O adiere de iubire

Capitolul 22 🖤

Peste 4 zile...

Ma ridic din pat si mă duc spre baie, unde imi fac rutina si ma îmbrac într-o pereche de pantaloni de trening gri închis și un tricou gri deschis..
Ma uit in oglinda, iar privirea imi cade pe cutia în care am cerceii de la piercing-uri. Deschid cutia si incep sa mi le pun.
Imi prind parul într-o coadă, apoi ies din baie.
Azi e luni, deci e scoala. In sfârșit ma întorc la școală. Rana încă ma doare. Azi, după ore, ma voi duce cu Sun-Ya la spitalul unde lucrează ea, pentru niste analize si sa ma asigur ca nu am pățit nimic grav.
Zilele astea nu am vorbit deloc cu Suga, cel putin eu nu am vrut să vorbesc cu el. Joi nu am iesit deloc din camera si nu am facut absolut nimic, am stat ca o legumă în pat. Vineri am facut proiectul ala si l-am trimis, sâmbătă, tot un mare nimic am facut, iar duminică am fost la companie, asta dupa masa. Live-ul a decurs bine, am răspuns la câteva întrebări și am negat niste afirmații adevărate, legate de mine. Nimic neobișnuit..
Imi iau un hanorac, telefonul, căștile, niste bani si ies pe usa, imediat ce mă incalt si imi pun ochelarii la ochi. Folosesc iar ochelarii ca sa nu mi se vadă cearcănele. Nu că m-ar afecta pe mine cu ceva daca se vad, dar, pur si simplu nu imi plac.
- Iris, ce sunt alea? Zice Sun-Ya imediat ce ajung in sufragerie.
- Piercing-uri. Le am de mai mult timp, dar nu le-am purtat. Am dat dimineata de ele si mi le-am pus. Zic eu.
- Uff, Iris. Mergem? Zice ea.
- Sigur. Zic eu.
Ies prima din casa si ma urc in masina lui Sun-Ya, pe locul din dreapta.
Imi pun centura si astept sa vina Sun-Ya ca sa plecam.
Nu ma duc cu masina mea pentru ca nu prea pot conduce, cel putin pentru câteva zile. Plus ca, după, trebuie sa ma duc la spital si nici nu stiu unde e.
- Închei la ora 14, nu? Zice Sun-Ya.
- Da.
- Okay.
- Esti sigura ca nu te încurc?
- Da, sunt sigura. Liceul e la 10, maxim 15 minute distanța de locul unde lucrez. Deci, nu v-a dura mult să vin să te iau. Zice ea.
- Umm... Bine.
La scurt timp ajungem in fata liceului, imi dau jos centura și deschid portiera.
- Multumesc. Zic eu.
- Ai grija ce faci. Dacă te doare sau iti sângerează rana ma suni.
- Da.
- Ne vedem mai târziu.
- Servici usor, pa. Zic si închid portiera.
Oftez si ma îndrept spre intrarea în liceu stâmbând din nas din cauza disconfortului cauzat de rană.
Trebuie să am grijă ce fac, cu alte cuvinte sa nu ma lovesc sau sa nu bat pe nimeni, dar cu Tanya prin preajma e aparent imposibil.
Mai sunt 20 de minute până încep orele, iar liceul e destul de liber.
Ma duc direct în clasa. Am ora cu diriga si, oricum, nu am ce să fac.
Ajung in clasa și mă așez în prima bancă de la fereastra in care nu sta nimeni.
Nu vreau sa mai stau în ultima bancă cu Yoongi, pentru că, sigur m-aș certa cu el și chiar nu vreau să fac asta. Nu am chef sa ma cert, plus ca, cel mai probabil, l-aș bate.
Imi pun căștile în urechi apoi la conectez la telefon si dau play la muzică, la un volum destul de ridicat.
Îmi pun capul în mâini si imi închid ochii.
