O adiere de iubire

Capitolul 8 🖤

Dimineața

Ma ridic din pat, de lângă Yoongi si plec la baie. Imi fac un duș și ma îmbrac, apoi imi pun hainele cu care am dormit în ghiozdan.
Azi o să mă duc acasă si am o săptămână plină, spre exemplu azi am ore normale, iar după trebuie să mă duc la companie și apoi la scrimă, asta inseamna program pana pe la vreo 22 pe putin.
- Yoongi, trezește-te avem școală. Spun eu si ma apropii de el.
Dar ghiciti ce? Nimic, nici macar nu s-a mișcat. Zici că a căzut ca și Frumoasa din pădurea adormită într-un somn profund, dar spre deosebire de poveste, Yoongi nu doarme 100 de ani, nu ca nu ar fi în stare, dar exist eu si o să-l trezesc.
Încep să îl gadil, dar se întoarce pe o parte. Il pisc de un obraz și doar strâmbă putin din nas, dar tot nu se trezește.
- Doamne, esti imposibil de trezit. Ai luat somnifere? Ai fost blestemat? Spun eu.
- Nici una nici alta, imi plăcea doar sa vad cum te chinui sa ma trezești, m-am trezit atunci cand ai început să-ți strângi lucrurile. Zice Yoongi.
- Nu e deloc amuzant domnule Frumoasa din pădurea adormită, sa faci ma păcălești. Zic eu.
- Frumoasa din pădurea adormită? Serios? Adica sunt frumos nu frumoasa și sunt băiat. Spune el cu botic.
- Esti o persoana frumoasa. E bine asa? Spun eu.
- Sa spunem ca accept. Zice el.
- Acum pregătește-te, ai scoala. Zic eu.
- Nu stiu cum să-ți spun, dar și tu ai școală, iar astăzi esti elevă. Spun eu.
- Stiu, doar azi, ca de maine sunt iar profa de mate. Spun eu.
- Da stiu. Spune el.
- Ne vedem jos. Zic și plec spre usa cu ghiozdanul în mână.
Ajung in sufragerie si imi iau laptop-ul, apoi ies afara si le pun in masina.
Revin in casa si ma duc in bucătărie unde erau băieții, mai puțin Yoongi, și o fată.
- Neața. Spun ei.
- Neața. Zic eu.
- Iris, ea e sora mea mai mare Karina, și e in clasa cu noi, la liceul nostru. Spune Tae.
- Sa mori tu ca e in clasa cu noi, la liceul nostru. Eu credeam ca e in clasa cu noi, la liceul vecin. Zic eu ironică.
- Mor. Zice Karina râzând. Doamne, deja te iubesc. Si eu sunt ironică. Continuă ea.
- Sora mea. Zic si batem palma.
- Deci tu esti sora lui Nam-joon? Zice ea.
- Da, și profa de mate de la liceu, dar azi sunt o elevă normală. Spun eu.
- Minunat. Nu o sa raman cu ei. Aleluia. Spune ea.
Ma uit mai bine la ea si constat ca o cunosc de la un concurs de motocross din America. Am fost sa il vad acum vreo doi ani, când am fost în America sa ma operez, fix înainte de nationale.
- Stai, tu acum doi ani ai participat sau mai bine zis ai câștigat un concurs de motocross în America, mai precis New York? O intreb eu.
- Da, am câștigat și participat. Spune ea.
- Doamne te-am văzut. Si eu practic motocross.
- Imi amintesc și eu, tu erai fata aia cu masca chirurgicală. Zice ea.
- Da, se pare ca eram singura fata de pe acolo. În fine, eu una ador motoarele.
- Super. Acum am o colega cu care pot să vorbesc despre motoare. Ei sunt tufa când vine vorbea despre motocross și scrimă. Zice ea.
- Ei bine eu nu. O sa am naționala la scrimă peste ceva timp, adică o să vină cineva să aleagă niste persoane bune la acest sport, care posibil sa ajunga la naționale, daca nu si mai departe.
- Iiiiiii. Minunat, minunat, minunat. Spune ea. Tae, de ce nu mi-ai spus că Nam-joon are o soră asa de treaba?
