VIII

4.3K 283 30
                                    


Priveam camera lui Kate, una foarte mare cu pereţi albaştri şi cu desene pe ei, se pare că fetele aveau câte o culoare preferată şi încercau ca majoritatea hainelor pe care le aveau să fie de culoarea preferată de asemenea, ele nu aveau să poarte culoarea celeilalte, din ce-mi spusese Lucy, ei îi plăcea tare mult roşul, care spre uimirea mea o prindea extrem de bine. De astăzi de dimineaţă, de când am ajuns la casa familie Hell nu l-am mai văzut pe David, fetele îmi spuseseră că el, fratele şi tatăl lor plecaseră la firmă, aveau nu ştiu ce afacere de care trebuiau să se ocupe, ciudat pentru că mâine era ajunul Crăciunului, cine lucra cu două zile înainte de Crăciun. Stăteam pe patul ei în timp ce aceasta caută în dressingul ei haine pe care nu le purta şi care îmi veneau mie cât de cât, Lucy făcând la fel în camera ei, care era alături de cea a lui Kate. Ştiam că trebuia să mă simt prost, mama mereu spunea că nu era bine să iau lucruri de la alte persoană, dar era bucuroasă că aveam să am câteva haine drăguţe, care nu erau ponosite. Uşa camerei se deschide, pe ea intrând Lucy cu un maldăr de haine în braţe, pe are le aduce până aproape de pat şi le da drumul pe podea apoi răsuflă uşurată.

- Doamne da grele sunt, spune şi se aşează pe podea apoi îmi face semn să mă alături ei. Haide, vino aici şi alege-ţi ce-ţi place.

- Eu nu prea mă pricep la haine, tot ce doreşti tu să-mi dai este bine, spun aşezându-mă lângă ea, privirea mea era fixată pe materiale frumos lucrate.

- Păi poţi să le iei pe toate, sunt toate noi şi eu nu le port, spune apoi urlă la Kate care venea din dressing cu braţele pline. Trebuie să-i dăm şi o rochie, pentru petrecerea de Crăciun.

- Oh, am şi uitat de asta, spune gata dându-şi o palmă peste frunte. Ai dreptate şi cred că am o rochie potrivită pentru ea, dar ce facem cu părul ei, arata ciudat.

- Îmi place părul meu aşa cum este, îmi apar eu podoabă capilară.

- Desigur că-ţi place, numai că trebuie tuns şi aranjat, nu poţi să vi aşa la petrecere.

Vreau să spun ceva dar uşa se deschie pe ea intrând o servitoare care ducea o tavă cu mâncare pe ea, fetele îi ordonase să ne aducă o gustare. Aceasta laşă tava pe masa apoi îmi spune că sunt chemată în biroul doamnei Hell, aceasta dorea a vorbească cu mine. Fetele mi-au spus să mă duc, mamei lor nu le plăcea să aştepte, aşa că mă ridic şi o urmăresc pe servitoarea care mă conducea spre biroul doamnei Hell. Bat cu emoţii la uşa apoi o deschid şi intru în biroul frumos amenajat care mirosea a portocale şi condimente. Închid uşa în urma mea şi cu maşi mici mă apropii de ea, aceasta privindu-mă de după biroul ei.

- I-a loc, spune şi-mi face semn spre scaunul din faţa ei, unde mă aşez.

- Pot să vă ajut cu ceva?

- Vreau să-mi spui de ce naiba mi-ai împuşcat copilul, am tot încercat să înţeleg asta dar nu pot să-mi imaginez motivul.

- În Eternity, fraţii mei erau un el de bau bau, adică aproape toţi, înafara de fratele meu cel mai mare Zike, care avea grijă destul de mare de noi. Aceştia au auzit că David este în oră, unul dintre ei, i-a văzut maşina şi au spus că ar fi o pradă bună, aşa că într-o seară au furat-o. Eu n-am fost de acord dar când fiul dumneavoastră a încercat să-i prindă, eu am luat vina asupra mea, împuşcându-l.

- Puteai pur şi simplu să spui că tu ai furat-o.

- Nimeni nu m-ar fi crezut, spun încet privindu-mi mâinile, toată povestea asta îmi făcea rău.

- Aşa că l-ai împuşcat, spune şi eu dau din cap. Acum spune-mi cum ţi-a făcut vânătaia aia?

- David s-a mutat în casa mea şi a frăţiilor mei, ca să mă ţină sub observaţie. În prima seară, fratele meu Zike a venit acasă, a auzit ce s-a întâmplat şi s-a furişat în dormitorul meu. A plecat dar eu nu i-am spus fiul dumneavoastră ca el a fost în casă, el nu este vinovat de nimic, nu a ştiut nimic, jur.

You are my angelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum