O adiere de iubire

Capitolul 26 🖤

Peste un an....

Cobor din masina, uitându-mă spre fata care m-a convins sa vin aici.
- Cum m-ai convins sa vin sa ii vad? Spun eu mai mult plângându-mă.
- Nu poti nega ca nu ti-a fost dor de ei.. În plus o să fie o surpriză plăcută pentru ei. Le-a fost dor de tine. Imi spune Briana zâmbind.
Sa va aduc la zi cu evenimentele. Am acceptat transplantul la scurt timp după vizita băieților în America. L-am făcut, mi-am revenit, iar acum sunt sănătoasă, nu mai am nimic. Acum câteva ore am ajuns în Coreea, iar Briana, fiind la facultate în țară alături de Irina si Sofia, doar ca ele sunt pe profile diferite, m-a luat de la aeroport.
- Deci facem asa cum am stabilit. Spun zâmbind.
- Da. Iti dau mesaj. Spune ea.
- Bine, astept aici. Spun eu.
Irina si Sofia încă au cursuri, deci o să mă întâlnesc cu ele diseară.
Am stabilit cu Briana ca ea să intre, apoi sa imi dea mesaj ca sa ma duc si eu.. Practic, ea a venit să îl vadă pe Nam-joon, pentru ca, aparent, sunt împreună, iar eu sunt un fel de bonus în toată ecuația asta.
Telefonul imi vibrează scurt, semn ca am primit un mesaj, ma uit repede si vad ca e de la Briana.
Trag adânc aer în piept si ma îndrept spre usa de la intrare. Apas mânerul si intru, mergând spre sufragerie, loc de unde se auzeau voci.
- Salutare lumeee.. S-a întors diavolul. Spun eu veselă.
- Iris? Zice Tae.
- In persoană. Spun râzând.
- Esti vie? Spune Jimin.
- Aparent da... Trebuia sa fiu moarta? Zic eu.
- Mi-a fost dor de tine. Spune Tae si ma ia in brate.
- Si mie imi pare bine sa te revăd.
- Doamne ce slabă mai esti. Prima rafală mai puternică de vânt te ia pe sus. Zice Jin.
- Nu-s chiar atât de slabă. Zic eu.
Ii iau pe toți în brațe, bine, pe aproape toți deoarece Yoongi lipsește din cadru.
- Unde e Yoongi? Zic eu.
- E in camera la el. Spune Jungkook.
- Stati, voi credeați ca sunt moartă, nu? Spun eu.
- Avand in vedere ca internetul vuiește de stiri despre tine, cum ca ai fi murit, da. Spune Nam-joon.
- Super. Spun zâmbind putin malefic.
- Ce ai in cap? Zice Briana.
- Mă gândeam să o fac puțin pe-a fantoma. Spun cu același zâmbet.
- Super idee. O sa fie amuzant. Spune Tae.
- De ce vrei să îl sperii? Zice J-hope..
- Nu eu o sa il sperii, ci fantoma mea. Plus ca e amuzant. Spun eu.
- Sunt de acord. Spune Tae.
- Super.
- Intri pe balcon? Spune Jimin.
- Da.
- Te ajut eu. Spune Tae.
Iesim afara, iar Tae aduce o scară, ca sa ajung pe balcon.
- Bafta. Il aud șoptind..
Nu raspund, dar înclin putin capul în semn de aprobare.
Deschid usor usa de la balcon și intru in camera.
Acolo, dau de un Yoongi cu căști în urechi, care scrie ceva pe niste foi..
Ma apropii usor de el si ii trec mână prin fața ochilor. Își ridică privirea spre mine si, instant, i se dilată pupila.
- Salut. Spun cu un zambet sarcastic.
- I-Iris? Spune el.
- In fantomă. Spun râzând sadic.
Se ridică de pe scaun și face câțiva pași în spate, apoi se îndreaptă spre usa si o deschide, părăsind imediat camera.
- Yoongs, stai sa vorbim putin puiule. Strig in urma lui.
Ies si eu din camera lui si ma îndrept spre parter, loc unde mai mult ca sigur s-a dus..
- Iris ma bântuie. Il aud pe Yoongi spunând.
- Cred ca ai visat doar. Spune Nam-joon.
- M-am trezit cu ea, bine, cu fantoma ei, în camera, din senin. Si jur ca n-am visat. Spune el.
- Vreau si eu sa ii vad fantoma lui Iris. Spune Kara.
- Râdea sadic. Spune Yoongi.
Intru in sufragerie si tusesc fals.
- Uitati. E aici. Spune Yoongi.
