Stăteam liniştită cu Paco în faţa mea, încercând să-l liniştesc, asta pentru că până acum acesta plânsese. Ştiam de ce plânsese, îşi văzuse fratele bătut de cel care îi era patron. Îl aud cum oftează în timp ce se ghemuieşte mai tare în braţele mele şi spre fericirea mea terminase cu tremuratul. David stătea lângă noi, ciugulind dintr-un fursec şi privindu-ne fix.
- Mami, ce are Paco de plânge? Mă întreabă el pentru a zecea oară.
- Este supărat, spune încercând să nu-i spun adevărul.
- Şi d-asta îl ţi în braţe?
- Da, îi spun repede.
- Bine, spune el şi se ridică apoi pleacă din camera lăsându-mă doar cu Paco.
Îl strâng mai bine pe Paco în braţe şi-l las să se liniştească în timp ce gânduri negre au început să-şi facă apariţia în mintea mea mai ales că nu aveam nici un fel de veste de la Max şi deja trecuseră câteva ceasuri. Eram îngândurată, nu ştiam ce avea să se întâmple cu Paco, ceea ce mă înspăimântă puţin. Aud o sirenă venind din zare, semăna cu o maşină de poliţie şi deşi ştiam ce se întâmplase, nu-mi doream ca fratele lui să intre în puşcărie, Paco s-ar fi simţit foarte rău ştiind asta.
- Domnişoară, aud vocea lui Alice, din spatele meu. Domnul Max vă cheamă la grajduri.
- Nu pot, rămân aici cu Paco.
- Rămân eu cu el, duceţi-vă, domnule este negru din cauza nervilor.
Mă uit la ea cu neîncredere pentru câteva clipe apoi dau din cap şi pornesc spre grajduri, trebuia să mă duc la el, nu doream să-l ştiu supărat, doamne şi totul din vina mea. Deschid uşa grajdului şi înghit în sec când îl văd stând şi ţesălând un cal.
- Max, spun şi-l văd cum îşi ridică privirea spre mine.
- L-a luat poliţia, spune şi eu înghit în sec, doamne de ce se ajunsese la asta.
- Şi cu Paco ce o să se întâmple? Îl întreb tremurând, îmi era frică, frig şi multe altele.
- Îl voi creşte eu, spune serios dar cuvintele lui aproape mi-au străpuns inima, eu nu eram în ecuaţie, nu mai dorea să mă aibă de soţie.
- Cu mine? Întreb încercând să nu-i arăt cât de tare-mi tremura vocea.
- Bineînţeles că şi cu tine, o să fi soţia mea, spune şi-mi face semn să mă apropii de el.
Oftez uşurată şi pornesc spre el, era minunat cât de bine puteam să mă simt în braţele lui fără, mă simţeam aşa de bine, de parcă toată lumea era a mea. Max mă trage în jos pe podeaua plină de fân şi după câteva sărutări ne lăsăm prinşi de pasiune.
*
Mă priveam în oglindă, trecuse două săptămâni de când Sebastian fusese arestat, Max deja îl adoptase pe Paco, se pare că dacă ai mulţi bani se poate rezolva totul foarte repede. Sebastian plecase, fusese eliberat şi a dat în scris că nu se v-a mai apropia de fratele lui, iar Paco deja mergea de două zile la psiholog, iar faptul că locuia cu noi, acum înapoi în oraş părea să meargă totul bine. Astăzi eu şi Max aveam să ne căsătorim, sincer nu ştiam cum să reacţionez, fratele meu era aici cu mine, aveam ceea ce-mi doream şi speram din toată inima să am şi alţi copii, foarte mulţi, aveam nevoie de o familie mare, aveam nevoie ca totul să fie din ce în ce mai potrivit pentru mine.
- Eşti foarte frumoasă, aud vocea fratelui meu care părea gata să înceapă să plângă.
- Sunt acceptabilă, dar mulţumesc pentru felul în care mă priveşti, ciudat sau nu mă face să cred că sunt frumoasă.
- Eşti frumoasă şi punct, spune şi mă trage în braţele lui, pentru o îmbrăţişare frăţească, ce-a pe care mi-o doream acum.
Pentru că Max nu-şi dorea mare tam tam ne-am hotărât că nunta să fie în apartamentul nostru ca şi aşa prietenii lui nu erau de acord să se căsătorească cu una ca mine. Deschid uşa camerei mele şi pornesc spre living, acolo unde eram deja aşteptată. Mă opresc în fata uşilor livingului şi după ce trag aer în piept păşesc în living dar imediat sunt flancată de cei doi fii ai mei, Paco şi David care erau îmbrăcaţi cu două costume negre, la fel ca şi tatăl lor. Îi iau pe cei doi de mână şi pornesc spre locul unde mă aştepta el, era acolo, în faţa mea şi zâmbea, dumnezeule ce bine arată.
- Bună, spune când ajungem în faţa lui. Eşti foarte frumoasă.
- Bună, spun şi mă înroşesc toată. Mulţumesc.
- Eşti gata? Mă întreabă şi eu dau din cap. Bun, putem să începem.
Max m-a luat de mână şi împreună ne-am întors spre cel care venise să ne căsătorească, o femeie îmbrăcată într-un costum negru, care îi venea foarte frumos. Simţeam mâna lui Max, strângând-o pe a mea şi făcându-mă să mă simt protejată, să mă simt bine. Ştiam că mă iubeşte, la fel de mult cum îl iubeam şi eu.
- Maximilian, de bună voie şi nesilit de nimeni o iei în căsătorie pe Angel?
- Da, spune acesta privindu-mă şi zâmbindu-mi.
- Angel, de bună voie şi nesilita de nimeni, îl iei pe Maximilian de soţ?
- Da, spun şi îi zâmbesc şi eu, doamne cum să nu-l iau când îl iubesc atât de tare.
După ce spune că ne declară soţ şi soţie şi încă alte câteva chestii despre familie şi legile care le protejează, mă simt luată pe sus de Max şi mă săruta apăsat de faţă cu ceilalţi din cameră. Eram fericită, foarte, foarte fericită şi ştiam deja, ca noi vom avea un viitor perfect, asta pentru că iubirea dintre noi era ANGELICA.
FIN.
***
Dupa cum am spus, prima carte v-a fi scurta, pentru ca doresc ca cea de-a doua sa fie mai lunga. De aceea nu v-a avea un epilog, ci urmatorul capitol v-a fi primul din viata lui David si a alesei lui, care cred ca va avea un alt nume.
