O adiere de iubire

Capitolul 32 🖤

Cedez în fața lui Yoongi si a săruturilor pe care mi le aplică pe față și deschid ochii.
- Neața îngeraș. Spune pisoiul meu zâmbind.
- Ce-i cu tine de esti asa de matinal?
- De unde stii tu ca e dimineata?
- Te-ai trezit înaintea mea. Iar, in general eu te trezesc pe tine, nu invers.
- Da, bine. E dimineață.
- Cât e ceasul?
- Aproape 8.
- Aș vrea sa fiu trezită asa in fiecare zi. Spun si il sărut.
- Cât o să fiu eu lângă tine, chiar dacă nu o să te trezesc în fiecare dimineață asa, tot o sa te sărut de o sută de ori în fiecare zi.
- O sută de săruturi?
- Da, o sută. Cel puțin.
- Tu vrei sa ma îndrăgostesc de tine mai tare decât în prezent sau cum?
- Nu, vreau doar sa iti arat cat de mult te iubesc.
- Dar nu trebuie sa o faci.
- Ba da. Stiu ca simti nevoia sa primesti afecțiune, iar eu nu sunt mereu langa tine sa ti-o ofer. Iar pentru asta blestem distanța dintre noi.
- Sunt momente cand am nevoie de tine. Dar asta nu inseamna ca atunci cand sunt in tara trebuie să stai doar cu mine. Stiu ca le ai si tu pe ale tale si inteleg.
- Te am pe tine. Tu esti a mea. Tu vei fi mereu a mea. Stiu ca nu e nevoie sa o fac, dar vreau sa stau cu tine. Stiu ca o sa avem timp după ce o să ne căsătorim, dar aproape împlinim 7 ani de cand suntem împreună si nu vreau sa nu te simți iubita. Te iubesc enorm si te ador de mor.
Eu nu zic nimic, în schimb îl sărut apăsat si lung.
Momentul nostru aparent romantic e întrerupt de niste bătăi, destul de insistente, în usa.
- Hai sa le ignorăm. O sa înceteze la un moment dat. Șoptește Yoongi.
- Daca e important? Zic si ma ridic.
- Mai poate astepta. Spune blondul meu.
Deschid usa, în camera intrând imediat Jin si Tae.
- Ce s-a întâmplat? Spune Yoongi.
- Scuze de deranj, dar stiti cumva unde este Jungkook? Spune Jin.
- Da, l-am băgat sub pat.. Spun ironică.
- Serios acum. Spune Tae.
- De unde ati vrea sa stim noi unde e Jungkook? Spune Yoongi.
- Nu-l găsim. Nu e in camera la el. Si nu am nici cea mai mica idee unde ar putea fi. Spune Jin.
- Aici nu suntem in Coreea. Nu stie locurile. Zice Tae.
- Ai incercat sa îl suni? Zic eu.
- Nu răspunde.
- Poate stie Jessica unde e.
- Iris, de unde sa stie Jessica unde e Jungkook.. Nu ne-a pus cip-uri sa ne stie mereu locația. Zice Jin.
- Nu, dar ati merita. Zic eu.
- E la Jessica. Zice Jimin intrând în camera.
- Cine? Zice Tae.
- Jungkook. E la Jessica acasă.
- E încă în viață.
- O sa ne întâlnim la o cafenea.
- Iepure vagabond. Nu putea sa anunte? Zice Yoongi.
- Pe el sa îl întrebi asta. Zice Tae.
- Ne întâlnim pe hol în 15-20 de minute. Spune Jin si iese din camera alături de ceilalți doi.
- Mă duc să mă schimb și eu. Spun si îl mai sărut o dată, apoi plec in camera mea.
Intru si imi fac rutina, apoi mă schimb într-o pereche de blugi negri si un hanorac tot negru, care îi aparține lui Yoongi. Imi iau cheile de la masina si părăsesc camera.
- Ti-ai uitat telefonul la mine zice Yoongi si mă ia de mână.
- Nu l-am uitat, l-am lăsat.
- Tot pe acolo.
- Cum mergem? Zice Tae.
- Eu imi iau masina. Si pe Yoongi.
- Merg eu după Jungkook si Jessica. Zice Jin.
- Vin si eu cu tine. Zice Hobi.
- Super. Noi asteptam sa apara si Jimin si venim după. Ne vedem la cafenea. Spune RM.
- Okay. Pa. Zic si plec spre lift, trăgâdu-l pe Yoongi după mine.