- Normal ca sunt. Spun si incep sa râd fiind acompaniată de restul.
- E o fantomă aici si voi radeti. Spune Yoongi.
- Nu-i o fantomă. E Iris. Spune Tae.
- Iris e moartă. Spune el.
- Am înviat anterior. Spun eu si imi dau ochii peste cap.
- Ce naiba se petrece aici? Spune Yoongi.
- Sunt Iris, sunt vie și ți-am facut o farsă.
- Esti malefică. Zice el.
- Suntem malefici. Am avut complici. Zic eu.
- Erai moartă. Spune el.
- Internetul m-a facut moartă, căci eu eram si sunt cat de vie se poate.
- Lăsând faza cu farsa deoparte, Iris, ai de dat explicatii. Spune Jin.
- In legatura cu? Zic eu.
- Nu ai mai dat nici un semn de viata de un an... Spune Jin.
- In legatura cu asta... Nu am nici o explicatie.. Pot spune ca am intrat in modul umbră..
- Noroc cu Adam ca mi-a spus că ai acceptat transplantul ăla. Oricum, după nu am mai primit nici un semn de la tine, asta daca eliminăm stirile despre moartea ta. Spune Kara.
- Păi, am văzut și eu știrile alea. Mi s-au parut amuzante rau de tot. Spun chicotind.
- De ce nu ai mai dat nici un semn de viata? Spune Yoongi.
- Sa spunem ca am fost stresata cu recuperarea si nu am avut timp și nici chef să fiu prezentă în online.
- Am crezut ca ai murit. Spune Yoongi încruntat.
- Daa... Yoongi a fost cel mai supărat dintre noi cand a văzut stirile. Spune Tae chicotind.
- Sa înțeleg că îți pasă de mine. Ce drăguț. Spun si il iau în brațe.
- Mai mult sau mai putin.. Spune Yoongi.
- Și zici de mine ca sunt rea. Spun eu.
- Nu ai mai dat nici un semn de viață de un an. Spune el.
- Credeai ca sunt moartă. Stiam ca asta credeati, asa ca nu aveam de ce sa contrazic mass-media.
- De ce nu?
- Pentru că, asa am preferat eu. Era destul de dificil sa va explic de ce traiesc sau chestii de genul..
- Dar nici sa te stim moartă nu a fost bine. Spune RM.
- Serios acum. Nici macar Adam nu a mai zis nimic despre tine. Spune Kara.
- Adam e ocupat cu facultatea lui. Nu am vrut sa il incurc cu nimicurile mele.
- Nimicuri? Drăcușorule, nu sunt nimicuri. O intervenție chirurgicală nu se încadrează la nimic. Spune Yoongi.
- Daca zici tu... Spun si imi dau ochii peste cap.
- Ai fost externată de mult? Zice J-hope.
- Acum vreo două săptămâni. Spun eu.
- Și de ce nu ai venit mai devreme? Spune Jungkook.
- Mi-a luat ceva să mă decid daca ar fi mai bine sa ma întorc sau sa rămân în America definitiv.
- De ce nu doreai sa te întorci? Zice Jimin.
- Ummm... M-am gândit că ar fi dubios să mă întorc. Si credeti-mă, chiar este... Spun eu.
- Și dacă nu te întorceai, ce aveai de gând să faci? Spune Jin.
- Îmi terminam liceul, făceam o facultate și speram să treacă timpul cât mai repede... Sau, mai trăiam câteva luni, până mi se acrea și mai tare cu viata, apoi încercam iar să o suspend, definitiv daca se putea. Iar acum că am spus-o, cred că a doua variantă e mai tentantă de pus în practică.
- Cred că e mai bine că te-ai întors. Zice Briana.
- Meah... Asta e discutabil... Spun eu.
- O să rămâi, nu? Spune Tae, iar eu ridic din umeri, deoarece nu am habar ce să răspund.
- Ce înseamnă asta? Zice Yoongi imitându-mi gestul.
- Hmm... Nu știu... Zic eu.
- Ce nu stii?
- Daca o să rămân. Inițial am venit sa imi dau examenele si sa imi iau diploma. Zic eu.
- Ummm... Nu știu cum sa iti spun, dar nu ai mai intrat la ore. Zice Tae.
- Da, dar mi-am trimis temele si mi-am învățat lecțiile. Asa că sunt la zi cu aproape toată materia.
- Deci, directorul liceului și profesorii știau că tu ești vie, dar noi nu. Asta nu e coreect. Spune Jimin.
