O adiere de iubire

Capitolul 34 🖤

Îl înjur în gând pe cel care face zgomot de câteva minute și care e si sotul meu.
- Ce îngerii, dracilor, sfinților, fratilor lui Lucifer, învocati de Poseidon tot faci? Imi intreb iubitul, ridicându-mă în fund.
- Bagajul. Zice imediat ce se oprește din ras.
- Azi plecăm. Am si uitat. Zic oftand si mă ridic din pat.
- Hai aici. Zice si isi deschide larg brațele.
- O sa imi lipsești mult. Zic si il strâng în brațe.
- Vreau să vii cu mine.
- Și eu vreau. Atât de mult si atat de tare.
- Atunci de ce nu vrei sa rămâi imi Coreea?
- Yoongi, ți-am mai spus. In Europa si America e cel mai benefic pentru a profesa. Ma integrez prea greu în peisajul asiatic pentru a fi acceptată în drame.
- Stiu, dar esti talentată și frumoasă. Ai merita sa strălucești si pe platourile de filmare din Coreea.
- Ar fi bine dacă ar fi asa. Dar nu putem avea tot ceea ce ne dorim.
- Of, iubire. Zice motanul meu si incepe sa imi apuce o multitudine de săruturi pe față.
Normal ca nu putem reuși să avem un moment drăguț, fără să apară elemente perturbatoate in jur. Aici mă refer la Tae si Jungkook care vorbesc fix in fata usii noastre si care, mai mult ca sigur, vor bate la usa.
- Iriiis. Bună dimineața. Zice Tae bătând în ușă.
Mă deplasez si descui usa, apoi o deschid.
- Ce vreti? Zic imediat ce ii vad pe cei doi.
- Stiti ca sunteti cuplul nostru favorit, nu? Zice Tae.
- Ce ati facut?
- Noi? Nimic. Dar Nam-joon-hyung si-a stricat clanța la cameră și m-a trimis sa ii zic lui Yoongi sa se duca sa o repare. Zice Jungkook.
- Cap de cărămidă, sunt mai mare decât tine. Sa stii ca putin respect nu ar strica.
- Bine, Yoongi. Oricum, te astepta Nam-joon. Spune acesta si pleaca, probabil să îl trezească pe Jin.
- Eu mă duc să îl trezesc pe Jimin. Zice Tae.
- Încă doarme?
- Da.
- Am o idee. Tu fă rost de un marker, eu vin cu cheia de rezervă, apoi ne întâlnim în fața camerei lui Jimin, în maxim 15 minute.
- Imi place cum gândești. Zice acesta si pleaca.
- Vezi ca la aeroport, în Coreea, vor fi si reporteri. Asa ca, nu-l mâzgâli prea tare. Zice Yoongi.
- Dar nu il mâzâlesc. O sa ii fac arta pe față. Zic si il sărut scurt, apoi plec spre camera mea de hotel.
Imi închid bagajul si verific sa nu fi lăsat ceva pe aici, apoi merg la receptie de unde procur cheia de rezervă a camerei lui Jimin.
Ajung din nou la etajul nostru si mă îndrept spre camera lui Tae.
Intru si il vad închizând un troller si o geanta de mână.
- Ai găsit? Spun analizând pungile pe care le are puse lângă pat.
- Da. Dar, înainte de asta, vreau sa te rog ceva.
- Ascult.
- I-am luat niste cadouri Irinei, asta pentru ca se apropie aniversarea noastră si pentru ca o iubesc. Si vreau sa le iei tu si sa le aduci când o să vii in Coreea.
- De unde stii tu cand voi veni eu in Coreea?
- Păi, ai venit pentru ca ai pauza de la filmări. La care lucrezi de aproape cinci luni. Asta înseamnă că ești pe punctul de a veni acasă.
- Da, bine. O sa ti le iau.
- Multumesc. Raman dator cu o sticlă de coniac. Asta pentru ca ciocolata si înghețata nu au efect asupra ta.
- De acord. Înainte să plecăm spre aeroport, sa mi le dai.
- Bine. Acum, hai sa il chinuim pe Jimin.
Iesim din camera lui si intram la Jimin, care dormea atât de liniștit.
Ne apropiem în cea mai mare liniște de patul lui si începem să îi înșirăm mici desene pe fața lui, făcându-i poze si încercând să nu râdem prea tare.
După ceva timp simt prezența cuiva în camera.
- Shh. Ii fac semn Jessicăi sa tacă pentru a nu se trezi Jimin.
- Lăsați biletul om sa doarmă. Șoptește aceasta venind lângă noi.
Nu zic nimic, admirand, în schimb, capodopera făcuta de mine si de Tae pe fața lui Jimin.
- Spuneti-mi macar ca nu e marker permanent. Zice Jessica luând marker-ul în mână. O doamne. Continuă aceasta când observa ca e permanent.
- Tae l-a luat. Zic eu.
- A fost ideea ei. Se apără și Tae.
- O sa incerc sa il sterg eu, voi scoateți valizele pe hol. Zice aceasta.
Iesim amândoi râzând din camera piticului.
- Sa imi aduci pungile. Zic eu si plec spre camera mea.
Imi iau geanta de mână și ies, încuind usa, mergând la Yoongi in camera.
- Ati terminat de chinuit piticul? Zice el, închizând o geanta.
- Da, ne-a sticat Jessica distracția. O sa iti trimit pozele cu el. Zic si il sărut, bucurandu-mă de ultimele minute împreună.
- Nu vrei sa vii cu noi?