- Vouă chiar nu va pasa daca va vede sau nu cineva? Zice Jin.
- De ce ne-ar păsa? Gen, oricum o sa se afle la un moment dat. Zic eu.
- Da. O sa ne riscam imaginea, dar tot o sa facem public.
- Bine. E de așteptat asta. Dar trebuie sa va asumati consecintele înainte să apară. La Yoongi mai e cum mai e, dar tu, Iris ai propria carieră. Riști tot. Zice Jin.
- Și ce? Se merita riscul. În plus, fanii voștri adevărați o să înțeleagă că aveți si voi viata voastră privată. Pe mine ma pot urâ. Nu-mi pasă.
- Nu o sa te urască nimeni. Cel mult o să te critice. Spune J-hope.
- Pff, nu au decât.
- Lăsând viitoarele posibile reacții deoparte. Ne vedem la cafenea. Pa. Zice Yoongi imediat ce iesim din hotel.
- Vedeți poate greșiți locația intenționat. Spune Jin râzând.
- Nu, nu, o să venim si noi, poate. Zice Yoongi.
Mergem spre masina mea, urcam, imediat după pornesc din loc.
- O să-l bati? Spun râzând.
- Merita.
- Mda, chiar merita. Dar nu-l lovi prea tare pe micul iepuraș.
- De ce ii iei apărarea?
- Nu ii iau apărarea.
- Atunci ce faci? E om în toată firea, ce dracu. Trebuie să își asume consecintele faptelor lui.
- Da, bine. Ai dreptate. Dar ți-am zis doar sa nu fii prea drastic.
- Tu de ce esti asa de drastică cu Tae si Jimin?
- Nu sunt rea cu ei.
- Nu, normal ca nu. Tu esti rea cu toți.
- Cu tine nu-s rea. Deci nu cu toți.
- Eu sunt soțul tău. Nu ai cum să fii rea cu mine.
- Viitorul sot.
- Prezent, viitor, tot pe acolo.
- Dacă nu o să ne mai căsătorim?
- Nu se poate. Ne vom căsători orice ar fi.
- Daca nu mai vreau eu?
- O sa vrei. Dacă nu, o să mă căsătoresc cu tine oricum.
- Ma obligi?
- Daca trebuie da.
- Ce drăguț.. Dar o fac si fara.
- Normal ca o faci oricum. Suntem suflete pereche.
- Parca nu credeai în asa ceva.
- Esti jumătatea mea lipsa.
- Esti întreg si fara mine.
- Imi completezi inima.
- Inima ta e întreagă oricum.
- Mă completezi.
- Nu pare să îți lipsească nimic ca sa te completez.
- Ba da. Imi lipsești tu.
- Sunt lângă tine. Te vad mereu.
- Ai pus o camera video la mine in camera?
- Nu neapărat.
- Adică tu ma supraveghezi. Nu ca m-ar deranja asta. Dar e cringe.
- Nu te supraveghez.
- Dar ai pus cameră video?
- Nu-ți spun.
- De ce?
- De aia.
- Trebuie sa cautam o casa.
- Pentru?
- Noi. Ne căsătorim. Tre sa ne așezăm la casa noastră.
- Nu vreau sa fie ceva mare.
- Cum vrei tu, regina mea.
- Uh. Te iubesc.
- Și eu te iubesc.
La scurt timp parchez în fața cafenelei.
- Iris. Aud vocea lui Yoongi.
- Da? Spun si imi întorc capul spre el, imediat simtindu-i buzele peste ale mele..
- Ce-mi mai plac buzele tale.
- Mmmm. Serios? Spun si il sărut.
Momentul ne e stricat de niste bătăi în geam.
Ma uit spre geam și îi văd pe Jimin si Tae râzând. Le arat degetul mijlociu, încruntându-mă spre ei.
- Ce vreti? Spun si mă dau jos din mașină.
- Va mozoliti cam mult in ultimul timp. Spune Tae râzând..
- Nu e problema ta.
- Unde e Nam-joon?
- Vorbea la telefon cu iubita lui.
- Voi de ce nu ati facut la fel?
- Eu am vorbit recent cu ea. Zice Tae.
- Iar eu am vorbit pe drum spre cafenea cu Sofia.
- Hai sa intram. Zic imediat ce apare si Nam-joon zâmbind.
- De ce zâmbești asa de tare? Spune Tae.
- Sa nu-mi spui ca o sa am un nepoțel. Zic eu.