Nu vreau sa mă gândesc la ce am pățit și cu atât mai puțin la ceea ce voi păți de acum încolo. Imi e frică în draci de ceea ce imi pot face eu singura, înainte să apuce Sung, sau oricine altcineva sa imi faca rău. Singura persoana care te poate distruge, esti chiar însuți. Sau cel putin asa imi zicea mama când aveam emotii sau imi era teamă înaintea unui casting, a unei premiere, a unei ședințe foto sau a unui interviu la TV.. Mereu îmi dădea curaj. Si chiar dacă am mai facut greseli, m-a susținut. Si, acum, regret ca nu am petrecut mai mult timp cu ea atunci cand am avut ocazia, acum e prea târziu să schimb trecutul, mama nu mai e... Ugh... Si asa, ușor, ușor, încep să mă urăsc din ce in ce mai mult...
- Heeeeei. Neața. O aud pe Kara.
Tresar si imi deschid brusc ochii. Ma uit spre fata care mi-a scos căștile din urechi.
- Neața. Zic cu jumătate de gură.
- In ce lume erai plecată? Zice ea râzând.
- In niciuna. Doar gândeam. Zic eu.
- Iriis.. Ce faci? De cand nu te-am mai vazut. Esti bine? Zice Tae, care sta fix in spatele meu.
- Taeee... Sunt bine. Tu? Zic eu.
- Excelent. Vad ca ai inceput sa porti iar ochelari. Zice el.
- Se vede. Si da, nu vreau sa orbesc. Zic eu.
- De cand ai piercing-uri? Zice Jimin.
- De 2 ani, cred, dar nu le-am purtat până acum. Am dat dimineata de ele si mi le-am pus.
- Nu te doare? Spune Jungkook.
- Nu. Zic eu.
- Cum de stai in prima banca? Zice Tae.
- Asa vreau. Zic simplu.
- Cu ce ai venit azi? Zice Kara.
- Cu Sun-Ya. Zic eu.
- Sigur esti bine? Zice Tae..
- De ce nu as fi? Zic eu.
- Ai acceptat ajutorul cuiva. Spune Jimin.
- Ugh... Da... E o excepție. Zic eu.
- Deci, am citit cartea aia. A fost interesantă, dar nu am inteles nimic. Zice Jimin, care stă cu Tae in bancă.
- Cum sa nu înțelegi nimic dar sa fie interesată? Zic eu încercând să nu râd, pentru a nu imi provoca durere.
- Așa bine. Nu am inteles absolut nimic din povestea asta. Zice el.
- Daca ascultai muzica in timp ce citeai, cum sa înțelegi? Zice Tae râzând.
Diriga își face apariția în lasa, iar toți se liniștesc.
- Bună dimineața. Îmi pare bine sa văd fețe noi. Spune diriga uitându-se spre mine.
- Buna dimineața. Nici mie. Zic zâmbind.
- Pentru început vreau să vă spun notele de la proiecte, apoi, Iris, să știi că te voi asculta din rezultatul cărții. Ai citit-o, nu? Zice diriga.
- Logic. Raspund scurt.
- Bun. Acum notele. Jimin si Tae-hyung 10, Jungkook si Karina 10.....
Ugh, având în vedere că l-am facut singura, zic mersi si pentru un 9. Chiar nu am deloc așteptari cu privire la nota.
Cat despre proiect, sa va zic despre ce a fost. Am avut de ales titlul unei cărți și să facem o prezentare despre opera respectiva. Eu am ales " Aventurile lui Sherlock Holmes". De ce? Pentru ca nu are cum sa nu iti placa Sherlock Holmes. E printre cele mai bune cărți citite de mine vreodata. Iar filmele sunt pe masura.
- Și, în final, Iris și Yoongi. Mi s-a parut foarte interesata opera aleasă. Mi-a plăcut foarte mult exprimarea si complexitatea prezentării. Ati avut o prezentare făcută ca la carte, cu informații biografice în introducere si o concluzie la final. Cred ca e cea mai bună lucrare pe care am primit-o de la toate clasele de a 10-a. Prin urmare, aveți 10. Zice diriga.
