O adiere de iubire

Capitolul 12 🖤

Dimineața

Deschid brusc ochii si ma uit prin jur. Se pare ca sunt in camera mea, dar nu stiu cum am ajuns aici.
Simt ceva cald lângă mine, iar prin "lângă mine" ma refer ca ma îmbrățișează. După parfum cred ca e Yoongi. Ma ridic usor din pat, încercând să nu-l trezesc pe Yoongi si ma duc in baie, imi fac rutina si ma îmbrac. Ies în liniște din camera imediat ce imi iau telefonul și caietele.
Ies pe hol si vad o usa întredeschisă la o camera de oaspeți. Ma apropii si o deschid si mai mult. Pe pat dormeau Kara si Jungkook îmbrățișati. Erau asa drăguți. Kara dormea cu capul pe pieptul lui Kookie, iar el o ținea în brațe destul de strâns, parca se temea că o să fugă.
Le fac câteva poze, ca sa am cu ce sa fac mișto de ei, apoi ies din cameră și închid ușor usa.
Cobor si strâng dezordinea rămasă de aseară. Ma uit la ceas și observ ca e 7 și ceva.
Având în vedere ca pe la 8 jumatate trebuie sa plec la motocross, apoi la liceu.
Fac compoziția pentru clătite, daca tot m-am trezit atât de devreme de ce sa nu fac..
Aș pune si muzica, dar nu vreau sa ii trezesc băieți și pe Kara.
Oricum, fac clatitele si apoi storc niste portocale, vreau sa fac suc proaspăt. Fac si cafea pentru ca chiar am nevoie de energie pentru ziua de azi.
Umplu clatitele și le aranjez pe o farfurie.
Imi iau o cana de cafea si ma îndrept spre sufragerie. Ma asez pe canapea si incep sa răsfoiesc caietele. Macar sa retin cate ceva daca tot n-am avut si un continuare nu am chef de invatat.
- Neața. Spun Kookie si Kara coborând.
- Neața. Cu ați dormit? Zic eu.
- Sincer bine, dar nu stiu cum am ajuns in camera, sus. Zice Kara.
- Nici eu nu stiu. Spun eu.
- Va spun eu. Zice Kookie ieșind din bucătărie cu o clatita în mână. Apropo sunt geniale.
- Merci. Spune eu.
- Unde e Yoongi? A plecat? Zice el.
- Nu, e in camera mea. Cred ca inca doarme. Acum spune. Zic eu.
- Păi, în primul rând Kara, o să îți tina Tae o predică lungă, atât tie, cât și mie si lui Yoongi.
- De ce? Spune ea.
- Pentru ca ai venit să vezi dacă Iris nu a plecat si nu te-ai mai intors. Asa ca Tae și-a făcut griji, la fel si Nam-joon deoarece nu știa nimic de voi. Si fiindcă era trecut de miezul nopții, iar aici nu se vedea nici o lumină, aproape explodau de griji. M-am oferit eu si Yoongi sa venim in cautarea voastră. Am intrat in casa si v-am căutat pe la etaj, dar nu v-am gasit. Într-un final v-am gasit dormind, una pe canapea si una pe unul dintre fotolii. Asa ca v-am luat si v-am dus în camere, iar eu am adormit. Despre Yoongi, nu stiu ce a făcut. Zice el.
- Am adormit si eu. Spune somnorosul si se pune pe canapea lângă mine.
- Neața și ție, somnorici. Zic eu.
- Hei, nu-i vina mea. Nu eu sunt ala care nu a mai dat nici un semn de viata. Spune el.
- Pardon? Eu am zis ca pot sa stau si singura. Nu e vina mea ca va faceti griji pentru nimic. Zic eu.
- Vrei sa spui ca esti un nimic? Spune el.
- Da, sunt un nimic. Zic eu.
- Sa stii ca nu esti. Spune Kara.
- Nu eu am început. Zic eu.
- Aici erați! Credeam ca ati pățit ceva. Nu ati mai dar nici un semn de viata. Zice Nam-joon intrând în casă, alături de restul.
- Înainte să vă luați de Kara si sa ii țineți predică, vreau sa va spun ca eu i-am spus sa ramana la un film, dar se pare ca am adormit. Zic eu.
- Iar voi? Zice Jin.
- Care voi? Spune Kara.
- Jungkook și Yoongi. Spune J-hope.
- Asta nu mai e problema mea. Zic eu si ma reîntorc la caietele mele, care defapt nu sunt ale mele.
- Păi... Începe Yoongi sa spuna ceea ce mi-a spus si Kookie...