- Ce? Nu. De unde copil? Doar mi-a ridicat moralul sa o aud.
- Dar sa ii tii pe ei doi în lesă nu iti ridica moralul? Zice motanul meu arătând spre Jimin si Tae.
- Ce au făcut? Spune Nam-joon si se așează la masa.
- I-am prins cand se pupau.
- Și ziceai ca de la mine astepti un nepot.
- Noi ne vedem mai rar decât voi. Zice motanul meu.
- Daca va vede cineva? O poza si gata. Se află tot.
- Nu-mi pasă. Spun si ridic din umeri.
Comandăm cafea pentru toți, mai puțin Tae, care își comanda frappe.
- Uite ca a ajuns și zâna pierdută. Zic eu.
- Jeon Jungkook! Cine te crezi sa dispari asa? Nam-joon dă startul mustrării iepurașului pierdut.
- Imi pare.... Incepe sa se scuze Jk, dar nu apucă, deoarece motanul meu se ridică și se duce spre el, începând să îl lovească cu un meniu.
- Aish, idiotule! Puteai păți ceva. Tu chiar nu te gândești? Ce te durea daca veneai sa anunți pe cineva? Puteai sa rogi pe unul dintre noi sa vina cu tine ca nu iti cădea limba. Spune Yoongi.
- Stiu, imi pare rau. Zice el, privind în podea.
- Ar fi bine să-ți pară. Data viitoare când mai faci asa esti mort. Zice motănelul meu si il împinge pe scaun, în stânga lui Tae.
- Am comandat deja cafea pentru toți. Ii anunță RM pe cei noi veniți.
- Mai puțin eu care am frappe. Zice Tae.
Jessica se așează si ea la masă, fiind la margine.
- Ce activități am putea face ca sa ocupam restul timpului rămas? Spune Jessica.
- Păi, celor din maknae line, lui Jin si lui J-hope le plac animalele. Poate o excursie la zoo, sau ceva plimbare prin pădure sau rezervație naturală, le-ar plăcea și le-ar prind bine. Zic eu.
- Dar tie?
- Mie nu-mi pasa. Imi place liniștea și atât.
- Okay. Dar celor doi maturi ce le place?
- Lui Yoongi sa mănânce si sa doarmă, iar lui RM sa citească.
- Ce preocupări deosebite are logodnicul tău. Spune șatena chicotind.
- Eh, își ocupă și el timpul cu ce poate.
O femeie brunetă se apropie spre masa noastră cu o tava pe care se află vreo șapte cești de cafea.
- Nu ati comandat pentru toți? Zice Jin.
Observ ca in spatele brunetei apare o tipa blonda, care avea in maini frappe-ul lui Tae si o ceașcă.
- Aici e comanda voastră. Spune bruneta zâmbind, așezând tava pe masa. Băiatul cu cămașa gri a comandat frappe. Continuă doamna adresându-se blondei.
- Oh, rahat. Exclamă tânăra când îl vede pe Tae. Tu esti Kim Tae-hyung din Hwarang. Mi-am tatuat numele tau pe braț. Continuă entuziasmată fata, întorcându-și brațul pentru a arăta capodopera, iar în secunda următoare frappe-ul lui Tae aterizează pe Jessica.
Șatena sare de pe scaun, încercând să șteargă cafeaua cu multe șervețele.
- Imi pare rau. Spune doamna brunetă.
- E in regula. Spune Jessica.
Bunătatea ei ma scoate pe mine din draci. Iar faptul că acea copilă blonda nici macar scuze nu isi cere, e si mai deranjant.
- Hei! Nu ai de gând să-ti ceri scuze pentru ce ai facut? Spun ridicându-mă în picioare.
- Oh, da, scuze. Spune indiferentă blonda. Imi poti da un autograf, te rog. Continuă ea, privindu-l pe Tae.
Incep sa o ajut pe Jessica sa se curete de bucatile de sevetele ude si lipite de haine.
- Am adus haine pentru Jungkook. Cred ca te poti schimba in alea. Spune Tae ignorând-o pe tipă.
- Oh, sunt in regulă. O aud pe șatena cum spune.
- Cassandra, cereți scuze si vino. Zice doamna brunetă.
- Ar trebui sa pleci. Sigur ai de lucru. Ii spune Tae fetei, ea plecând zâmbind.
- Ar trebui sa te schimbi Jessica. Spune Jungkook.