- Mdaaaa... În legătură cu asta... Tata a vorbit cu directorul si l-a rugat să nu mai zică nimic despre mine... Asta pentru că eu l-am rugat. Plus că a durat ceva timp să mă acomodez cu noua inimă.
- E inima de fată sau de băiat? Spune Tae.
- De ce ai vrea să știi asta? Zic eu.
- Păi, dacă e de băiat o să te îndrăgostești de fete, si asta ar fi dubios, asta venind din partea ta.
- Ce treaba are....? Defapt nu-mi spune, nu vreau sa aflu. Zic eu.
- Spune, spune, e de fată sau de băiat? Zice Tae.
- E inima lui Oli London. Spun eu iar Jimin incepe sa sara in sus instant.
- E mort? Doamne, în general nu m-as bucura daca cineva ar muri, dar de moartea lui chiar ma bucur. Zice Jimin.
- Staaai. Deci, tu ai inima lui Oli London, așadar si prin urmare, asta înseamnă că îl placi pe Jimin. Zic asta pentru ca Oli London e obsedat de Jimin. Spune Tae.
- Cum ai facut tu rost de inima lui Oli London? Zice Yoongi.
- Hehe... In legatura cu asta... Spun eu cu un zâmbet inocent.
- Iris, ce ai facut? Zice Jin.
- Eu? Nimic... Eram înternată in spital, deci nu aveam cum sa fac ceva. În schimb, Bunicul... Încep eu dar sunt întreruptă repede de Yoongi.
- De cand te înțelegi tu cu bunicul tău?
- Nu e ca ma inteleg... Dar, a venit de 2 ori sa ma viziteze la spital.. O dată mi-a adus un ursuleț, dar i l-am dat unui copilaș care era internat la pediatrie. Zic eu.
- Te-a vizitat mai des decat noi? Nu e corect. Zice Tae, iar eu ridic din umeri.
- Spune-mi ca ai facut mișto de noi. Zice Kara.
- Aș vrea eu. Spun încercând să nu rad.
- Serios acum. Spune ea.
- Bine, glumeam. Nu am inima lui Oli London. Dacă era inima lui ma aruncam de pe spital. Spun eu.
- Deci, Oli London încă trăiește... Spune Jimin oarecum trist.
- Daca nu ai inima lui Oli London, atunci a cui o ai? Spune Tae.
- A unui om. Zic eu.
- Oli London nu e om, sau ce? Zice J-hope.
- Seamănă mai mult cu un experiment eșuat fugit din laborator. Spun eu. Oricum, inima care mă tine acum pe mine in viata, înainte, i-a aparținut unei persoane de 18 ani. Nu știu dacă era fată sau băiat, dar, daca esti atat de curios, o să mă interesez și o să îți zic. Continui si imi dau ochii peste cap.
- Bine. Spune Tae râzând.
- La cum te stiu pe tine ai fi in stare să îl omori cu zâmbetul pe buze. Zice Jimin.
- Pe londonez? Nici nu încape problema. Spun eu.
- Eu zic sa nu. Nu de alta, dar poate o să înceapă să îți placă sa omori oameni. Spune Yoongi.
- Eu? Niciodată. Spun cu un zâmbet ironic. Ai devenit plictisitor. Continui dandu-mi ochii peste cap.
- Ti se pare doar. Zice el.
- Ba nu, Iris are dreptate. Zice Jimin.
- Normal ca am dreptate. Spun râzând.
- Jur ca imi era dor de tine. Spune Kara.
- Îmi si imaginez. Spun eu.
Sincer, chiar imi era dor de ei. Imi lipseau contrazicerile cu Tae si cu Yoongi. Dar, cel mai mult, imi lipsea sa ii enervez.
Aud un latrat venind dinspre bucătărie, loc de unde iese Tan.
Ma duc si il iau în brațe începând să îl mângâi.
- Serios, cred ca ti-a fost mai dor de Tan decât de noi. Zice Tae.
- Sa stii... Cred ca o sa imi iau un șarpe. Sau o tarantula. Zic eu.
- De ce un șarpe. Zice J-hope.
- Ca sa sperii oamenii. Zic eu.
- O tarantula? De ce vrei un păianjen? Spune Yoongi.
- Ca să ți-l pun tie in pat sa te muște. Zic râzând.
- Nuuu... Nu vreau sa devin spider-man.. Zice Yoongi.
- Spider-cat in cazul tau. Spun eu.
- Ha ha. Esti amuzantă de mori. Zice el.
- Stiu, stiu. Spun eu.
- Partea bună din toată faza asta e ca mi-a revenit colega de banca respectiv camera. Spune Yoongi.
