O adiere de iubire

Capitolul 30 🖤

Peste câțiva ani♡

Pornesc motorul mașinii, direcția fiind cabana pe care am inchiriat-o când am sosit în oraș.
Alaltăieri seara am ajuns in Kansas, loc unde am venit pentru filmările unor scene dintr-un film.
Ieri si azi am filmat încontinuu, aseară am ajuns foarte târziu la cabană, iar dimineata am plecat inainte de rasarit.
Privirea mi se îndreaptă rapid spre ecranul telefonului care s-a aprins din cauza unei notificări pe care oricum o să o ignor.
- 9 martie, ora 21:45. Zic oftând, știind că nu mă aude nimeni.
În ultimul timp am vorbit din ce in ce mai rar cu Yoongi. Azi, spre exemplu, am schimbat doar niste mesaje, chiar dacă nu am vorbit de aproape o săptămână, mesaje care conțineau 'La mulți ani', iar prin conversatie am mai strecurat un "Te iubesc" si "Imi e dor de tine". Chiar imi lipsește enorm. Nu l-am văzut din august. Am plecat pentru niste filmări, care s-au lungit foarte mult. De Crăciun am avut doar 2 zile libere, de ajun si prima zi de Crăciun, lucru care nu mi-a permis să mă duc în Coreea, asa că am trecut pe la tata.
Acum doi sau trei ani am terminat si facultatea, îndreptându-mi toată atenția asupra carierei si a lui Yoongi. Relația noastră, chiar dacă e la distanță, e perfecta, plină de râsete și chestii amuzante si lipsită de certuri, chiar dacă ne mai tachinăm, foarte des ce-i drept. Il iubesc enorm pe băiatul ăsta, mi-a dat viața peste cap, la propriu.
Am doua zile libere, apoi o să părăsesc Kansas-ul, întorcându-mă în Illinois, mai precis in Chicago, pentru filmarea ultimelor secvențe.
Parchez si cobor, mergând leneșă spre intrare.
Sunt obosită, vreau doar sa ajung la cabană și să dorm. În momentul de față, nici mâncare nu imi mai trebuie.
Acum, sincera sa fiu, cabana imi place enorm, e mobilată cu foarte mult bun gust. Are un dormitor, o baie, o bucătărie complet utilată, dar pe care am folosit-o doar pentru a-mi face cafea și un living. E prea mult spatiu pentru mine, plus ca nu prea stau pe acolo.
În fine, ma îndrept spre usa de intrare, în timp ce imi scot cheile din rucsac. Descui usa si intru. Ma descalț si pun ghiozdanul lângă intrare. Trec de micul hol, mergând spre living, ca sa imi las cheile.
Raman blocată, privind ceea ce se întâmplă în jurul meu. Living-ul e complet rearanjat, în centru fiind o masă, de două persoane, aranjată într-un stil romantic, cu lumânări parfumate aprinse, dând o lumină roșie întregii camere. Singura sursa de lumina din camera, înafară de lumânări, e focul din șemineu.
Asta e dubios. Cine a facut asta? Cine a intrat aici și cum a făcut-o? Observ o siluetă, care mi se pare destul de cunoscută, undeva lângă fereastră. Aprind lumina, iar persoana aia se întoarce spre mine. E Yoongi. Nu, nu are cum, cred ca delirez din cauza oboselii.
- Da, asta nu e posibil, sigur delirez. Zic clipind des.
- Surpriză! Zice el zâmbind. Si nu, nu visezi. Continuă râzând.
- Doamne, Yoongi, ce ma bucur sa te vad. Zic si ma duc si ii sar in brațe, încolăcindu-mi picioarele in jurul bazinului lui.
- Mi-a fost dor de tine. Spune si mă strânge în brațe.
- Și mie. Mi-ai lipsit enorm. Spun și îl sărut.
Brusc ziua asta a devenit superbă. Surpriza pe care mi-a pregătit-o Yoongi e minunată. Ma bucur enorm ca e aici, ca ne vedem, după atâtea luni.
- Cu ai reusit sa faci toate astea? Zic zâmbind și mă dau jos din brațele lui.
- Sa ne așezăm și o să îți spun.
Ne așezăm la masă, atenția mea fiind îndreptată spre Yoongi.
- Cand ai ajuns? Zic eu.
- Dimineata, imediat după ce ai plecat. Te-am văzut când ai plecat. Nici nu stii cat de mult m-am abținut să nu te opresc. Oricum, am vorbit cu managerul tau, care mi-a facut rost de o cheie de rezervă pentru a intra in cabana. Si am avut timp toată ziua sa pregătesc asta. Sper ca iti place.