- Uff, chiar voi accepta. Asta pentru ca sunt mult prea lipicioasa acum. Voi termina cafeaua mai întâi. Zice șatena veselă.
Ma enervează veselia și entuziasmul ei. Cum poti zâmbi când o tâmpită a vărsat cafea pe tine? Ce e si cu Jessica asta...
Zâmbesc când motanul meu ma ia de mână.
- De ce esti nervoasă? Imi șoptește Yoongi la ureche.
- Iti spun mai târziu. Spun zâmbind și îl sărut repede si scurt pe obraz.
In cateva minute, iau cheile de la Tae si plec cu Jessica pentru a lua hainele lui Jk din mașină sa se schimbe.
- Sunt niste șervețele umede în fața. Le iau acum. Spun închizând portbagajul.
Iau șervețele si încui mașina, mergând iar lângă șatena.
- Gata. Sa mergem la baie. Zic si mă îndrept spre lateralul cafenelei..
- Astepti aici? Întreabă Jessica imediat ce ajungem in dreptul ușii toaletei.
- Da, grăbește-te. Spun, iar Jessica intră pe usa.
Imi caut telefonul prin buzunare, dar nu-l gasesc. E la Yoongi. Ce mișto. Mai am putin si il transform în geantă la cate lucruri de ale mele imi tine.
- Iris? Aud vocea Jessicai.
- Ce vrei? Zic fără să mă mișc.
- Ai un fond de ten din întâmplare?
- Arat eu de parca as avea nevoie de asa ceva? Ii raspund putin iritată. Chiar nu poti sta o zi fără machiaj? Continui exasperată.
- Nu e asta. O aud pe șatena cum mormăie.
Aleg să nu mai zic nimic si sa astept sa iasa.
- In sfârșit! Exclam când o vad ieșind pe usa. Ma gândeam ca te-a tras Lucifer în Iad de as stat atât. Zic inaintând spre parcare.
- Lucifer?
- Ugh, nu-mi spune că nu stii cine e Lucifer. Zic si imi dau ochii peste cap.
Tăcerea venită din partea ei ma face sa ma opresc pe loc.
- Dracu', Satana, Cel rău, Necuratul.. încep să îi enumăr denumirile regelui Iadului, dar mă întrerupe.
- Stiu cine e. Doar că nu pari genul de persoană care să aibă o religie.
- Nu am nevoie de o religie. Cred în ce vreau. Spun înainte să ajungem lângă băieți.
Ma duc lângă Yoongi, pentru a-mi lua telefonul de la el, lăsându-l pe Jimin sa o tachineze pe Jessica.
- Da-mi telefonul. Ii zic motanului meu.
- Daca ma săruți.
- Te sărut oricum. Spun si îl sărut scurt.
- Tot nu o să îți dau telefonul.
- Mmmm... Te las pe jos. Zic si imi îndrept atenția spre Jimin care o ciufulea pe Jessica fiindca l-a numit eumlan mwagi, care înseamnă persoana perversă din cate imi amintesc.
- Bine, bine, mă predau. Spune șatena râzând, acesta dându-i drumul.
- Park Jimin câștigă mereu. Spune punându-și mâinile în șold în timp ce șatena isi aranjează parul ciufulit cu un zâmbet care îi piere când ne sesizează privirile.
Încearcă să-și acopere gâtul cu câteva șuvițe de par, însă deja observasem petele vișinii. Yoongi ii prinde mână stânga, șatena scâncind.
Blondul meu ii ridică mâneca, lăsând la vedere un semn gălbui spre mov.
- Jessica, ce e asta? Zice Yoongi ridicandu-i mână în aer.
- Nimic. Zice șatena trăgându-și mâna, acoperind la loc încheietura. Ar trebui să mergem. Continuă fata privind în jos.
Yoongi ii prinde iar mână și îi dă parul la o parte, repetând întrebarea.
- Jessica, ce e asta?
- N-nimic. Se balbaie.
- Jessica, esti bine? Nam-joon e cel care se apropie de ea, încercând să facă contact vizual.
- Sunt bine. Doar, doar hai sa mergem. Spune fata mergând spre mașină.
- Jessica! Strigam toți în același timp.
- Nu e nimic grav, stati liniștiți. Zice șatena zâmbind forțat.
- Am o idee. Știu un tip care are niste arme si cred ca le-am putea împrumuta, de asemenea cunosc pe cineva care e polițist deci ar putea acoperi usor niste urme. Spun etalându-mi pilele din poliția americană si aria ilegală.
- Eu mă bag. Yoongi ridică mâna, fiind urmați de ceilalți.
- Eu spun sa nu va băgați. Jungkook intervine făcându-mă să îl înjur de toți sfinții.
- Tu te auzi? Zice ironic Jin.
- Mă bucur ca tu crezi ca te voi asculta. Spun zâmbind cu execrație.
- Da, baftă din a mă opri pe mine si Iris să-l ucidem pe acel imbecil. Susținătorul meu numărul unu zice privindu-l încruntat pe micul iepuraș vagabond.
- E familia ei. De ce ar trebui să interveniti? E, de asemenea, matură și are vârsta necesară pentru a decide singură ce evenimente vor avea loc în viața ei. Jungkook ii ia apărarea Jessicăi, făcându-mă să vreau sa il plesnesc.
- Bine, fie asa de data asta. Spune RM privindu-ne.
- Dar, tine minte, Jessica, că de acum faci parte din grupul nostru.
- Deci daca se va mai atinge de tine, vom interveni.
Tae si Jimin ii spun Jessicai viitoarele consecințe ale violenței provocare de James.
- Multumesc băieți, dar voi fi bine. Spune zambind, făcând semn sa meargă spre masina.
Toti pleacă în aceeași formulă în care am venit.
- Hai iubire, sa mergem si noi. Zice Yoongi.
- Care noi. Nu mi-ai dat telefonul, mergi cu autobuzul puiule. Zic râzând și mă duc spre mașină.
- Da, sigur. Nu ma lasi tu pe mine singur într-o țară străină.
- Vrei sa vezi ca pot?
Descui portiera mea si intru, blocând usa.
- Haide, descuie. Te rog. Iti dau telefonul.
- Nu iubire. Mergi cu autobuzul. Spun si pornesc motorul.
- Hai iubirea meaa. Te rog.
- Nuuu. Zic râzând și plec din loc cu viteza mică.
- Iriiis. Il aud cum striga.
Ma uit in oglinda retrovizoare si vad cum aleargă în urma mașinii.
Opresc si astept sa ajunga in dreptul mașinii. Imi place sa il necajesc. Acum ca am si motiv, e mult mai amuzant...
- Haideeee. Te rog.
- Bine, bine. Zic si descui portiera.
- De ce mă necăjești? Spune urcând în mașină.
- Pentru că meriți. Zic plecând din loc.
- Pardon. Tu ți-ai lăsat telefonul la mine.
- Da, pentru ca esti poșeta mea. Ai zis ca daca te sarut mi-l dai, dar nu ai facut-o.
- Nu contează asta. Nici tu nu m-ai sărutat. M-ai pupat. Nu se pune.
- Ce mă enervezi. Si tu si Jessica cu "nimic". O relatie toxică și violența domestică nu sunt nimic.
- Bine, ai dreptate. James e un idiot. Dar cu mine ce ai de te-ai enervat? Tu esti cea care a vrut să mă abandoneze.
- Aveai telefonul meu, iti puteai chema un ubber.
- Nu folosesc asa ceva.
- Ce aere pe tine.
- De ce am senzatia ca iar vrei sa imi zici ca sunt diva?
- Păi esti diva mea si te iubesc.
- Și eu te iubesc, dar nu iti zic ca esti mafioata.
- Pentru că nu sunt. Of iubire, avem șapte ani de cand suntem împreună si nici acum nu ma cunosti?
- Ba da, te cunosc. Dar nu-ți cunosc amicii. Am aflat si eu azi ca ai prieteni care dețin arme.
- Am multi prieteni de genul. Pot fi folositori in situații de urgență.
- Spre exemplu: Sa ucizi un rapper pentru ca si-a lovit iubita?
- In primul rand este susținere feminina. În al doilea rând, nu lovești o fata sau o femeie nici macar cu vorbe. Fără femei, bărbații nu ar fi existat.
- Daca eu o sa te lovesc vreodata, ce o să îmi faci? Bine, sa nu înțelegi ca as face asta. Nu meriti sa fii atinsă brutal sau cu ură și nervi. Doar cu iubire si săruturi moi.
- Daca o să mă lovești vreodată, o să te lovesc si eu pe tine suficient de tare încât vei ajunge în comă la spital, asta in cel mai bun caz. Chiar dacă te iubesc si o sa fii soțul meu, nu accept sa fiu lovită.
- Am înțeles, nu o să te enervez. Ca tot veni vorba de nervi. Ce te-a enervat la cafenea.