- Chiar asa, Tae de ce nu mi-ai spus că ai o soră asa de cool? Zic eu.
- Hei, noi nici macar nu stiam ca Tae are o soră, gen stiam, dar nu am cunoscut-o până acum. Zice Jin.
- De unde sa stiu ca o sa va înțelegeți asa de bine? Daca știam, v-aș fi spus. Iar vouă nu v-am spus pentru ca e sora mea. Nici Nam-joon nu ne-a spus de sora lui până când nu a venit în Coreea. Zice Tae.
- Păi eu v-am spus cand am aflat despre ea, și să vă amintesc ca am cunoscut-o cu câteva ore înainte voasta. Si pana acum o săptămână nici nu stiam ca exista. Zice Nam-joon.
- Mda, era perfect daca nu știai deloc de existenta mea. Iar eu stiam de existenta voasta de mai mult timp, din păcate.
- Stiu cum e, eu stiam de existenta voasta, dar nu i-am cunoscut până acum deoarece am fost plecata in America. Spune ea.
- Daca nu eram exmatriculat din ultimul liceu unde am fost din România, acum eram bine mersi.
- Ai fost exmatriculata? Spune Karina.
- Da, din trei licee. Spun eu.
- Asta nu-i motiv de lauda. Spune Nam-joon..
- Pentru voi nu, pentru mine da. Am si eu o reputație. Spun eu.
- Vezi Tae? Nu sunt singura care are o asemenea parere. 
- Și tu ai fost exmatriculata? Zic eu.
- Da, pentru că am pus la punct o tarfa care nu ma lasa in pace, adică am cam băgat-o în spital, dar asta e a doua parte.
- Eu am fost exmatriculata de trei ori dien trei licee. De la două pentru ca am transformat cantina în ring de box si de la unul pentru ca cică am vandalizat masina unor profesori, adică doar le-am spart putin roțile si am scris cu graffiti niste cuvinte frumoase pe masini, nu cred ca asta e vandalism, și am distrus o sala de clasa, am rupt o bancă sau două si am spart tabla când puneam la punct o tarfa. Spun eu.
- Pff, asta nu e mare lucru, s-a prostit lumea. Zice Karina.
- Asta am zis si eu. Spun eu.
- Ce-i cu vorbăria asta? Spune Yoongi intrând în bucătărie.
- Karina, el e Yoongi, Yoongi ea e Karina, sora mea. Spune Tae.
- Greșit. Spun eu. Karina el e Domnul Frumoasa din pădurea adormită, nu Yoongi. Spun eu.
- Porecla noua? Spune Jk.
- Da, când doarme zici ca a fost blestemat și a căzut într-un somn profund, la fel ca fata din poveste. Spun eu.
- Moama, ce legatura. Spune Karina.
- Da, am uitat sa rad. Spune Yoongi.
- Eu nu am uitat. Spun râzând.
- Haideți la masa si lăsați glumele.
- Eu vreau doar o cafea. Spun eu si Karina in acelasi timp.
- Gemene la gândire. Spune noi două.
- Auzi Tae, nu vrei să îl iei ca frate pe Nam-joon si sa o am eu pe Karina ca sora? Zic eu.
- Ce? Nu. Karina e sora mea, iar Nam-joon e fratele tău.
- Cine spune? Zice Karina.
- Eu si noi toți, înafară de voi.
- Trist. Spunem noi în același timp.
După ce terminam cafeaua și punem cănile în masina de spălat vase ne ducem pe canapea.
- Cu cine mergi la scoala? Spun eu.
- Cu unul din băieți. Tu?
- Cu masina mea. Zic eu.
- Mișto, ai permis?
- Da, am, chiar dacă sunt minora, am. Spun eu. Am o idee. Ce ar fi să mergi cu mine. Spun eu.
- Nu va merge cu tine. Tu conduci ca o dementă. Daca faci vreun accident?. Spune Tae.
- Acum vezi cum e să-ți faci griji pentru sora ta? Spune Nam-joon.
- Da hyung, vad. Spune Tae.
- Atunci clar o să merg cu Iris. Si eu ador viteza, și nu are cum sa faca accident, sigur se pricepe la condus.
- Ha! Vezi Nam-joon, am un susținător, care spune adevărul. E o probabilitate de 0,001% sa fac eu accident.