- Inițial, când am intrat si am vazut cum e decorat aici, m-a trecut un mic fior deoarece nu stiam cine ar fi putut intra aici. Pe mine ma bucura enorm faptul ca esti aici. Mi-a zburat toată oboseala. Cat despre surpriză, o ador, mai ales că te conține pe tine.
Încep să mănânc, chiar dacă nu imi e foarte foame.
- Cum a fost la filmări? Zice Yoongi dupa un moment de liniște în care ne-am privit si zâmbit.
- Eh, obositor. Ma mir ca am scapat atât de repede. În fine, măcar am două zile libere pe care am de gand sa le ucid aici, în Kansas.
- Ce planuri ai?
- Aveam de gând să nu fac nimic.
- Minunat. Am eu planuri pentru amândoi.
- Hm?
- O sa vezi tu.
- Okay, abia astept sa aflu. Apropo, tu ai gătit?
- Mhm.
- Ti-ai ratat cariera. Zic râzând.
- Deci sa inteleg ca iti place.
- Mhm.
- Ce să spun, mi-am dat toată silința. Spune râzând.
- Si ti-a iesit minunat.
Yoongi nu mai spune nimic si butonează ceva pe telefon, în camera începând să răsune o melodie lentă.
- Dansezi? Spune și își întinde mâna.
- Sigur. Spun si imi pun mana in palma sa.
Începem să ne mișcăm pe ritmul lent al muzicii, având un contact vizual permanent.
Observ ca distanță dintre noi se diminuează încet, lucru care nu mă deranjează deloc, ba din contra, imi place.
Mă sărută, apoi imi șoptește un "te iubesc" si mă strânge în brațe.
- In aceste afurisite de luni mi-ai lipsit mai mult ca niciodată. Mai ales că înainte de a pleca ai stat câteva luni bune doar cu mine. Spune motanul meu si mă sărută pe frunte.
- Și tu mie. Au fost niste luni foarte obositoare. Faptul că ai venit mi-a crescut moralul. Imi era atât de dor sa te sărut si sa te iau in brațe.
- Mie îmi lipseau cel mai mult momentele in care mă alintai. Imi lipsea noi.
Nu mai zic nimic si il sărut. Il ador, il iubesc nebunește pe băiatul ăsta. M-a făcut să mă îndrăgostesc de el atât de tare încât pot zice ca a devenit obsesia mea. Nici de droguri nu aș putea sa devin asa dependenta cum sunt de el.
- Motănelul meu drag. Spun zâmbind.
- Mai am o surpriză pentru tine. Trebuie doar să îți închizi ochii.
- Dar... Încep eu sa ma împotrivesc, dar sunt întreruptă de el.
- Nici un dar. Închide ochii si puneți căștile astea. Zice si imi dă o pereche de căști fără fir.
Mi le pun pe urechi si imi închid ochii. In cateva secunde incepe sa imi răsune în urechi o melodie, cântată de Yoongi, cu niste versuri atât de drăguțe, de profunde. Spune despre prima întâlnire a noastră, adică despre momentul în care am venit eu in Coreea, despre ceea ce a simțit când m-a văzut, despre primul sărut, despre ceea ce simte, mai pe scurt despre tot ceea ce ține de noi. La finalul piesei se aude: "Dacă destinul ne-a unit intr-o oarecare măsură, eu vreau sa o fac total și permanent. Vrei sa ne trăim eternitatea împreună si să te căsătorești cu mine?". Imi deschid ochii, uitându-mă spre Yoongi care avea in mana o cutiuță neagră cu un inel negru cu diamante...
Prima mea reacție a fost sa il sărut si sa il strâng în brațe.
- Da, vreau. Spun zâmbind.
Imi pune inelul pe deget, apoi mă sărută și imi zâmbește.
- Mi-ai scris o melodie. Vai, Yunki, m-ai lăsat fără cuvinte. Dacă ai ști cât de mult te iubesc. Spun si il strâng în brațe.
- Stiu că mă iubesti. Nu m-as fi priceput să îți spun aceste cuvinte altfel, asa ca am apelat la ceea ce mă pasionează cel mai mult, adică la muzică.
- Dacă muzica te pasionează cel mai mult, eu ce efect am asupra ta?
- Tu esti ca un drog pentru mine. Esti obsesia mea principală. Spune si mă sărută.
Închid ochii bucurându-mă de atingerile care mi-au lipsit atât de mult si dupa care tânjesc de atatea luni.
- M-am făcut atât de urat încât iti închizi ochii?
- Nuuu. Nu esti urât, chiar deloc. Îmi era atât de dor de tine si de săruturile tale. Savurez din plin momentele astea pentru ca cine stie când o să te mai revăd.
Imi plasează niste săruturi pe gât, lăsându-mi mici semne, continuând cu multe altele în timp ce înaintăm încet spre dormitor.