- Colega de banca da, de camera nu. Am vorbit deja și o să stau cu fetele. Zic eu.
- De cee? Eu cui ii mai fac farse? Zice Tae.
- Nu mă mut pe Marte sau ceva. Plus că, imi va prinde foarte bine compania unor vechi prieteni. Spun eu.
- Noi ce suntem? Zice Jimin.
- Ceva prieteni vechi, dar mai noi decât fetele. Cu fetele m-am împrietenit înainte să o fac cu voi. Spun eu.
- Nu e vina noastră că tu erai ironică, rece, sarcastică și răutăcioasă cu noi. Poate inima asta o să te facă putin mai drăguță. Spune Yoongi.
- "Poate inima asta o să te facă mai drăguță".. Il imit eu. Nu o sa ma faca nici cum. Continui eu.
- Vocea mea nu suna asa. Spune Yoongi plangandu-se.
- Ba da. Zic eu.
- Ba nu.
- Ba da.
- Ba nu.
- Ba da si punct. Zic eu.
- Iris cam are dreptate. Zice Tae.
- Tu nu te baga. Spune Yoongi.
- Bine, bine. Spune el si ridica mâinile în semn de predare.
- Oricum, stiu ca am dreptate. Zic eu.
- Deci, sa inteleg ca voi doi ați început să vă contraziceți de la faptul că noi suntem prietene de mai mult timp decât voi. Spune Briana.
- Sunteti de groază. Spune RM.
- Nu, el e de groază, nu eu. Zic zâmbind arătând spre Suga.
- Cine vorbeste. Zice el strâmbându-se.
- Eu vorbesc. Zic si ma strâmb și eu.
- Sincer, ati face cel mai dubios cuplu. Zice Tae râzând.
- Nu cred ca te poate întrece cineva pe tine la capitolul dubioșenie... Zic eu.
- Ha ha. Ești amuzantă de mori. Spune el.
- Deocamdată nu mai mor. În schimb, la tine e discutabil. Zic zâmbind ironic.
- Nu m-ai omorâ. Zice el.
- Iar tu nu ai îndrăzni să îmi faci farse. Zic eu.
- Asta e discutabil. Spune el.
- Eh, si viata ta e la fel. Spun zâmbind.
- Esti rea. Zice el.
- Știu, stiu. Ma mândresc cu asta. Zic zâmbind.
- Asta nu e o mândrie. Zice Jimin.
- Pentru voi poate nu, dar pentru mine da. Pana la urma fiecare cu calitățile sale. Zic sec.
- Nu e o calitate. Spune J-hope.
- Spre exemplu, faptul că sunt frumos e o calitate. Zice Jin.
- Asta e mai mult o dovada de narcisism decât o calitate. Zic eu.
- Nu stii sa apreciezi calitățile. Zice el.
- Nici tu sa diferențiezi o calitate de o caracteristică a narcisismului.
- Ba da, stiu. Zice el.
- Hmm... Am găsit o definiție a narcisismului. Spun zâmbind ironic.
- Vreau sa o aud. Zice Tae.
- Narcisismul e o caracteristică umană care a luat naștere la data de 4 decembrie 1992 si care a luat si mai multă amploare începând cu data de 13 octombrie 1995, fiind într-o continuă si mare evoluție până în prezent.
- Nu sunt narcisist. Spun Jin si Jimin in acelasi timp.
- Eu sunt doar frumos si nu imi e jenă să recunosc asta. Zice Jin.
- Iar mie imi place sa arat bine oriunde ma duc ca sa fac o părere bună. Spune Jimin.
- Ori sunteti voi narcisiști, ori sunt eu defectă pentru ca nu imi pasa de lucrurile menționate de voi doi mai sus. Zic eu.
- Tie iti place ca oamenii să își facă impresii rele despre tine. Spune Yoongi.
- Nu neg acest lucru. Plus ca, nici nu trebuie sa ma chinui ca sa fac acest lucru. Oricum, primele impresii rămân.
- Nu mereu. Eu cand te-am vazut prima data am crezut ca esti o puștoaică răsfățată și arogantă. Zice Briana.
- Răsfățată? Nu mi-am dat seama că par răsfățată.
- Bine ca de faptul că te considera arogantă nu comentezi. Zice Yoongi.
- Probabil sunt putin arogantă uneori.. Dar nu am nimic impotriva faptului că sunt considerată arogantă. Ba din contra, daca inspir aroganță, oamenii o să mă lase in pace. Si tot eu ies cea mai câștigată.