Nu reacționez in nici un fel, doar procesez ceea ce tocmai a zis diriga. 10, am luat 10... Asta e bine si e mai mult decât m-aș fi așteptat.
- Ce opera au ales de au luat 10 si i-ati si lăudat? Zice Tanya, bineînțeles.
- Aventurile lui Sherlock Holmes, de Sir Arthur Conan Doyle. Zic eu fara sa ma întorc spre ea.
- Serios? Te puteai uita la filme și gata. Zice ea comentând.
- Filmele și cartea nu au aproape nici o legătură. Pe acest pamant nu vei gasi un film si o carte care sa fie identice. Deci ciocu' mic. Zic eu.
- O carte pentru copii de 8 ani. Foarte impresionant. Zice Tanya.
- Nu cred ca un copil de 8 ani ar putea citi, sau s-ar putea uita la "Câinele din Baskerville", asta ca un exemplu. Un plod de 8 ani se sperie doar dacă ii zici "bau".. Plus că, sunt povestiri pe care nu le vei gasi ca si filme. Sunt 5 volume ca si cărți și doar 3 sezoane, cred, în formula de film. Deci, gura, creier de nuca de cocos. Zic eu si imi dau ochii peste cap stârnind niste râsete prin clasă.
- Gata, liniște. Zice diriga.
După un minut, sau două, se face liniște în clasa. Acum, stiu prea bine ca urează ascultarea mea. Abia astept..
- Iris, ai zis ca ai citit cartea. Vrei sa iti pun întrebări din operă sau sa prezinți un rezumat la liber? Zice diriga.
- Nu contează. Îmi e total indiferent. Zic eu.
- Atunci, prezintă rezumatul.. Zice ea.
- Mândrie și prejudecată, de Jane Austen. Romanul are ca temă principală orgoliul de clasa al domnului Darcy si prejudecata domnișoarei Elisabeth Bennet in confrontul acestuia. Acțiunea romanului... Zic eu începând sa prezint, destul de detaliat rezumatul operei.
Nu am nici un gând să zic fiecare detaliu, doar esentialul. O sa fie bine, stiu asta pentru că am citit de două ori cartea si nu am cum sa nu stiu ce s-a întâmplat. Acum, sper sa nu imi zică nimic Yoongi despre faptul că nu am luat legatura cu el pentru crearea proiectului.
Dacă trec si peste ziua asta, clar sunt tare. Frate, nu am absolut nici un chef de scoala, dar nici acasă să stau nu vreau.
- ...... Romanul se încheie cu căsătoria domnului Bingley cu Jane si a domnului Darcy cu Elisabeth. Zic eu terminând de prezentat rezumatul operei.
- Bine, destul de detaliat. Acum, spune-mi o mica descriere a Elisabethei. Zice diriga.
- Elisabeth Bennet: Lizzy pentru familia sa, este protagonista feminină a romanului, tânără inteligentă și spirituală. A doua născută a familiei Bennet, este a doua ca frumusețe dintre cele cinci surori. Îi plac mult plimbările în aer liber. Începe să se îndoiască de judecata ei când descoperă cum s-a înșelat în privința lui Darcy și a lui Wickham. La început îl consideră pe domnul Darcy antipatic, orgolios, vanitos și arogant datorită prejudecăților. Se îndrăgostește de el spre sfârșitul romanului. Primește trei cereri în căsătorie: una de la domnul Collins și două de la domnul Darcy. La sfârșit se căsătorește cu domnul Darcy. Devine prietenă cu Georgiana Darcy, sora domnului Darcy. Zic eu.
- O parere personală despre roman. Zice diriga.
- In opinia mea, romanul mi se pare o tampenie... Dar e o tampenie destul de reușită. Zic eu.