- Copila aia blonda îngâmfată si obsedată de Tae si mult prea buna si indulgenta Jessica. Recunosc, trebuie sa fii bun, dar totul are o limita.
- Da ai dreptate.
- Daca o tine tot asa, nu o să reziste cu voi prea mult.
- Adică? Nu crezi ca e in stare sa ne fie manager?
- Nu e asta, Yoongi. Pare capabilă. Doar că, uneori, trebuie sa fie putin mai rea, mai impunătoare, mai strictă. Altfel o sa se creeze un haos.
- Bine, ai dreptate. Dar poate e asa pentru a nu crea o primă impresie proasta.
- Eu in prima zi de filmare l-am înjurat pe regizor. Si tu imi zici ca daca ar fi mai strictă ar face o impresie rea?
- Nu toata lumea e la fel de retardată ce si tine, pisi.
- Normal ca nu, eu sunt un caz special.
- Oricum lăsând subiectul Jessica deoparte. Tu când pleci?
- Vrei sa te debarasezi de mine deja?
- Nuu. Cum sa vreau asa ceva? Întrebam doar.
- Plec marți.
- Și mai ai mult de stat în America?
- Nu stiu. Programul meu se poate schimba la 180 de grade în câteva minute, deci nu stiu sigur.
- Sper sa nu. Vreau sa te întorci in Coreea la mine. Vreau sa stai cu mine, sa dormi lângă mine. Ai nevoie si tu de o pauză. Si eu de timp alături de tine.
- Mmmmm. Dacă vin, nu stiu cat voi sta.
- Și o lună e bine. Chiar dacă eu te-aș tine mereu langa mine, inteleg ca ai o carieră personală și ca nu strălucești doar pe cerul lumii mele.
- Iti ador romantismul.
- Și eu pe tine, înger negru al fericirii mele.
- Vai inima. Dragul meu, mai usor cu chestiile siropoase ca fac diabet.
- Dar imi place sa îți zic chestii siropoase.
- Esti atat de adorabil când ești romantic si siropos. Dar mie îmi place doar sa ți le induc.
- Dar tu esti dulce în general.
- Stiu bebe.
- Iris? Zice Yoongi după un moment de liniște.
- Da?
- Cand o te întorci in Coreea, vrei sa înregistrăm piesa?
- Mi-o poti cânta? Te rog...
- Nu vreau sa îți stric surpriza versurilor.
- Dacă, ipotetic vorbind, nu-mi place?
- O sa iti placă, stiu asa, o simt..
- Ce simțuri fine ai.
- Sa stii. Si mai simt că ți-ai schimbat parfumul.
- Nu m-am dat cu parfum.
- Nu? Atunci de ce miroși asa divin?
- Ti se pare. Sau, poate e de la hanoracul tău.
- Ah, iubire. Mirosi a dragoste.
- Ah, iubire. Te-ai lovit la cap.
- Ba nu, draga mea. Sunt bine. Încerc doar sa fiu mai romantic cu tine.
- Mda, te plac si fara romantism.
- Trebuie să te înveți să mă iubești și cu.
- Te iubesc oricum. Zic si parchez masina.
Iau o eșarfa neagră pe care o aveam pusă în spate, pentru a i-o da Jessicăi.
- Hei, kaneel! O strig, iar când se întoarce ii înconjor eșarfa in jurul gâtului.
- Multumesc. Zice șatena veselă.
- Sa mergem. Spun privindu-i fugitiv si pe ceilalți, luându-mi iubitul de mână.
- Oh, diseară mai vreti sa mergeți în club? Tocmai s-a deschis unul nou la periferia orașului. Spune șatena.
- Daaa, chiar vrem să vedem cum sunt cluburile în Detroit. Zice Jimin zâmbind.
- Perfect. Il cunosc pe proprietarul clubului, deci va fi ușor să intrăm. Zice șatena.
Intrăm cu toții în mall. Dacă tot am venit, vreau sa trec pe la un magazin de muzică, imi trebuie corzi de chitară noi.
- Lansând planurile de diseară, ne despărțim și ne întâlnim aici la 16. Spun plecând cu Yoongi după mine.
- E abia 13 si ceva, ce vrei sa facem pana la 16 prin mall? Zice motanul meu..
- Sa stam, sa ne plimbam. Vedem noi.
- Ah, ne era mai bine la hotel.
- Aish. Nu te mai plânge atât.. Zic căutând cu privirea magazinul de muzică.