- Dar....spune Tae fix cand noi am iesit pe usa.
Urcam in masina si pornesc motorul.
- Ce o să îi mai enervam. Spun eu.
- Clar. Zice Kari.
Pornesc din loc indreptandu-ne spre scoala.
- Deci, sa stii ca exista un grup de idoli, trupa RedVelvet, sunt niste fete enervante, care se cred buricul pământului. S-au luat de mine pentru că stau cu băieții si le-am pus la punct. Spun eu.
- Uuuuu, dive egal distractie. Spune ea.
- Da, ai dreptate. Distractie. Spun eu.
- Deci asta înseamnă că ai deja dușmani, și asta din cauza băieților. Ce dive mai sunt si ei. Zice Karina.
Eu încep să râd la confirmatia ei.
- Domnișoarelor viteza, unde sunteți? Se aude vocea lui Nam-joon prin stație.
- In masina, pe autostradă. Unde am putea fi, domnilor dive. Zice Karina ironică.
- Serios? Dive? Pe asta de unde ați mai scos-o? Zice Yoongi.
- Nu spune ca nu te simti. Zic eu.
- Gata iti vad masina. Spune Jin.
- Ba nu o mai vezi. Zic eu si accelerez trecând printre mașini lejer.
- Mai usor, e si sora mea cu tine. Spune Tae.
- Vezi sa nu. Sa nu care cumva sa încetinești. Spune Karina.
- Nu o făceam oricum. Viteza e viata mea. Spun eu.
Ajungem la scoala si parchez elegant. Coboram din masina și o încui.
- Deci, mergem la director, apoi în clasa. Spune ea.
- Ok. Zic eu.
Intrăm în scoala eliminând orice privire insistenta. Ajungem la director și intram fără să mai batem la usa.
- Buna ziua. Spune el.
- Buna ziua. Zicem noi.
- Tu esti Karina, sora lui Taehyung? Zice el.
- Nu, sunt stafia ei. Zice ea ironică.
- Acesta e orarul și cifrul dulapului. Manualele sunt deja acolo. Spune el.
- Da, pa. Spunem și iesim.
Ajungem la vestiare și spre norocul nostru sunt alăturate.
Imi iau blocul de desen și plecăm spre atelierul de arte.
Intrăm în camera si de așezăm în banci.
Eu stau cu Yoongi in banca, iar Karina sta fix in fata mea.
- Le-am gasit, sunt bine. Zice Yoongi si se îndreaptă spre banca noastră.
- Nu sunteti sănătoase. Zice Jin.
Au venit cu toții aici ca sa ne tina predică, sau asta e cel mai probabil.
- Știm. Spune noi în cor.
- Stau cu tine. Ii spune Tae Karinei.
- Tu ai coleg de banca asa ca zbori de aici. Spune ea.
- Dar....Zice el.
- Lasa darurile și taci. Spun eu.
- O să-ți confisc masina daca mai conduci în halul ăsta. Zice Nam-joon.
- No me pasa. Acum zburați de aici ca nu am aer, pe care il consumati pe degeaba. Spun eu.
- V-a zis-o. Spune Kari.
- Și ce ne-a mai zis-o. Spune Yoongi ironic.
- Acum serios, plecați de aici. Ocupați spațiu și consumati oxigen, care imi poate fi prielnic mie. Si mai am si ora, ceea ce cred ca aveti si voi. Spun eu plictisită.
- Facem ora impreuna, asa ca țeapă. Spune Jin.
Ma uit spre Karina și ea spre mine. Ma bucur ca ne intelegem din priviri, nu mai trebuie sa comunicăm verbal.
- Asta e minunat, absolut minunat. Spun eu si Karina in acelasi timp zâmbind drăcește.
- Ce zâmbiti în halul ăsta? Spune J-hope si se uita ba la mine, ba la Karina.
- Dar cum zambim? Spun eu.
- Spui ca ati fost posedate de dracu'. Spune Jimin.
- De unde stii ca n-am fost posedate? Spun eu cu o sprânceana ridicată.
- Eu stiu, pentru ca tu esti Noona mea și că ești, asta doar uneori, dracu' întruchipat, deci nu ai cum sa fii posedată. Iar Karina seamănă cu tine, asta până acum. Zice Jungkook.
