Îi mângâi părul frumos şi des în timp ce capul ei stătea lipit de pieptul meu, adormise acum câteva ore şi de atunci nu m-a lăsat inima să o trezesc, părea tare obosită, iar faptul că o asistenta mi-a spus că a stat timp de două zile lângă mine şi n-a dormit deloc. Acum două zile acceptase să-mi fie soţie, şi imediat ce am terminată sărutul am leşinat, din cauza sângelui pe care-l pierdusem. Angel stătea lângă mine în pat, nu pe partea cu rană, îi era frică să nu mă lovească. Uşa se deschide, pe ea intrând Christian, unul dintre prietenii mei, care spre oroarea mea ţinea în braţe un buchet imens de flori.
- Hei, spune tare dar se opreşte când o vede pe Angel cocoţata lângă mine. Eşti bine?
- Sunt bine, spune şi îi fac semn să se aşeze pe scaunul liber.
- Cum este? Întreabă arătând spre Angel.
- Se simte vinovată, spun cu părere de rău.
- Este vinovată, spune prietenul meu nervos.
- Termină imediat, îi ordon.
Ştiam că dacă ea v-a auzi ceea ce spune prietenul meu se v-a simţit şi mai vinovată. Oftez când el mă priveşte încruntat şi o simt pe Angel tremurând, la naiba auzise ceea ce spusese Christian, plângea cu capul în pieptul meu.
- Îmi pare aşa de rău, jur că n-am vrut să se întâmple asta, spune ea şi eu înghit în sec, era mai rău decât credeam eu.
- Ştiu îngeraşul meu, nu mai plânge. Prietenul meu nu ştie ce s-a întâmplat, nu-i aşa? Îl întreb uitându-mă urât spre el.
- Da, spune oftând. Nu ştiu ce s-a întâmplat şi nu contează asta acum.
- Ce s-a întâmplat? Întreb repede.
- Mama şi tatăl tău sunt afară, spune şi eu înghit în sec.
- Îl iei pe David la tine, imediat, spun îngrozit.
- Este deja la mine, dar mă întreabă mereu unde eşti şi dacă pot să-l duc să o vadă pe Angel.
- Poate, poate să-l aducă aici? Mă întreabă ea privindu-mă cu ochii în lacrimi, uram lacrimile alea.
- Da, adu-l aici.
- Bine, spune ridicându-se de pe scaun. O să le spun că pot intra, totuşi ar fi bine să fi pe fază, tatăl tău pare cam nervos.
- Îmi dau seama de ce, spun şi îi fac semn să plece.
- Ce se întâmplă? De ce eşti supărat că vin părinţi tăi?
- Pe scurt, ei doresc să mi-l ia pe David, spun şi înghit în sec când îi văd chipul.
- Nu, nimeni nu o să-mi ia fiul, spune şi zâmbeşte. Nimeni nu o să-l ia de lângă noi, nu o să permit asta.
- Bun, pentru că n-am de gând să permit ca cineva să ne despartă, la naiba cu tot.
O priveam şi mă gândeam, oare o să ajungă să o iubesc pentru de dorit, o doresc foarte tare, la naiba nici douăzeci de ani nu are, este doar un copil, un copil îngeresc, îngerul meu. Mă aplec puţin şi o sărut repede, uşa salonului deja se deschisese intrând pe ea cei doi oameni care se numesc părinţi, nu ştiu pentru cine, dar cu siguranţă nu pentru mine. Tată, înalt şi binefăcut, cu părul lui alb şi ochii albaştrii, acum păli dar nu de mult erau ca un cer binevoitor, mama cu părul ei blond platinat, vopsit desigur, vârsta ei se arăta destul puţin, toate operaţiile pe care le-a făcut doar ca să arate cât mai bine au distrus-o.
*
Îi privesc pe cei doi care intraseră în salon fix când Max mă sărutase şi tot ce-mi trecea prin minte era dacă el era sigur fiul lor. Oh semăna cu ei, mai ales cu mama lui deşi nu prea-mi dădeam seama cum era ea înainte, se vedea cu ochiul liber.
- Vezi, e bine, spune mama lui fără nici un pic de emoţie. Nu înţeleg de ce ne-a chemat Christian aşa de repede aici, de parcă ar fi fost pe moarte.