- Nu se putea fără. Zice diriga. Dar daca ai fi in locul Elisabethei, ce ai face? Continuă diriga.
- Mi-aș schimba comportamentul, mai multa ironie și sarcasm. Iar daca as fi in locul Elisabethei, m-as sinucide de plictiseala si scârbă si ca da.... Zic eu.
- Trecând peste. Se vede ca ai citit cartea, ai un 10. Zice diriga.
- Multumesc. Zic eu.
O dată cu rostirea acelui "multumesc" venit din partea mea, se aude și clopoțelul. Bine ca e pauza si ca am vorbit toată ora.
- La revedere. Zice profa si pleaca din clasa.
- Stii ca trebuia sa facem amândoi proiectul ala, nu doar tu. Zice Yoongi venind spre banca mea.
- Daca nu ai răspuns la mesaje, logic ca a trebuit sa il fac singura. Zic eu.
- Nu mi-ai dat nici un mesaj. Zice el.
- Nici tu nu mi-ai răspuns. Zic zâmbind.
- Tu nu mi-ai răspuns mie la mesaje, nu eu ție. Spune Yoongi.
- Mda, e corect. Dar zi merci ca ai luat 10. Zic eu.
- Nu mi se pare corect ca ai facut singura proiectul. Zice el.
- De cand iti pasa? Zic răutăcios.
- De ce nu mi-ar păsa? Spune Yoongi încruntat.
- Întrebarea corecta e: De ce ți-ar si iti pasa? Zic eu.
- Pentru că.... de aia.. Zice el încruntat.
- Foarte stabil răspuns. Acum vezi-ți de viață. Zic si ma ridic din banca.
- Vreau si eu piercing-uri. Zice Kara.
- Nici gand. Nu te las. Zice Tae.
- Dar Tae... Zice ea.
- Bine, doar în ureche. Zice Tae.
- Dar vreau in sprânceană. Zice Kara.
- Kara, sa stii ca te doare sa le faci. Zic eu.
- Atunci tu de ce ti le-ai facut? Zice Jimin.
- Nu stiu. Asa mi-a venit. Spun eu.
- Cate piercing-uri ai mai exact? Zice Tae.
- Nu stiu. Am in 5 locuri. Zic eu.
- Ureche, nas, sprânceană, buza... Sunt patru. Zice Tae numărând pe degete.
- 5. Zic si scot limba.
- Vai mama. 2 în limba. Eu cred ca as leșina. Zice Tae.
- Ti le-ai facut pe toate în același timp? Zice Jungkook.
- Da, in aceeasi zi. Zic eu.
- Singura? Spune Jimin.
- Nu, la un salon. Si nu m-am dus singura. Am avut susținere morală. Zic zâmbind.
- Și tu le porti când vrei? Zice Tae.
- Aparent da. Zic eu.
- Serios acum. Ce naiba ai de nu vorbești cu mine? Zice Yoongi fiind din nou în fața mea.
- Ce am? Zic eu.
- Ca tot veni vorba... De ce te-ai mutat din ultima bancă? Zice Kara.
- Pur și simplu vreau sa stau in fata. Sunt chioară si nu mai vad bine. Spun sec.
- Tu? Chioară? Ai vedere de drac. Zice Jimin.
- Aprob. Zice Tae.
- O dată cu trecerea timpului, unor persoane le apar tulburări de vedere.. Deci... Zic eu.
- Nu si in cazul lui Jungkook. La câți morcovi mănâncă el, nici să vrea nu isi va strica vederea. Zice Tae.
- Bravo lui. Zic eu.
- Am nevoie de o persoană care să îmi facă niște poze. În special sa știe să facă poze. Zice Tae.
- De ce? Spun eu.
- Pentru că vreau poze noi. Te rog sa ma ajuți. Băieții și Kara o sa imi strice toate pozele...
- Bine, te ajut. Zic eu.
- Super. Zice Tae in timp ce bate din palme.