- O sa fii arogantă când o să aibă Suga-Hyung chef de viață. Zice Jimin.
- Am chef de viață doar ca e mai linistit ca al vostru. Zice Yoongi.
- E invizibil, mai bine zis. Spun eu.
- La fel ca si al tau. Zice Kara.
- Al meu nici nu mai există, și-a dat duhul acum mult timp. Zic zâmbind.
- Revenid... Nu inteleg ce ai cu cheful meu de viață. Spune Yoongi.
- Care chef de viață?
- Lasa glumele seci pe mai târziu. Lăsând cheful meu de viată deoparte. Sunt si eu curios de un lucru. Ce o sa faci tu in continuare? Spune Yoongi.
- Eu? Pai am zis ca o sa imi dau examenele, apoi o sa plec la o facultate. Zic eu.
- La refer la BigHit. Zice el.
- Uh... Nu am habar... Cand am plecat mi-am sunat managerul abia după ce mi-am revenit din comă. Spun eu. Oricum, nu prea aș mai vrea să o fac pe-a artista. Continui oftand.
- De ce nu? Zice Kara.
- Nu am un motiv exact. Pur și simplu nu mai vreau.
- Dar, daca ironic te răzgândești? Zice Yoongi.
- Oricum, daca o sa ma răzgandesc, degeaba o sa o fac. O sa ma întorc în New York pentru facultate.
- Și dacă o să găsești un motiv mai stabil pentru care sa rămâi? Spune Kara.
- Nu are ce sa ma țină aici... Dar totuși, spune-mi motiv pentru care se rămâne aici.
- O relație. Poate o să îți faci o relație. Zice ea.
- Nu prea cred si nici nu prea e posibil asa ceva. Spun râzând la final.
- De ce nu?
- Habar n-am. Sunt doar vreo 2 luni si ceva si vine vara. Timpul trece repede..
- Niciodată sa nu spui niciodată. Zice ea.
- Meah. Zic si ridic din umeri.
- Lăsând acest subiect deoparte. Tu in 2 zile o să te întorci fizic la liceu. Spune Tae.
- Yeeey. Abia astept. Zic cu un entuziasm fals.
- Ce entuziasmată mai esti. Spune Yoongi.
- Și încă cum. Zic eu.
- La ce facultate o sa dai? Zice Nam-joon.
- Habar nu am. O sa ma decid eu. Mai am ceva timp. Zic eu.
- Noi suntem deja deciși. Zice Tae.
- Voi da, eu inca nu. Zice Kara.
- Stai ce? Te-ai răzgândit? Zice Jimin.
- Nu m-am putut răzgândi deoarece nici nu m-am decis. Zic ea.
- Dar Jungkook a spus ca esti decisă deja. Spune Tae.
- Nu, nu sunt. Spune ea.
- Super. Macar nu sunt singura cu mintea suspendată în aer. Zic zâmbind.
- Ce ai de gând să faci zilele astea? Zice Jimin.
- Nimic. Cel mai probabil o să dorm. Zic eu.
- Serios? O sa dormi? Zice Tae.
- Daaa. Chiar nu imi priește deloc schimbarea asta de fus orar. Tot ce vreau e sa nu ma fac iar cu insomnii, că în rest totul o sa fie super bine.
Tae se apropie de mine zâmbind si imi ia mâna si o pune în mâna lui Yoongi.
- Ce faci? Zice Suga.
- Deci, voi doi va puteti lua de mână. Sunteti doi leneși. Zice el.
- Nu sunt leneșă, doar ca nu am chef de nimic. Zic eu.
- E acelasi lucru. Zice el.
- Ba nu, nu e. Spun plictisită.
- Nu am de gand sa ma contrazic cu tine, asta pentru ca nu o să ajung la nici un rezultat. Dar totuși, mi-am testat o altă teorie. Voi doi chiar vă potriviți.. Spune Tae.
- Normal ca o facem. Suntem două genii, la ce te așteptai. Zice Yoongi
- Clar. Spun eu.
După alte cateva ore de râsete și glume, a venit timpul sa plecăm. Au venit și Irina si Sofia. Chiar imi lipseau si m-am bucurat enorm sa ii revăd. Plus că fac niste cupluri drăguțe.
Tocmai ce am ajuns acasă, bine la casa fetelor. M-am dus direct în camera mea, iar acum tocmai ce am iesit din duș. Ma asez in pat încep să admir tavanul alb.
Abia astept sa vad reactiile profesorilor cand o sa mă vadă fizic în clasa.
Închid ochii și mă las purtată în lumea viselor.