- Da mamă şi eu mă bucur să te văd, spune Max şi faptul că vocea lui nu producea nici un fel de sentiment. De ce sunteţi aici, nu prea vă interesează dacă sunt bine sau nu.
- Eşti gata să ni-l dai pe David? El merită să fie crescut de noi, spune tatăl lui şi eu îmi simt sângele începând să clocotească în vene, nu ştiu de ce sincer, nu-mi plăcea ceartă.
- Fiul meu v-a rămâne cu mine şi tatăl lui, mă aud pe mine spunând şi pentru prima dată de când au intrat în salon mă privesc şi pe mine.
- Cine eşti tu, cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu noi.
- Ea este Angel, viitoarea mea soţie şi cea care o să devină mama fiului meu.
- Nu, spune mama lui foarte nervoasă. David v-a fi crescut de mine şi de tatăl tău.
- Şi ce o să-i dăruiţi voi? Întreabă Max. Lucruri materiale la fel ca şi mie? David rămâne la mine şi cu asta basta.
- Nu voi permite aşa ceva, spune ea.
- Putin îmi pasă ce permiţi sau nu mamă, este fiul meu şi el rămâne cu mine. Angel îi v-a fi mama şi punct. Ea îl iubeşte aşa cum tu nu ai făcut-o niciodată.
- Îmi iubesc nepotul, spune mama lui şi părea jicnita.
- Nu cred că eşti în stare de iubire mama sau eu n-am văzut niciodată asta.
- Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti aşa. Spune-i şi tu ceva.
- Are dreptate fiul tău dragă mea, în tot. Acum că am văzut că este bine putem să plecăm, am alte treburi mai importante decât să stau să-l păzesc.
- Dar nepotul nostru, trebuie să-l luăm.
- Nu, spune Max dar şi tatăl lui în acelaşi timp. Fiul meu rămâne cu mine, spune Max şi eu îi strâng mâna într-a mea, nu era bine să se enerveze.
Părinţi lui au plecat imediat, mama lui încă comentând pentru că nu putea să-şi ia nepotul cu ea, ca fiul ei erau un bădăran şi că nu înţelege cum a ajuns aşa, ca el nu era aşa, ca ea nu l-a crescut aşa sau mă rog, doica lui nu l-a crescut aşa, l-a învăţat să fie un bărbat bun. Eram îngrozită de părinţi lui, mai ales de mama lui care părea să fie foarte rea şi rece, de parcă se aştepta ca fiul ei să facă exact cum îi spune ea. Maximilian mă privea, de parcă aştepta să spun ceva, dar faptul că îngrijorarea i se citea în privire mă făcea să-mi vină să urlu, în schimb mă aşez iar pe pat lângă el şi îi iau mana în a mea, doream să ştie că sunt lângă el.
*
- Tati, aud vocea fiului meu aşa că deschid ochii şi zâmbesc când văd fetişoara lui luminoasă în faţa mea.
- Hei, spune şi privesc în salon, Angel nu era aici.
- Unchiul Christian mi-a spus că pot să stau cu tine până când vine el cu doctorul, te lasă să vi acasă.
- Bun, abia aştept să dorm în patul meu, spun cu privirea spre uşă.
- La ce te uiţi tati?
- Unde este Angel? Îl întreb pe fiul meu.
- Nu era aici când am ajuns noi, spune el şi eu înghit în sec, oare unde s-o fi dus fata asta. Dar a lăsat bileţelul ăsta, spune şi-mi dă o foaie.
Îmi spusese că a dorit să meargă la ea acasă, că dorea să vorbească cu fratele ei, ştiam că avea de ce să vorbească cu el, până la urma urmam să ne căsătorim dar faptul că ea se dusese acolo nu mă incalzea cu nimic, la naiba da ca nu mai vine la mine, iar acum că sunt şi rănit nu pot să mă duc după ea. David se urcă pe marginea patului şi începe să-mi povestească ce a făcut la şcoală în timp ce mintea mea zburda spre Angel la naiba nu-mi plăcea să fie plecată de lângă mine. Îmi scutur capul şi mă axez pe fiul meu, trebuia să fiu atent la el ca să nu mă ridic din pat şi cu dureri şi sânge după ea.
***
Stiu, este scurt dar nu am timp sa scriu prea mult, am examene si nu am timp sa scriu prea mult. Sper sa va placa totusi.