- Deci, tot am vrut să îți zic ceva, dar nu te-am mai vazut zilele astea. Zice Jimin.
- Ce este? Spun eu..
- Ador pozele pe care le-ai facut. Iar melodia e genială, deci, v-a iesit genial colaborarea. Zice Jimin.
- Merci... Spun eu.
- Semeni cu cineva.... Dar nu imi vine in minte numele persoanei respective.. Spune Jungkook.
- Da, sa stii. Spune Tae.
- Vi se pare. Zic si ridic din umeri.
- Poate. Spune Tae imitandu-mi gestul.
Clopoțelul suna din nou, semnificând intrarea la ora.
În clasa isi face apariția si clasa lui Nam-joon, asta fiindca avem o oră comună. Adică, practic avem biologia, nu stiu de ce o facem si pe asta la simultan.
- Iris, vezi ca posibil sa fii ascultată. Zice Jimin.
- Forța. Abia astept. Zic plictisită.
- Ce-s astea la tine? Spune Nam-joon venind lângă mine.
- Astea ce? Zic eu.
- Piercing-urile. Zice Nam-joon.
- Piercing-uri. Zic eu.
- Am observat si eu asta. Dar cand ti le-ai facut? Spune el.
- Acum 2 ani, cred. Dar nu le-am purtat. Zic eu.
Nam-joon nu apucă să mai spuna nimic deoarece profa își face apariția în clasa.
- Buna ziua. Zice ea.
- Buna ziua. Zicem noi.
- Iris, imi pare bine sa te revăd. Zice profa.
- Mie nu. Zic sec.
- Fiindcă ai lipsit la testul de săptămâna trecută, ora aceasta te ascult. Asta daca ai invatat. Dacă nu, te ascult ora viitoare. Spune profa.
- Doamna, dar daca pana ora viitoare mor. Mai bine ma ascultați acum.
- De ce ai muri? Zice profa.
- De ce nu as face-o? Sunt realistă. Poti muri oricand... Moartea nu tine cont de cine esti sau de cati ani ai. Atunci cand trebuie sa mori, mori naibii. Zic eu.
- Ai invatat? Zice profa.
- Nu.
- De ce?
- Nu am avut nici un chef.
- Daca iei 4? Zice profa.
- Ma sinucid. Spun ironică. Asta-i viata. De parca ar fi primul 4 pe care il iau. Plus ca nu-mi pasa. Continui plictisită.
- Uff... Hai la tabla si rezolva exercițiul acesta. Spune și îmi dă o culegere.
Iau culegerea si ma uit spre exercițiul respectiv. Il analizez rapid si ma incrunt slab.
- Asta nu-i materie de clasa a 7-a? Zic încruntată.
- Nu. E de a 10 si a 11. Zice profa.
- Ba nu, e de clasa a 7-a. În linii mari, anatomia se preda in clasa a 7-a. Zic eu.
- Tu unde ai facut gimnaziu, mai exact? Zice profa.
- Pe planeta asta, într-o țară, într-o școală gimnazială...
- Fii mai explicita.
- Nu ma stiu. Nu tin minte numele tuturor școlilor unde am mers, pentru că nu ma ajuta cu nimic. Zic eu.
- Rezolva exercițiul si poate o sa iti amintești. Zice profa.
- De ce vreti sa stiti unde am facut clasa a 7-a?
- Ca sa stiu unde se preda anatomia în clasa a 7-a. Zice profa.
- Cred ca in Romania. Da, în România am facut clasa a 7-a. Hai ca nu-s atât de senilă. Zic eu.
- Doar crezi?
- Perioada gimnaziului e mai în ceață decât clasa a 9-a pentru mine. Zic merci sa stiu ca am făcut-o.
- Esti de groază. Zice ea.
- Multumesc. Spun si incep sa scriu exercițiul pe tabla, destul de repede.
