O adiere de iubire

Capitolul 9 🖤

Ma ridic de la birou si opresc alarma care răsuna din plin de câteva minute.
Ma îndrept spre baie si imi fac rutina, apoi ma îmbrac într-o pereche de blugi negri rupti și un tricou negru, simplu, mai sus de buric, iar în picioare o pereche de adidași negri. Si îmi mai iau si o geaca neagră de blugi pe deasupra si imi pun o altă pereche de ochelari la ochi.
Imi iau dosarul, telefonul, niste bani si geanta de antrenamente și părăsesc cameră incuind-o.
Ajung jos și mă îndrept spre ieșire, dar vocea lui Karlos ma oprește.
- Unde pleci atât de devreme? Zice el.
- In Iad, zic ironică. La scoala, unde altundeva? Spun eu.
- Nu iei micul dejun? Zice el.
- Nu mi-e foame. Zic eu sec.
- Dar nu ai mâncat nici aseară nimic. Zice el.
- Nu te privește pe tine ce fac eu. Zic eu.
- Ba sigur ca ma priveste, esti fata mea. Zice el.
- De cand? Spun eu.
- Dintotdeauna. Zice el.
- Ce frumos mai minți. Niciodată nu ti-a pasat de mine, niciodată nu m-ai vrut. Spun rece.
- Da sigur ca te-am vrut. Zice el.
- De cand? De după faza aia de când aveam eu patru ani, când ai venit prima data in Romania sa ma vezi, și asta rugat de mama, după ce i-ai zis sa ma duca la un orfelinat sau sa ma părăsească într-o pădure sa mă mănânce animalele sălbatice? Spun eu mai mult țipând.
- Nu am vrut să spun asta. Zice el.
- Acum conștientizezi ca nu ai vrut să spui asta? Si ghici ce! Eu regret ca mama nu te-a ascultat! Daca te asculta poate ca acum era fericita, chiar dacă eu nu existam! Tip eu.
- Nu tipa, regret ca am zis asta. Zice el.
- E prea târziu pentru regrete, mult prea târziu. Zic si trec pe lângă cele șapte dive si pe lângă Kara, care se uitau ca la spectacol.
- S-a încheiat spectacol. Zic si imi pun lucrurile în mașină.
- Iris, stai. Zice Karlos.
- Taci, lasă-mă în pace! Daca ai sti cat de mult te detest! Nu înțelegi ca m-ai distrus? Lasă-mă în pace! Ii reproșez eu.
- Am gresit si sunt constient de acest lucru. Zice el.
- Ai conștientizat prea târziu și degeaba regreți, nu-mi poti da sănătatea, copilăria și fericirea inapoi. Zic eu si urc in masina.
Pornesc motorul si plec spre liceu, având destul de multă viteza.
Cică regreta, e prea târziu pentru regrete. Regretele lui nu-mi pot lua boala, pe care am căpătat-o din cauza sa, și cu atat mai putin nu îmi pot da mama. Il urăsc! Il urăsc! Il urăsc! Asta e tot ce pot simti pentru el, ură, multa ura.

