fata de boboaca si nu stiu? Il intreb pe el.
- Sincer, da ai. Zice Tae.
- Tu ce naiba te bagi? Te-a băgat cineva în seamă și nu știu eu? Îi scuip cuvintele în fața. Și spre înștiințarea ta, zic si ma uit spre Yoongi, nu sunt boboaca sunt in clasa 10-a.
- Esti in clasa cu mine. Zice el.
- Nu, ca nu stiam. Zic eu ironica.
- Și nu te bucuri?
- Nu mai pot de fericire, explodez aici de entuziasm. E un vis devenit realitate. Zic ironica.
- Dar ironică mai esti! Spune Jungkook.
Nu apuc sa mai comentez nimic caci imi suna telefonul. Imi dau ochii peste cap și raspund fără să mă mai uit la apelant.

C. T.

- Alo? Zic sec.
- Ce faci baby? Aud vocea lui André venind din telefon.
- Bine, baby... Zic si mă îndepărtez de cele șapte minuni.
- O sa va anunt cand ajung, zise ea. Dar nu a mai dar nici un semn de viață.
- Scuze pisi, am uitat. Plus ca mi-a frecat nervii si dracii Karlos. Oricum, tu ce faci treaz la ora asta? E trecut de miezul nopții acolo. Zic eu îndreptându-mă spre intrarea în liceu.
- Hmm... Am avut o întâlnire cu gașca la periferie si ne-am lungit cam mult.
- O sa dormi pe tine maine la școală.
- Pff... Deja ti se simte lipsa... Nu mai am cu cine sa ma întrec la băut sau fumat.
- Stii ca nu prea beau.
- Da, stiu, ultima băută pe care am avut-o împreună a fost acum jumătate de an. Oricum, deja imi este dor de tine... Zice el.
- Si mie de tine.
- Stii ca te-am placut din totdeauna. Stiu ca acum, cel mai probabil, vorbește alcoolul din mine si ca in alta zi nu cred ca o sa mai am tupeul sa iti spun asta, dar eu inca te plac.
- Andrè.... Cat ai băut? Nu mai gândești limpede.
- Nu am baut mult, dar suficient incat să am destul curaj sa iti spun asta. Stii, m-a durut când mi-am luat friendzone, dar m-am bucurat că am rămas prieteni. Imi cer scuze daca zic vreo prostie, peste câteva ore sigur nu prea o să îmi mai amintesc ce ți-am spus, decât foarte vag.
- Andrè, imi cer scuze, dar eu nu te plac în sensul ăla. Mă bucur să te am ca prieten, dar stii ca eu nu sunt în stare sa am o relație.
- Stiu, si mă bucur că ți-am spus si că te am ca prietenă. Acum, daca ai fi lângă mine te-aș lua în brațe. Acum te las, sigur ai ore, iar eu vreau sa fiu cat de cat treaz maine.
- Okay, te îmbrățișez.
- Pa baby.
- Pa baby, somn usor.