- Iris, cum sa nu stii cum se numește scoala unde ai invatat? Zice profa.
- Până acum am schimbat, pe putin, 15 școli. Nu va așteptați să le stiu numele la toate.
- De ce asa de multe? Zice profa.
- Motive diverse si chiar necunoscute.
- Spre exemplu?
- Nu mă agreau profesori și nici eu pe ei... Si nici colegii. Cred ca asta e principalul motiv. Adică exista foarte multe motive, nu le știu pe toate. Zic eu.
- Esti de speriat. Zice profa.
- Gata. Zic plictisită.
- Ce este țesutul si in ce se clasifică el? Zice profa.
- Țesutul este.... Zic si incep sa spun definiția, apoi clasificarea, si apoi clasificarea clasificării...
Sincer, ai putea vorbi o grămadă despre țesuturi. Stiu atât de multe despre ele, deoarece, înainte sa ajung la liceu aici, am fost la un liceu, pe profil "științe ale naturii", asta până am fost exmatriculată.
Ii raspund profesoarei la toate intrebarile pe care mi le pune, adăugând si explicatii suplimentare.
- De unde stii aceste lucruri pe care nici nu le-am predat? Zice profa.
- La ultimul liceu la care am mers, era pe profil de "științe ale naturii", adica biologie, fizica si chimie cat cuprinde.
- Tu inițial vii de la "științe ale naturii"?
- Nu, prima data am fost pe mate-info, apoi științe sociale, filologie, iar pe urma si la științe ale naturii.
- Daca vei fi exmatriculata si de aici, unde o sa te mai duci? Zice profa.
- Mai am artele si economicul. Am de unde alege. Zic sec.
Usa se deschide, iar Bunicul, un domn de vreo 60 de ani, dar care pare de 40, cu parul brunet, slăbuț, respectabil, își face apariția in camera, alături de Sung si 2 băieți coreeni, care, cel mai probabil sunt bodyguarzi.
- Buna ziua. As dori sa vorbesc cu Iris. Spune el având o voce răgușită, din cauza tutunului pe care îl consumă.
- Nu-s acasă. Comentez eu.
- Lucifer, nu am timp de comentariile tale. Spune Bunicul.
- Serios, Bunicule, ai venit cu escorta? Si nu absolut nici un chef sa vorbesc cu tine. Zic eu.
- Dureaza 5 minute. E important. Spune el si se uita intens spre Tae.
Asta e dubios. De ce se uita spre Tae? ce are cu el? Nu cred ca are cum sa creada ca e fiul lui Karlos, adică ar fi o tampenie si o idiotenie.
- Sigur, oricum ți-am pus nota deja. Zice profa.
- In alta zi nu puteai veni? Nu vreau sa iti aud aberațiile. Zic eu.
- Am reusit sa dau si eu de tine, după o lună. Zice el.
- Pentru ca nu am vrut eu să dai de mine. Spun și las culegere pe catedră.
Oftez si ies din clasă după Bunicul.
Chiar nu am chef sa ma cert cu el si sa port o discutie normală cu el. Si cu atat mai putin sa îl văd.
Iesim din liceu și mergem in spate, ca sa iesim din raza vizuală a camerelor de supraveghere.
- Nu ai arme, nu? Zice Bunicul.
- Nu. Zic ferm.
- Okay, dă-mi briceagul. Spune el.
- Nu il am. Azi l-am lăsat acasă. Zic sincer.
- Bine. Te cred. Zice el.
- Ce vrei de la mine de ai aparut dupa 2 ani si jumatate? Zic serioasă.
- Nu o sa o zic pe ocolite. Vreau sa perfecționezi planurile pentru o armă noua. Zice el.
- Și nu puteai sa imi zici altfel asta? Trebuia sa o pui pe Tanya sa ma înjunghie? Zic eu.
- Ce tot vorbesti acolo? Nu am pus pe nimeni sa te înjunghie. Zice el.