- Hai sa intram putin aici. Spune blondul meu arătând spre un magazin de rochii de mireasa si costume de mire.
- De ce?
- De ce nu? Oricum ne căsătorim. Macar ne uitam. Hai, iubire..
- Da, bine, hai sa intram.
Intrăm în magazin, privind zecile de rochii si costume care sunt expuse la vedere.
- Oare nu au si rochii negre?  Zic eu.
- Vrei rochie neagră.
- Da, albul mă irită la ochi. În plus, negru e mai sexy.
- Poti fi sexy doar în prezența mea.
- Bună ziua, căutați o rochie de mireasă? Zice o doamnă șatenă, care pare să aibă în jur de 40 de ani.
- Umm, nu chiar. Ne uităm doar.. Zic eu.
- Uh, daca doriți sa probați ceva, vreau sa va zic că am o rochie perfectă pentru dumneavoastră domnișoara. Zice doamna respectivă.
Ma pregătesc sa refuz politicos, dar Yoongi răspunde înaintea mea.
- Sigur. Vrea sa o probeze.
- Revin imediat. Zice ea si pleaca.
- Parca ziceai ca o sa ne uitam doar.
- Dar vreau sa te vad in rochie albă. Nu o sa mori daca probezi o rochie.
- Da, dar nu am chef.
- O sa iti vină cheful. Zice si mă sărută scurt.
- Aceasta e rochia, iar acolo sunt cabinele de proba. Zice doamna venind cu o rochie albă, cu umerii goi  si niste mâneci din dantelă si cu un decolteu într-un V adânc, acoperit, de asemenea cu dantelă.
Rochia, incepe tip sirenă, devine evazată, având un voal din dantelă deasupra.
O iau si intru in cabina de probă, îmbrăcând rochia destul de repede.
Ma uit la mine in oglinda din cabina. Nu e chiar pe gustul meu, dar e frumoasă. Chiar superbă pot spune.
- Esti gata? Spune Yoongi băgându-și capul după perdea. Wow. Continuă pisicuța mea dând de tot perdeaua la o parte.
Nu mă întorc spre el, dar ii vad reflexia in oglinda. Ii simt brațele cum imi înconjoară talia, îl văd cum își pune bărbia pe umărul meu, sărutându-mi gâtul.
- Arăți magnific. Zice uitându-se în oglindă.
Ma întorc cu fata spre el, vrând să îl sărut, dar lacrimile pe care observ ca le are în ochi ma opresc sa o fac.
- Yoongi, tu plângi cumva?
- Nu, încă nu, dar nici mult nu mai am. Dar, sa stii, sunt lacrimi de fericire, pentru ca, data viitoare când o să te văd îmbrăcată într-o rochie de mireasă o să fie la nunta noastră, când o să fii a mea legal. Cand o să te am, o să te țin în brațe, o să te sărut, o să îți vorbesc, fără a mă gândi că există șanse să te pierd, sa pleci si sa nu te ma întorci, sa mă lași baltă.
- Vai, mă ia si pe mine cu lacrimi. Yoongi, iubirea mea, sufletul meu, ți-am mai spus că nu te-aș părăsi. Nu există "ceva mai bun" pentru mine. Tu esti perfect si m-am îndrăgostit a dracu de tare de tine, iar tu de mine nu prea mai ai șanse să scapi. Zic si il sărut.
- Cum vi se pare, domnișoară? Zice doamna respectiva.
- E drăguță. Spun zâmbind.
- Dumneavoastră, domnule, cum vi se pare?
- E superba. Spune Yoongi iesind din cabină.
- Sunteti norocos sa aveti o iubita asa de frumoasa. Va doresc o căsnicie cat mai lungă și fericită. Rar mai găsești o iubire asa de sinceră ca a voastră.
- Iubire sinceră? De unde ati dedus asta? Zice Yoongi.
- Ochii nu mint niciodată. Lucrez de multi ani aici si am vazut multe cupluri, dar voi sunteti primii care aveti lacrimi în ochi. Iar modul în care vă priviti, zice tot despre iubirea pe care v-o purtați.
- Așa este doamna, o iubesc, iar acesta e un pas uriaș pentru noi.. Spune Yoongi zâmbind.
- Atât timp cât vă iubiți, nu aveti de ce sa va faceti griji. Spune zâmbind călduros, apoi pleacă.
Trag perdeaua, apoi mă schimb iar în hainele mele, aranjând rochia pe umeraș.