- Aș veni, din toată inima. Dar nu am cum. Am un contract semnat, iar mâine trebuie sa fiu in Indianapolis.
- Mm. Sper sa vii repede acasa.
Îl mai sărut încă o dată, apoi iesim amândoi din cameră, mergând spre lift.
Predăm cheile la recepție, apoi iesim, ducând bagajele la masini.
- Astea sunt. Zice Tae, lăsând șase plase, majoritatea cu sigla Gucci pe ele.
- Bine. La mine in mașină o să le găsești.
- Multumesc. Zice vesel si pleaca spre intrarea în hotel.
Aranjez plasele lui Tae si imi pun pun si geanta mea în portbagajul mașinii, apoi ma duc in mașină, pornind motorul si verificându-mi actele si programul pentru următoarele zile.
După ce termin cu filmul ăsta o să mă întorc în Coreea, deoarece am câteva luni libere, în care mă voi ocupa de nunta noastră. Bine, Yoongi nu stie asta, încă. Dar ii voi face o surpriză.
La scurt timp apar si restul, băieții plecând cu masina lor, Jungkook cu Jessica, care era nervoasă, iar iubitul meu vine cu mine.
- Vrei sa o aduc pe Holly la noi până vii?
- Mi-e dor de ea. Ar fi o idee bună.
- Bine. O sa ma ocup de asta.
- Sa stii ca o sa iti ia toată atenția.
- Nu asta contează. Oricum. Am o intrebare.
- Spune.
- De aniversarea noastră, vei fi acasă?
- O sa fac tot posibilul sa ajung acasa pana atunci.
- Sper sa avem o aniversare liniștită, nu ca ultima.
Ce-i drept, anul trecut, de aniversarea noastră, eu am venit acasă, sa il vad, dar a trebui să plec, urgent, în Japonia, iar tot ce a pregătit Yoongi si ce am pregătit eu s-a dus de râpă.
- O sa incerc sa nu ne împiedice nimic sa avem o aniversare fericită.
La scurt timp ajungem la aeroport, timp în care am mai vorbit despre diverse.
Cand ajungem acolo, Jimin ne anunță că aeroportul e inchis.
- Sigur era astăzi zborul? Întreabă Jin.
- Normal ca era astăzi, dar de ce nu e nimeni? Răspunde Jessica, apelând pe cineva după.
Probabil vorbește cu un reprezentat al aeroportului. Ce-i drept, am auzit ca a murit cel care a înființat linia aeriană cu care circula băieții acum, spre Coreea. Deci sunt sanse destul de mari ca aceasta sa fie o cauza a situației in care ne aflam.
- Ce a spus? Întreabă J-hope.
- Pilotul e mort. Zice aceasta.
- N-am fost eu. Protestez ridicându-mi mâinile.
- Și acum ce facem? Întreabă Jimin, asezandu-se pe jos.
- Nu putem avea alt pilot? Zice Jin.
- Toți cei care lucrează la această linie aeriană au liber, deci daca unul dintre voi nu stie sa piloteze nu avem alta solutie decat sa asteptam 5 zile. Spune Jess asezandu-se lângă pitic.
- Oh, nu. Nu o lăsăm pe Iris să piloteze pentru ca s-ar prăbuși de distracție. Zice repede Tae.
- Nu ar fi prima dată când mă prăbușesc cu un avion. Zice neutră.
- Ultima dată nu tu il pilotai. Zice Yoongi.
- Eh, detalii. Zic stârnind râsete.
- Nu avem alta solutie decat sa asteptam pana vineri. Spune Jess.
- Păi atunci nu are sens sa mai stam aici, nu? Spune Jin.
- O secundă oameni buni, eu tot trebuie sa plec. Mașina mea ma așteaptă, deci aici ne despărțim. Spun eu, iar băieții se lipsesc de mine, formând o îmbrățișare mare. Usor, copii, ca nu mă mut definitiv pe Pluto. Continui eu.
- O sa ne lipsești. Zice Tae, ascunzându-se în spatele lui Jin.
- Mai ales tie. Zic stârnind râsete.
Imi îndrept atenția spre Jessica si mă apropii putin de ea, pentru ai putea tine o mica predică despre Yoongi si pentru a o putea baga putin in sperieți.
- Nu o sa ma dau la iubitul, pardon, logodnicul tău.
- Fii atenta aici, Prințeso. El e motanul meu, nu mă interesează asa mult de restul, deci daca aud ca nu il tratezi cum trebuie am o groapă pregătita special pentru ține. Retine, o să facă ce vrei doar dacă el vrea. Spun îndreptându-mi degetul arătător spre ea.
- Și incepe. Îl aud pe Yoongi comentând pe fundal, dar il ignor.
- Îi e frică de artificii, nu ii place sa fie trezit, nu il lăsa să mănânce prea mult fast-food si nici sa doarmă cat vrea. Ar trebui să-l verifici din când în când în timp în timp ce doarme pentru ca s-ar putea sufoca sub pătură. Nu îl pune sa vorbească prea mult in public si fii foarte atenta daca da semne de anxietate. Zic oprindu-mă deoarece ochii ma înțeapa, iar lacrimile își fac apariția pe fața mea. Si dacă uita parola de la studio ma poti suna pe mine. Continui zâmbind scurt.
Îl mai sărut încă o dată pe Yoongi, apăsat, apoi plec spre mașina mea, îndreptându-ma spre Indianapolis.
Mâine seară termin cu filmul, apoi o să iau primul avion spre Coreea. Imi este dor de fete, asa ca, până la venirea băieților, vom putea vorbi si bârfi in voie.