- Serios? Atunci de ce m-a înjunghiat? Uite, am dovada ca pe briceag scrie numele Tanyei. Spun și îmi deschid telefonul, arătându-i Bunicului poza cu briceagul.
- Minți, e editată poza. Zice Sung.
- Bunicule, stii prea bine cat de mult urăsc eu sa mint. Zic încruntată.
- Sung, ai ceva de spus în legătură cu acest lucru. Zice Bunicul.
- Ummm... Ne-a tadat. Zice Sung.
- Ba nu. Nu am facut-o. Bunicule, când m-ai amenințat ca sa intru in clanul tău, mi-ai spus că, atunci când mă voi plictisi, pot sa plec, iar tu nu imi vei face nimic, ma vei lăsa in pace si nu ma vei mai cauta. Zic sec.
- Ai dreptate. Nu ma pot lua de tine, am promis ca nu iti voi mai face nimic, iar eu ma tin de cuvant. Dar, te rog sa imi finalizezi planurile acestei arme. După, promit ca nu o să te mai deranjez, asta doar dacă nu o să mă cauți tu. Zice Bunicul.
- Bine, dar sper ca nu imi bag viruși in laptop. Zic cu jumătate de gură.
- Stai fără grijă. Nu o sa patesti nimic. Si o sa ma asigur ca Sung te va lasa in pace. Zice el si imi dă un stick de memorie.
- O sa iau legatura sa ți-l dau personal inapoi. Zic eu.
- Bine. Sa il saluți pe fratele tau din partea mea. Zice el.
- Dacă te referi la băiatul pe care il priveai insistent, sa stii ca nu ala e fratele meu. Zic eu.
- Nu? Pai il cheamă Kim Tae-hyung. Si semanati putin.
- Nu, nu-i el.
- Atunci cine e? Zice el
- Nu contează. O sa îl salut. Ne auzim cat de curând.
- La revedere. Zice Bunicul.
Plec spre intrarea în liceu, analizând în amănunt stick-ul în formă de craniu. Il ajut ca sa ma lase naibii în pace. După, orice as păți, nu o să iau legatura cu el. Nu vreau sa ii raman datoare, sau nu stiu ce...
Cat despre faza cu Tae, nu am de gand sa ii zic ca Nam-joon e fratele meu. Cine știe ce vrea sa ii faca lui ca sa se răzbune sau sa îl rănească pe Karlos.
Bag stick-ul în buzunar și intru in clasa. Ma duc si ma așez în banca, fiind atenta la tot ceea ce zice profa.
Încep să scriu tot ceea ce e pe tabla, cu scopul de nu trebui să îmi iau lecția.
- Iris, ce este diafragma? Zice profa.
- Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen si care participă la respiratie. Zic fără să îmi ridic privirea din caiet.
- Corect. Zice profa.
- Și eu care credeam ca e gresit. Murmur sec.
- Iris, mai ai ceva de adaugat? Zice profa.
- Eu am mereu ceva de adaugat. Zic fără chef.
- Și eu am sa iti adaug un 2 tie. Zice profa.
- Mi-ati pus azi o notă. Două ar fi prea mult. Dar mi-ati putea pune acel 2 ora viitoare..
- Daca uit până atunci.
- Va amintesc eu. Dar doamna, de ce doriti sa imi puneti 2?
- Comentezi.
- Până acum, în fiecare ora comentam si nu mi-ati pus 2.
- Poate nu o să mai comentezi atât daca iti iei un 2. Zice profa.
- Misiune imposibilă.. Mai bine imi iau o corigență decât să nu mai comentez.
- De ce comentezi?
- Pentru că imi vin idei.
- De ce nu le notezi pe foi?
- Nu mai au nici un farmec după. Dacă ratez contextul, degeaba.
- Deci dacă iti pun 2 o să comentezi în continuare?
- Puteti sa imi puneti si 1, ca tot voi comenta.
- De ce nu încerci să nu comentezi, sa fii liniștită în timpul orei.
