Capitolul 21 🖤

50 0 0
                                    

Peste trei zile

Iris pov.

Imi pun perna peste față și tip cat ma tin plămânii. Tip, nu pentru ca ma doare ceva sau pentru ca am pățit ceva rău, ci pentru ca mă plictisesc. Zilele astea trei am citit mult, m-am uitat la filme și seriale. Adică am ajuns la zis la serialul Lucifer, m-am uitat până si la toate filmele din seria Harry Potter, filme care nu imi plăceau înainte, plus multe alte filme. De citit am citit aproape toate cărțile de citit pe care le am.
Dacă vă întrebați când am avut timp sa fac toate astea, ei bine, noaptea nu pot dormi, pentru ca, am energie si nu am cum sa o consum.
Acum mă plictisesc de moarte. As mai citi, dar nu prea mai am ce, plus ca incep sa ma doară ochii. M-aș uita la filme, dar nu am chef. Ugh.. Nu știu ce să fac.
Kara si băieții sunt la scoala si se întorc abia peste trei sau patru ore. Abia aștept să mă întorc la scoala sa il bat pe Yoongi, pentru ca tot comentează si nu ma lasa in pace. Alaltăieri, adică luni, seara, pe la vreo noua sau zece, mi-a dat un mesaj în care își cerea scuze ca a vorbit despre mama. Chiar nu m-au mișcat deloc scuzele lui. Sa le faca tocăniță si sa le mănânce.
Iar ieri, pe la 10 jumatate dimineata, vorbeam cu Kara pe apel video, iar Yoongi tot comenta despre mine si despre niste stiri apărute în legătură cu câștigul meu din Chicago. Acum, serios, daca il vad il iau la palme sau ii dau cu ceva in cap. Asta e sigur.
Sun-Ya e plecată la servici, am aflat si eu zilele astea ca ea e medic chirurg la un spital privat din Seoul. Iar fiindcă ea nu e acasă, eu nu am ce face. Seara am mai stat cu ea, iar ziua nu prea ieșeam din cameră, iar noaptea stăteam numai în cameră, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Imi iau laptopul care zace deschis lângă mine, pe pat, si intru din nou pe jocul ce mi l-am descărcat astă noapte.
Nu stiu cum sa il joc, chiar dacă am citit regulile si instructiunile, tot nu am inteles cu se joacă. M-am chinuit vreo două ore și tot nu am reusit, asa ca am renunțat.
Încerc din nou sa ma joc, dar eșuez din nou. Am nevoie de ajutor de la cineva. André sigur doarme sau e la școală, Adam cine știe ce face si el. Nu vreau sa il mai deranjez. Asta înseamnă că mai am o singură opțiune.
Fac o poza la ecranul laptop-ului si o trimit pe grupul cu băieții si Kara.

" Ce e ăsta?" ~Jimin~

" Ummm... Cred ca e un joc..."

" Da, e un joc." ~Tae~

" Okay... De ce ai trimis o poza cu jocul ăla?" ~Kara~

" Astă noapte, fiindcă nu aveam somn, ca de obicei, si fiindca ma plictiseam de imi venea sa ma sinucid, sentimente pe care le simt profund si acum, creierul meu binevoitor, s-a gândit să încerce să înțeleagă jocurile. Mi l-am instalat pe acesta, si m-am chinuit fucking două ore sa il joc. Frate, sunt dificile în draci... Nu inteleg cum se joacă..."

" Ai citit instructiunile?" ~Jimin~

" Dacă știi tu maghiară, te invit sa mi le citesti."

" E in maghiara?" ~Nam-joon~

" Nu frate, e in engleza 100%.. Dar nu inteleg cum se joacă. Imi puteti explica cum se joacă drăcovenia asta? "

" Iti explic eu. Asta daca ma rogi." ~Yoongi~

" Mai bine m-aș arunca in fața unui tir, decât să îmi explici tu cum se joacă un amărât de joc.😑😑"

" De ce vrei să îl joci? Parca nu iti plăceau jocurile." ~Jungkook~

" Mă plictiseeeeeesc... Nu am ce să mai fac ca sa imi ucid timpul... Vreau la scoalaaaaaa.."

O adiere de iubireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum