O adiere de iubire

Capitolul 4 🖤

Iris pov. 

Simt o respiratie caldă cum imi mângâie fata. E atât de bine. Stai ce!? Ce sa intamplat? Deschid ochii și dau de fata lui Yoongi și nici ochelarii nu îi mai am la loc.
- Yoongi, trezește-te. Spun eu, dar nici măcar nu se mișcă. Vreau sa il pisc, dar am mâinile imobilizate în îmbrățișarea strânsă și călduroasă a lui Yoongi. Mai am o singura solutie. Ma apropii și mai mult decât sunt deja de fata lui și il musc te nas.
- Au! Se plânge Yoongi si deschide ochii. Ce sa intamplat? Spune el și își ridică mâna sa si-o ducă la nas, dar cu mana lui se ridică și a mea. Abia acum observ ca suntem prinși în cătușe.
- Ce sunt astea? Intreb eu.
- Cătușe?!
- Asta vad si eu, dar cum am ajuns asa?
- Cel mai probabil a fost ideea lui Jungkook, el mai face farse de genul.
- Îl omor. Spun in timp ce ma ridic în fund, la fel făcând și Yoongi.
- Ochelarii mei de soare, nu ii gasesc.
- Lasa ca nu mori fără ei. Spune Yoongi
- Jungkook!!! Tip eu. Te omor!
- Ce sa intamplat? Spune el somnoros coborând pe scări. E șase dimineața, nu aveti somn?
- Mai și întrebi? Pot să stiu și eu ce minte ai? Mi-ai luat ochelari și mai pus un cătușe cu Yoongi. Spun întoarsă cu spatele.
- Hei, Iris, a fost o gluma. Spune Jungkook.
- Stai pe loc, să nu te apropii si nici sa nu te uiti la ochii mei. Spun eu.
- Ce sa intamplat aici? Spune Nam-joon.
- Cineva pe nume Jungkook mi-a luat ochelarii de la ochi si ma pus în cătușe. Spun eu.
- Cu Yoongi.  Ma completează Tae.
- Nu conteaza cu cine, conteaza ca sunt in catuse si ca mi-au lasat urma jn jurul încheieturii. Si Jungkook, dă-mi ochelarii mai întâi.
- Nu, până nu te întorci.  Spune el și își pune mana pe umărul meu si ma intoarce cu fata spre ei. Eu repede imi duc mâinile și mi le pun la ochi.
- Mai usor, spune Yoongi, ma doare.
- Scuze, Yoongi. Zic eu
- Deci mai întâi iti dai mâinile de la ochi, apoi primești ochelarii. Spune Jungkook.
- Nici gand, o să râdeți de mine și în cel mai rău caz o să vă speriați. Spun eu.
- Nu poate fi așa de rău. Spune Jimin.
- Fie. Spun și îmi iau mâinile de la ochi.
Vad fetele uimite și îmi duc mâinile inapoi, de data asta fără să îl mai lovesc pe Yoongi.
- V-am spus că e groaznic, acum dă-mi ochelarii. Și înainte să întrebați, da, am incercat toate soluțiile posibile și asta e singura care funcționează. Spun eu.
- Nu am vrut să pară asa.. Spune Jin.
- Nu contează cum ati vrut să pară. Stiu ca sunt jalnica, ca arat jalnic. Acum ochelarii.
- Ca venind vorba de el, i-am rupt din greseala, zice Nam-joon.
- Ok, nu-i nimic. Zic calmă. Sa imi aduca unul dintre voi geanta cu laptopul. E la Yoongi in cameră. Repede, va rog. Spun eu.
- Imediat. Zice Tae si fuge spre scări.
- Bun, acum catusele. Stii Jungkook oricât de distractiv ar fi nu pot să stau toată ziua ce catusele la mâini și cu Yoongi.
- De ce? Întreba el.
- Păi, am antrenament la scrimă azi și școală și nu pot să stau cu Yoongi.
- Sunt si eu pe aici. Zice Yoongi.
- Vad si eu ca esti pe aici, și mai vad ca nu spui nimic. Spun nervoasă. Uite ce-i, imi cer scuze. Sunt agitată și nervoasă. Nu am vrut să îmi vars nervii pe tine. Spun eu in timp ce incerc sa deschid geanta.
- Nu-i nimic. Spune Yoongi.
Imi dau ambele mâini jos de la ochi caci cu o mână nu rezolvam nimic.
Deschid repede geanta si imi iau ochelarii de rezervă și îi pun la ochi.
- Acum ca o problemă e rezolvată, deschide catusele.  E aproape 7 și trebuie să ajung și la școală azi.
- Am pierdut cheile. Spune el si se duce in spatele lui Jin.
- Bine. Aveți o agrafa? Intreb eu
- Nu. De unde sa avem noi agrafe? Spune Nam-joon.
- Întrebam, spun și îmi duc mână la par si iau una.
Tin mereu o agrafa în par. Pentru orice eventualitate, nu se stie niciodată când ajungi încuiat undeva.
Bag vârful agrafei si deschid cătușa elibarandu-mi mana. Fac la fel si cu mana lui Yoongi.
- Ai noroc ca sunt in întârziere, dar o să mi-o plătești. Si sa nu scoateți un cuvânt despre ochii mei. Spun eu si imi iau lucrurile.
- Te iau eu in jumatate de ora. Spune Yoongi.
- Bine. Pa. Spun și plec.
Intru in casa si urc spre camera mea. Imi fac un dus apoi ma îmbrac într-o pereche de blugi negri tăiați un pic în genunchi, un tricou negru și o cămașă neagră in carouri roșii legată la mijloc. Clatesc tricoul lui Yoongi si il pun la uscat.
Imi pun un tricou si o pereche de pantaloni de trening și echipamentul de scrimă în ghiozdan.
Imi iau telefonul, banii și țigările și ies din cameră. Având în vedere că e aproape jumătatea lui octombrie și vremea s-a răcit mie imi e chiar cald.
Ajung in sufragerie unde era tata si Sun-Ya.
- Iris nu mănânci? Ma întreba Sun-Ya.
- Nu am timp. Trebuie să plec imediat. Spun eu.
Se aude soneria si ma duc sa raspund. Era Yoongi.
- Mergem? Ma întreabă el.
- Da. Spun eu si ies.
- Stai pe loc. Spune Yoongi.
- Ce sa intamplat?
- Nu iesi asa din casă. E frig afara. O sa răcești. Spune el
- Nu o să am nimic. Spun și intru in masina.
- Bine, fie. Spune și pornește.
- Te-ai supărat? Îl întreb eu.
- Nu. De ce?
- De la faza de azi dimineata.
- Am si uitat.
- Azi o să întârzii un pic la prima oră.
- Vezi ca avem matematica prima ora și vine o profesoară inlocuitoate despre care se spune că e o scorpie și e a dracu rau de tot. Spune el.
- O scorpie? Spun eu.
- Da.
- Interesant.
- Băieții au zis ca ai ochi interesanți. Spune el.
- Voi alt subiect la masa nu aveti? Zic eu.
- Ba da, au făcut mișto de mine cu ajutorul unor poze facute noua aseară și de fază ca tu esti mereu gata pentru răpiri, deoarece ai agrafe la tine.
- Foarte mișto subiecte. Spun.
Aud telefonul cum imi suna si răspund fără să stau pe gânduri.