O adiere de iubire

Capitolul 25 🖤

Peste câteva luni.

- Iris, Yoongi, ati terminat eseul despre "Romeo si Julieta"? Spune diriga.
- Vreti sa spuneti argumentarea ce contine motive clare că tragedia "Romeo si Julieta" e prea bleah? Zic eu.
- Da aia. Sper ca nu e o pierdere de timp si aveti argumente solide. Zice ea.
- Și încă cum. Sigur nu e o pierdere de timp. Zice Yoongi.
- Atunci sa va aud. Zice ea.
- Deci... Zic eu si imi prezint ecranul, accesând documentul word, în care am notat tema.
Incep sa vorbesc atât eu cât și Yoongi susținându-ne tema.
Sa va spun despre ce e vorba. Zilele trecute profa a început să vorbească despre "Romeo si Julieta", iar eu am zis ca e prea dramatica ca sa fie studiată în liceu și ca e o tampenie. Adică dragostea are limitele ei. Ce era intre cei doi era mai mult o dragoste oarbă decât una vie.
Oricum, profa a cerut si parerea clasei, iar Yoongi a zis ca e de acord cu mine, asa ca, diriga a zis sa facem o argumentare în care susținem ceea ce credem, iar daca o să o convingă, o să avem cate un 10, dar daca nu un 2. Am acceptat si am făcut-o, iar eu una cred ca o sa o convingem. Adică, am reusit sa il conving si pe tata si pe mătușa Jasmina ca am dreptate. Si sa nu uit sa ii mentionez pe băieți. Cand vine vorba de susținerea unei păreri, sunt mai ceva ca un avocat..
Oricum, e ora 23 si ceva in New York, adică e 13 în Coreea. Si asta mai înseamnă că e ziua lui Yoongi, iar eu am fost prima care i-a zis ' la mulți ani', asta pentru ca am lucrat la argumentare până tarziu, iar fiindca am prins miezul nopții de acolo pe apel, i-am facut si urările.
În lunile astea, m-am plictisit si m-am confruntat cu dureri de inima, la propriu. Oricum, am trecut si peste ele, cu ajutorul calmantelor si somniferelor.
Revenind la ora actuală. Tocmai ce am terminat de prezentat creatia noastră, iar acum astept sa vad ce zice profa.
- Voi nu aveti cum sa stiti ce e aia iubire si de ce sunt in stare unele persoane sa faca pentru ceea ce iubesc. Dar aveti argumente destul de solide și se poate observa ca ati muncit mult pentru a face aceasta temă. Zice profa.
- Aveti dreptate, poate nu stiu eu ce e aia iubire, dar sunt încă realistă si cu picioarele pe pământ. Plus ca sunt total capabilă să îmi susțin parerile. Zic eu.
- Clasă, ati fost convinși câtuși de puțin de ceea ce au zis cei doi? Zice profa către cei din clasa.
Din clasa se aud mai multe voci aprobatoare, ceea ce eu cred ca e bine.
- Bine, Iris sa imi trimit lucrarea si prin e-mail. Oricum, ati fost destul de convingători, aveti câte un 10. Zice profa.
- Imediat. Zic zâmbind.
Ii trimit lucrarea profei, apoi îmi iau telefonul și îi dau un mesaj lui Yoongi, pe whatsapp cu "Am reușit.", iar fix in momentul cand mesajul se trimite, primesc un mesaj cu același text, de la el.
- Oricum, mai sunt 5 minute până la pauză, asa ca stați în liniște până se aude clopoțelul. Zice profa.
Eu ies de pe apel fără să mai zic nimic si aleg să îi trimit alt mesaj lui Yoongi.

" 😂😂😂 Geniile gandesc la fel. Oricum, felicitări, am fost convingători."

" Da, m-am mai convins încă o dată citind asta ca am dreptate.. Felicitări si ție. Facem o echipă invincibilă."

" Coreect.. Suntem de neînvins"

Imi las telefonul pe noptieră si ma pregătesc de ultima ora pe ziua de azi, muzica. Am noroc ca azi e si ultima zi de școală pentru săptămâna asta.
Practic, ora de coreeana trebuia sa fie ultima, dar ne-au mai băgat încă o oră, macar e bine ca e vinerea. Oricum maine am in plan sa dorm toată ziua, căci și așa nu am ce face.
Datorita lui Adam am mai iesit si eu afara la aer curat. El a reușit să-l convingă pe tata sa mă lase să ies. Dacă nu ieșeam, cel mai probabil înnebuneam de la albul din spital.
Ziua, când nu am somn si am energie mă mai duc la etajul de pediatrie, unde sunt internați copii si mai stau cu ei.
Stiu cat de nașpa e sa stai in spital internat. E urât si plictisitor, mai ales daca stai mai mult de o săptămână. Iar eu sunt de câteva luni bune aici, deci stiu cum e viata de spital.