Ies din cabina, ii dau inapoi rochia doamnei, apoi plecăm din magazin.
- Doar eu am observat ca Jessica... Incepe Yoongi sa spuna după câteva minute, dar il întrerup.
- Va vorbește formal? Nu, și eu am vazut. Si nu inteleg de ce. Ar trebui să vă trateze ca pe niște copii, nu ca pe niște oameni maturi.
- Auch. Nu suntem copii.
- Va comportați ca unii. E suficient.
- Dar nu asta contează. E enervant sa se comporte asa...
- Cine știe de ce dracu face asa... O sa vorbesc cu ea despre asta.
- O sa o sperii.
- Ba nu. Nu o sa o sperii. Nu asa de tare.
- Iris. Nu o face sa demisioneze..
- Daca nu e in stare sa va suporte si sa aiba grijă de voi, nu are decât sa se întoarcă la iubițelul ei.
- Esti rea.
- Sunt sincera.
După ce imi iau corzile pentru chitară, eu, alături de Yoongi de întoarcem spre locul de unde am plecat, cu speranța că o vom găsi pe Jessica. Spre surprinderea mea ii găsim pe Jessica si Jungkook.
- Stii ce cred eu, Jess? Ca tu nu vrei sa fii prietena cu noi. Zice Jk.
- Ce? Zice ea.
- Ca sa fii manager cu noi trebuie să ne cunosti, sa te cunoaștem, nu poti pur si simplu sa stai cu noi tot timpul si sa te comporți de parca ai fi o bătrână plictisitoare.
- Nu sunt o bătrână plictisitoare. Se apără șatena.
- Ba da. Nu faci decat sa se comporți de parca am fi niste bătrâni care nu fac mare lucru, dar noua chiar ne place să încercăm lucruri noi si sa ne prostim. Trebuie să intri în jocurile noastre.
- Jungkook are dreptate. Mai bine as asculta morții cum respiră decât să stau cu tine sa vad cum nu faci nimic. Zic si mă așez în dreapta ei.
- Nu sunt plictisitoare. Incerc sa ma comport respectuos. Zice satena.
- De ce? Întreabă sec Yoongi.
- Pentru ca sunt managerul vostru si va respect? Răspunde confuză.
- Pfff, esti plictisitoare. Spune motanul meu exasperat.
- Dar voi ce faceti aici? Abia ai trecut treizeci de minute. Șatena schimba subiectul.
- M-am săturat să stau cu băieți, vreau compania unei fete. Vino. Zic si o iau de mana, trăgând-o după mine într-un magazin de articole vestimentare de damă.
Incep sa caut pe rafturi si umerașe niste ținute bomba pentru seara pe care o vom petrece în club, asta si pentru ai arata rapper-ului ăluia ce a pierdut.
- Ce facem aici? Ma întreba Jessica, destul de încet.
- Ne cumpărăm pizza cu morcovii lui Jungkook. Zic ironică. Tine asta. Continui si ii dau niste articole negre, căutând în continuare.
- Ne luăm ceva ținute sexy să-i facem în ciuda cadavrului ăluia cu care esti logodită. Ii răspund șatenei la intrebare.
- Nu e un cadavru.
- Nu, dar daca te va mai atinge, da.
Mai aleg niste bluze negre, pregătindu-ma sa mergem spre cabinele de proba.
- De ce iei doar haine negre?
- Pentru că nu s-a inventat o culoare mai închisă.
Ajungem la cabine, eu alegând un crop top pe care îl dau Jessicăi sa il probeze, aceasta făcând în tocmai.
Cat timp ea se schimbă, eu ii răspund la mesaje lui Yoongi, care mă întreba pe unde umblam, căci băieții încep să revină la punctul de plecare.
După ce ii ofer un răspuns putin sarcastic, imi bag telefonul în buzunar.
- Cât iti ia? Zic când perdeaua vișinie la o parte.
- Nu o sa port asta. Nu e stilul meu. Protestează șatena repede.
Chiar are dreptate. Nu i se potrivește. O sa ii gasesc altceva.
- Ai dreptate, o iau eu. Dezbrăcă-te, iti aduc altceva. Zic si plec.
Caut printre rafturi, căutând ceva sexy, ce sa i se si potrivească. Găsesc, destul de repede ce-i drept, o rochie neagră.
- Probează asta. Spun si ii întind de după perdea rochia.
Imi scot telefonul din buzunar ce tot vibra scurt, sa vad ce dracu se întâmplă.