Eram în limuzina împreună cu Max şi David şi mergeam spre ferma lor, se pare că Max era foarte nervos, se vedea la naiba cât de nervos era şi mă dispera că nu-mi plăcea să-l văd aşa. David se juca pe tableta lui, nu era deloc atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Oftez şi privesc pe geam, ce pot să fac altceva.
- Angel, să vezi ce frumos este acolo la fermă, spune David cu ochii la telefon. Avem mulţi caii, avem şi animale, deşi este frig şi zăpada sper că tati să ne lase să călărim.
- Nu, spune tatăl lui serios.
- Dar tati, Angel de ce să nu înveţe să călărească, eu spun că poate.
- Şi eu spun că nu, şi cum eu sunt tatăl şi eu iau ultima decizie, rămâne cu nu.
- Dar tati, începe David să protesteze, ceea ce-l făcea pe Max să fie mai nervos.
- Destul, ţipă el şi-l face pe David să tresară, doamne era prea furios, ceea ce mă neliniştea.
- Max, spun fără să-mi dau seama că vocea mea era mai ridicată.
- Taci, îmi spune şi se întoarce spre mine. Tu să taci, tu nu ai nici un drept ai înţeles?
Închid gura şi-mi las privirea în pământ lăsându-l pe Max să se liniştească. Ochii mei erau scăldaţi în lacrimi, nu pentru că ţipase la mine ci pentru că eu eram ce-a vinovată de starea lui, ana la urmă dacă eu n-aş mai fi aşa de sensibilă şi dacă nu aş mai pune tot la suflet, nu aş mai putea să fac probleme. Îmi şterg uşor lacrimile şi după ce trag aer în piept mă târăsc până la el.
- Iartă-mă, spun luându-i mâna într-a mea şi punând-o pe obrazul meu. Iartă-mă te rog.
- Nu plânge, spune şi vocea lui era la fel de rece.
- Nu am vrut să te supăr, nu am vrut să-l cerţi pe David, este numai vina mea şi nu trebuie să fii rău cu el.
- Nu înţeleg, spune şi eu înghit în sec. Nu ştiu cu ce te-am supărat, nu pot să-mi dau seama ce-am spus că să te supere.
- Nu puteam să vorbim despre asta când ajungem la destinaţie? Nu vreau ca David să audă ceea ce am de spus, mormăi privindu-l pe băieţel care părea trist, nu-i plăcuse cum vorbise tatăl lui cu el.
- David, spune Max folosind acelaşi ton, făcându-l pe fiul lui să-l privească. Pune-ţi căştile şi muzică, eu şi Angel avem de vorbit treburi de oameni mari.
- Bine tati, spune după câteva clipe în care mă priveşte pe mine, de parcă cerea să-l aprob pe tatăl lui.
- Spune-mi, îmi ordonă după ce David face ceea ce i se spune.
- Mi-ai spus că sunt slabă, ştiu că nu arăt bine, sunt slabă, mică de înălţime şi urâtă, nu arăt ca femeile pe care ştiu că le apreciezi, asta mă deranjat sau nu ştiu, m-a făcut să mă simt urâtă foarte rău.
- Dumnezeule Angel, nu m-am mirat pentru că am crezut că eşti urâtă, cum ai putut să crezi aşa ceva?
- Nu? Întreb şoptit privindu-mi mâinile.
- Nu, bineînţeles că nu. Când te-am văzut m-am înfricoşat, spune şi-mi prinde bărbia ridicând-o spre el.
- De ce?
- Cum de ce, Angel micuţo, n-ai înţeles că-mi este frică să te ating, dumnezeule pot să te strivesc. Cum să fac dragoste cu tine?
- Vrei să faci dragoste cu mine? Îl întreb înroşindu-mă la faţă, cuvintele lui mă stânjeniseră foarte tare.