- De ce nu ma puteti lasă să stau singura. Nu am plecat nicăieri. Eram in camera mea si corectam teze, până a venit Kara, apoi ne-am uitat la un film. Nu am făcut nimic rau. Pot să am și singura grija de mine. Spun eu imediat ce Yoongi termină de explicat.
- Ba nu, nu poti. Esti inca minoră. Zice Nam-joon.
- Sunt mai responsabilă decât voi. Sau cel putin decat unii dintre voi. Zic eu.
- Ba nu, nu esti. Zice J-hope..
- Nu vreau sa ma cert cu voi. Oricum trebuie sa plec. Merci pentu caiete. Zic eu.
- Unde pleci asa devreme? E abia 8. Zice Kara.
- La motocross.. Zic eu.
- Am uitat. Asteapta-ma, revin in 5 minute. Zice ea si iese pe usa.
- Ba nu, nu te duci. Zice Nam-joon.
- De ce nu? Zic eu.
- Pentru că e periculos. A nins afara si e foarte periculos. Deci nu va duceți. Zice Yoongi.
- Voi chiar vreți să mă cert din nou cu voi sau ce? Spun eu.
- Nu, nu vrea nimeni sa se certe cu tine. Vrem doar sa nu pătești nimic rau. Spune Jin.
- Nu e prima oară când fac asta. Nu-i mare lucru. Spun eu.
- Oricum nu te duci. Zice Yoongi.
- Trebuie să mă duc. Se apropie o competiție importanta pentru mine si inca nu imi iese aruncarea în aer cu răsucire peste cap. Zic eu.
- Stii ce? Asta suna periculos. Dacă nu-ti iese și cazi? Zice Nam-joon.
- Am mai căzut. De obicei scap ieftin. Cu o luxatie sau ceva de genul. Zic eu.
- Am venit. Mergem? Spune Kara.
- Da. Spun eu si imi pun căștile în urechi.
- Ba nu. Nu mergeți. Spune Tae.
- O haide. E doar o oră. Ma întorc inapoi repede. Zice Kara.
- Are dreptate. Nu va dura mult. Eu oricum la 10 trebuie să fiu la școală. Zic eu.
- Fie. Dar vorbim la telefon mereu, ca sa fim singuri ca nu pățiti ceva. Zice Yoongi.
- Da, fie, daca ziceți voi. Hai, Kara. Sa mergem. Zic eu.
Ma duc in garaj si imi iau motorul. Imi pun casca, pornesc si ies in fata casei unde era și Kara.
- Mergem? Zice ea.
- Da, mergem. Zic eu.
Ambalez motorul si plec cu destul de multă viteza.
La scurt timp, ajung la autostrada principală. Trec printre mașini lejer, dar brusc incepe sa imi sune telefonul.
Il scot repede si raspund la apel, apoi, la fel de repede îl pun la loc în buzunarul jachelei, închizând fermoarul.
Ma uit spre Kara si vad ca si ea a făcut la fel.
- Hei. Zic eu.
- Ce faci? Spune Yoongi.
- Está bien. Usted? (Sunt bine, tu?) Zic eu in spaniola.
- Ce? Zice Nam-joon.
- Dije que estoy bien. (Am spus ca sunt bine). Zic eu.
- Ce tot spui aici? In ce limba vorbești? Spune Yoongi.
- Cel mai probabil în spaniolă. Zice Nam-joon.
- Sí, Nam-Joon tiene razón, y es español. (Da, Nam-joon are dreptate, e spaniola). Spun eu.
- Vorbește în coreeana. Vreau sa inteleg si eu ceva. Spune Yoongi.
- Bine, fie. Ce vreti? Zic eu.
- Ce faci? Zice Nam-joon.
- Conduc. Voi nu aveti ce face?  Zic eu.
- Ți-am spus că o sa vorbim mereu. Zice Nam-joon.
- Speram sa faceti mișto de mine. Zic eu.
- Noi nu facem mișto. Spune Yoongi.
Parchez motorul lângă teren unde era antrenorul. La fel făcând și Kara.
- Buna dimineata. Zice Kara.
- Buna dimineata. Zic si imi scot casca.
- Buna dimineata. Ce fac elevele mele preferate? Spune el.
- Suntem bine. Zice Kara.
- Cum de ați venit atât de devreme? Ar trebui să începeți în jumătate de oră. Zice el.
- Eu la ora 10 trebuie să plec, asa ca am venit mai devreme. Zic eu.
- Atunci intrați pe teren. Dar aveti grija. E mai dificil din cauza zăpezii. Zice el.