- Uite cat adevăr poate spune el. Spun eu.
Vreau sa ma ridic sa il prind de obraji, dar atunci intră profa în clasa, iar băieții pleca în băncile lor.
- Buna dimineata copii. După cum bine știți, semestrul acesta e mai scurt, iar eu am nevoie de note. Astăzi aveti ca tema portretul, poate fi un autoportret sau portretul unui coleg sau a unei alte persoane. Pana la sfarsitul orei sa fie gata. Spune profa.
Am de gand sa o desenez pe Karina jumătate înger, jumătate demon. E un portret putin mai editat și mai drăguț.
Încep să desenez fata cu care ma inteleg din ce in ce mai bine.
Mai sunt 10 minute din ora, iar eu am terminat.
- Vreau să îmi arătați ce ati lucrat. Primele care vor prezenta lucrările sunt Iris si Karina. Spune profa.
Noi ne ridicam si mergem spre ea.
Karina m-a desenat pe mine jumătate înger și jumătate demon și pe băieți îngeri și eu i-am desenat pe băieții, doar ca demon.
- Sunt niste desene superbe. Aveti mult talent. Am o propunere pentru voi. Am nevoie de niste eleve sau elevi ca să picteze niste pereți în liceu. Atât cu vopsea, cat si cu graffiti. Acceptați se fiți voi acele eleve? Spune ea.
- Da, acceptam. Spunem în același timp.
- Bine. Atunci sâmbătă după amiază veți incepe. Acum puneți desenele acolo, ca să fie admirate de ceilalți elevi. Spune profa.
Noi așezăm desenele și inapoi in banci.
- Yoongi si Jungkook. Veniti si voi. Spune profa.
Ma uit spre băieți și vad ca ne-au desenat pe noi, adică Jungkook pe Karina și Yoongi pe mine. Ce drăguț.
- Foarte bine băieți, zece. Spune profa.
Yoongi se întoarce în banca și pune desenul jos.
Eu il iau si la uit la el. E reusit, chiar foarte reusit.
- Doamne ce drăguț e. Spun eu.
- Merci. Desenele voastre sunt uimitoare, ati avut inspiratie Nu gluma. Spune Yoongi.
- Multumesc. Spun eu.
Se aude clopoțelul, iar eu ma ridic si ies împreună cu Kari din clasă.
- Avem muzica si o facem cu clasa lui Nam-joon. Spun eu.
- Cu atât mai bine. Spune ea.
Trecem pe la vestiare, apoi plecăm în sala de muzică. Intrăm și ne ducem in spatele clasei unde erau și băieții.
- Cât talent aveti in voi? Desenele au ieșit geniale. Spune Tae.
- Foarte mult și suntem si noi conștiente ca au ieșit misto, dar merci oricum. Spun eu.
- Sa stii ca vorbeam cu sora mea. Spune Tae.
- Păi ai spus "Cat talent aveti in voi" si subliniez cuvântul voi. Ai vorbit la plural. Spun eu.
- Da Tae, Iris are dreptate. Spune Karina.
- Tu cu cine tii? Zice Tae.
- Cu campionii. Spun eu.
- Unde sunt, ca nu-i vad. Spune el.
- Greseala mea. Ea tine cu campioanele, cele care se aseamănă cu ea, nu cu divele. Spun eu.
- Nu suntem dive, suntem idoli, e o diferenta. Zice Jimin.
- Pentru mine cel putin, tot dive o să rămâneți. Zice Karina.
- Și pentru mine la fel. Spun eu.
Nimeni nu mai apuca sa spuna nimic deoarece intră profa in clasa, iar toată lumea face liniște.
- Buna copii. Spune ea. Azi pentru început, vreau sa ne cante cineva. Se ofera cineva?
- Facem un duet? Ii spun eu Karinei în șoaptă.
- Cântăm On my way de Alan Walker? Spune ea.
- Sigur.
Ridicam amândouă mână și spunem.
- Vrem noi.
- Duet? Zice profa.
- Normal ca da. Spunem noi.
Ne îndreptăm spre instrumente, eu ma duc la pian, iar Karina la tobe.