Într-un final, după multa zăboveală, parchez masina in parcarea liceului.
Cobor si încui masina, imediat după ce mi-am luat dosarul.
Merg spre intrarea în liceu, eliminând orice privire insistenta și mai ales privirile lor.
- Neața, zice Kara, esti bine?
- Neața. Sunt super bine. Zic eu cu un zâmbet fals.
Defapt nu eram bine, eram rau, ma durea capul și mă apasă ceva în piept, dar nu o să mă plâng, nu o să arăt că-s slaba.
- Nu prea se vede. Zice ea.
- Sunt bine, nu am nimic. Iar în legătură cu cearta, sunt obișnuita sa ma cert cu el si cu toată lumea. Spun eu.
- In legatura cu faza " nu-mi poti sa sănătatea copilăria și fericirea inapoi", la ce te-ai referit? Esti bolnavă? Zice Kara.
- Nu-mi place sa vorbesc despre bolile mele si cu atat mai putin despre viața și trecutul meu. Oricum, ne vedem la ora. Spun eu.
- Bine. Spune ea.
Intru in liceu și mă îndrept spre cancelarie, loc de unde iau catalogul clasei a X-a B, apoi ma îndrept spre clasa deoarece clopoțelul a anuntat deja intrarea la ora.
Intru in clasa și asez catalogul și dosarul pe catedra.
- Buna dimineata. Spun eu cat de calmă pot.
- Buna dimineata. Se aud vocile celor aproape 30 de elevi în același timp.
- Bun, deci v-am adus testele, asa ca pregătiti-va sa varsati lacrimi, sau cel putin unii dintre voi sa se pregătească.
- Sunt note proaste? Spune Kai
- A, nu, sunt numai note de 10. Spun eu ironică...
- Eu nu am dat testul, zice Kara.
- Stiu, vei iesi la tablă după ce la distribui notele lor. Spun eu.
- Bine. Zice ea.
- Deci sa începem: Rose:6, Irene:5, Jimin:8, Jungkook:8, Taehyung:7'⁵⁰-8....
Si am continuat asa până am ajuns la ultimul test, cel cu nota cea mai mare.
- Și ultimul test, care are și nota cea mai mare: Yoongi: 9. Zic eu.
- Multumesc. Spune el zâmbind.
- Dar de ce ei au luat note asa de mari si noi asa de mici. Zice Irene.
- Pentru ca cel mai probabil ei, spre deosebite de tine, au învățat și au fost atenti la ora mea. Spun eu.
- Dar și eu am fost atenta. Zice Irene.
- Și eu am fost șefa unei mafii, dar nu ma mai laud. Zic ironica. Dacă tot te lauzi ca ai fost atenta, de ce nu ai dovedit acest lucru?
- A fost prea greu testul. Zice ea.
- Din contra, a fost foarte usor, eu rezolvam exerciții de genul în clasa a 8-a nu a 10-a. Zic eu calmă. Acum Karina, la tablă.
Ea se ridică din banca și merge alene spre tabla. Ia marker-ul, iar eu ii arat exercițiile pe care trebuie sa le faca.
- Bravo, ai avut câteva scăpări, dar până la urmă te-ai descurcat. Ai nota 9. Ii zic eu dupa ce termina.
- Merci. Zice ea si pleca inapoi in banca.
Restul orei a decurs normal, acum fiind pe hol, mergând spre cancelarie.
- Buna ziua. Ma salută un grup de eleve de-a 9-a.
- Buna ziua. Le raspund la rândul meu.
Intru in cancelarie și nu stau prea mult, adică iau catalogul clasei căruia îi sunt dirigintă și plec deoarece nu îmi prea place sa stau pe aici.
Ma îndrept spre clasa, mai exact spre scările care duceau spre etaj.
Ajung la etajul doi, deoarece acolo am ora, fix cand se aude clopoțelul. Traversez holul și deschid usa intrând în clasa. Ce ma amuza e faptul că atunci când intru se face liniște.
- Buna ziua. Zic ei.
- Buna. Spun la rândul meu. Nu o sa va intreb acum daca aveti probleme, o să mă destul timp pentru discuții în ora de dirigenție. Si ca sa va fac ziua frumoasa, v-am adus testele.
- Sunt note mari? Zice un băiat.
- De la 4 in sus. Spun eu.
- Și care e cea mai mare nota? Zice una dintre divele RedVelvet.
- Ai putina răbdare și o să afli. Zic eu. Deci sa incep: J-hope: 8......si incep sa strig toți elevii până ajung la ultimele 2 teste. Jin: 8,⁵⁰- 9. Si cea mai mare nota: Nam-joon: 9:⁵⁰- 10. Zic eu.
- I-ai pus nota asa de mare doar pentru ca e fratele tău! Exclama diva RedVelvet.
- Serios? Asa crezi? Spun eu.
- Da, asa cred. Zice ea.
- Atunci spre dezamăgirea ta, te contrazic. Nu i-am pus nota 10 pentru ca e fratele tău, ci pentru ca a meritat-o, spre deosebire de mine. Zic eu.
- Vrei sa spui ca eu nu am meritat nota? Zice ea.
- Erau 4 puncte din oficiu, iar tu ai luat 4, dar după lucrarea ta si nota 2 ar fi mare. Spun eu.
- Ooooooo, rekt! Se aud niste voci din clasă.
- Niciun oooooo, nici voi nu sunteti mai departe de ea, sau cel putin o parte dintre voi... Zic eu.
Nu mai primesc nici un răspuns din partea lor, asa ca acum sunt sigura ca sau liniștit.
- Bun, vom trece la o lecție noua. Spun eu.
- Pffffff, se aude niste voci din clasă.
- Nu mai pufniti. Oricum nu va fi multa teorie și nici multe exemple, e scurta lecția. Acum scrieti. Spun eu.