- Vom avea. Zice Kara..
Imi pun casca si urc pe motor.
- Ce zici Kara? Facem o întrecere? Zic eu.
- Da, dar înainte să plecăm. Zice ea.
- Ok. Ne vedem pe traseu.
Ambalez motorul si pornesc din loc. Intru pe traseu si accelerez, indreptandu-mă cu viteza spre rampă.
- Esti bine? Se aude o voce în căștile mele. Mai exact vocea lui Yoongi..
- Ce naiba? Zic eu.
Fix in momentul cand eram aproape de rampă s-a auzit vocea lui Yoongi. Acum sunt in aer încercând să fac rotirea in aer, dar se pare am cazut jos cu motorul peste piciorul drept.
Având în vedere că am cazut de la vreo 10 metri înălțime. Sper ca sunt bine.
- Iris, esti bine? Spune Kara.
- Auch! Ajuta-ma sa il iau de pe piciorul meu. Zic eu..
- Cum de ai reusit sa cazi? Zice ea.
- Daca ar fi fost din vina mea, dar nu este. Eram liniștita si ma concentram ca sa imi iasa schema, dar fix cand sa sar de pe rampa se aude din căști următoarele cuvinte: "Esti bine?". M-am speriat și am cazut. Zic eu.
- Te doare ceva? Zice Kara.
- Nu cred. Adică sper sa scap doar cu câteva vanatai. Zic eu.
- Măcar esti bine. Mai încerci? Zice ea.
- Normal. O cazatura nu ma oprește pe mine. Zic eu.
Imi pornesc din nou motorul si urc. Ma reîntorc la începutul terenului, pregătită să încep din nou..
- Nu ați închis, nu? Zic eu.
- Nu. Ce ai pățit? Zice Yoongi.
- Nimic grav. Dar cred ca ai auzit ce ai pățit? Spun eu.
- Esti ok? Zice el.
- Da. Sunt super bine. Merci ca m-ai speriat. Credeam ca ai închis. Zic eu.
- Scuze. Nu a fost cu intentie. Zice el.
Nu mai zic nimic si ma concentrez asupra schemei, care imi iese, asta spre bucuria mea.
- Stiti? Acum, as putea asculta muzică în loc va ascult pe voi. Zic eu.
- Iti cânt eu. Zice Yoongi.
- Nu merci. Am nevoie de timpane. Zic eu.
- Am voce, nu sunt afon. Zice el.
- Nu am zis ca esti afon. Zic eu.
- Ai insinuat indirect. Spune el.
- Ba nu. Oricum. Restul unde sunt?
- Am urcat in camera mea. Restul vorbesc cu (,) Kara. Zice el.
- Biata Kara. Stiu cum e sa te sacaie oamenii.
- Pe tine cine te sacaie?
- Păi întrebarea corecta e cine nu ma sacaie.
- Eu unul nu cred ca te sacai.
- Nu am zis ca ma sacai tu. Am zis de oameni in general.
El nu mai zice nimic si incepe sa cânte.
- Vad ca esti ocupat. Te las. Zic eu.
- Nu-s ocupat. Ți-am spus că o sa iti cânt, deci asta o să fac. Spune el.
- Dar nu-i nevoie. Spun eu.
- Eu ma tin de cuvant asa ca asculta. Zice el.
- Ok. O sa te ascult. Zic eu.
- Oricum ma ascultai.
- Sa stii ca ai dreptate. Zic eu.
- Mi-ai dat dreptate. Minune! Spune el.
- Nu te obișnui. Nu cred ca o sa se mai întâmple. Asta prea curând.
- Sigur. Pariu ca o sa se întâmple cat de curând posibil. Imi place sa am dreptate mereu. Zice el.
- Și mie imi place același lucru. Dar viața. Zic eu.
- Eh, si tu acum.
- Dar nu am zis nimic. Cel puțin nimic rau.
- Nu am zis ca ai spus ceva rău.
- Bine domnule Motionless. Sa rămână așa cum zici tu.
- Acum ca o spui, chiar incepe sa imi placa aceasta porecla. Spune el.
- Oricum. Ce cântăm? Zic eu.
- Cum adică cântăm? Tu ar trebui să te concentrezi sa nu mai cazi. Zice el.
- Eu pot face mai multe lucruri în același timp. Zic eu.
- Atunci, ce ai vrea să cântăm?
- Ceva melodii de-ale tale. Ce vrei tu. Zic eu.
- Ok. Spune el si incepe sa cânte, iar eu încep sa il acompaniez.