- Nu o sa fac asta. După o să se adune prea multe idei si comentarii si nu vreau sa fac ca trenul în gară.
- Ca terenul în gară? Nu inteleg. Zice profa.
- Nici nu aveti cum sa înțelegeți. E ceva specific românesc. Zic eu.
- Explică. Zice profa.
Se aude clar ca bună ziua clopoțelul, semn ca e gata ora. Salvată de clopoțel... Nu am chef sa explic o amărâtă de expresie. Abia astept sa se termine si ziua asta si sa scap...
- Salvată de clopoțel. Zice profa.
- Tine Dracu cu mine. Zic eu.
- La revedere. Zice profa si iese din clasa.
- Ca trenul în gară? Zice Kara.
- Da. Apropo, Nam-joon, te saluta bunicul tău. Zic eu.
- Cine? Spune RM.
- Bărbatul ala care a venit să mă ia din clasa. El e tatăl lui Karlos, adică bunicul tău. Spun eu.
- Omul ala care se uita la Tae? Spune Jimin.
- Da. Zic eu.
- De ce se uita la mine? Spune Tae.
- Credea că tu esti fiul lui Karlos si fratele meu. Zic eu.
- Serios? Dar nu semănăm. Zice Tae.
- Nu stiu. Dar i-am zis ca a gresit persoana.
- Doamne, daca ma omoară. Zice Tae cu o expresie facială amuzantă.
- Nu o sa iti faca nimic. Dacă nu e atacat, bunicul nu ataca. Zic eu.
- Okay... Asta e bine. Zice Tae.
- Ce a vrut de la tine? Spune Jin.
- Nimic deosebit. O mica favoare. Zic simplu.
- Sper ca nu te bagi iar in chestii necurate. Spune J-hope.
- Nu e nimic necurat. Nu o sa o fac pe a hacker-ul sau nu mai stiu eu ce.. Ii fac doar un mic program, nimic mai mult. Zic simplu.
Nu am de gand sa le spun ca o sa lucrez la planurile de programare a unei arme. Nu sunt atât de sărită de pe fix incat sa mărturisesc asemena lucruri.
- Sper sa fie cum zici tu si sa nu ne minți. Spune Jungkook.
- Cand v-am mintit eu pe voi? Zic cu un zâmbet inocent pe chip.
Ca răspuns primesc niste priviri care sugerau faze de genul: " Pe cine vrei să minți?", sau" Ce intrebare e asta?"...
- M-am prins. Asta e o întrebare retorică. Zice Tae zâmbind ironic.
- Ba nu. E o întrebare sinceră. Cand v-am mintit eu pe voi? Zic repetând întrebarea.
- Păi, spre exemplu, semestrul trecut, cât ai fost profă. Zice Tae.
- Scopul scuza mijloacele. Aia nu a fost minciună. Zic eu.
- Atunci când ai intrat la BigHit, dar ne-ai spus că ai refuzat. Spune Jimin.
- Mda, aia a fost o minciună mica..
- Sau, de fiecare dată când minti ca esti bine, când defapt nu esti. Zice Suga.
- Viața. Aceasta negare e la ordinea zilei. Plus ca nu ma ajuta cu nimic daca zic sa sunt bine sau ca sunt rau. Zic plictisită.
- Jur ca nu te pot intelege. Zice Tae.
- Nici nu trebuie să o faci. Imi place sa fiu neînțeleasă.
- Dar, vreau sa te inteleg. Vreau sa stiu cine esti tu. Zice Tae cu ochi de cățeluș plouat.
- Nu are nici un efect asupra mea privirea aia. Iar eu sunt eu. Spun zâmbind.
- Măcar am mai aflat un lucru despre tine. Spune băiatul zâmbind.
Telefonul imi vibrează scurt, în semn ca am primit un mesaj. Apas pe notificare și citesc mesajul, care e de la unchiul Jackson.