- Eşti sigură? Mă întreabă fratele meu în timp ce mă ajută să-mi strâng puţinele lucruri pe care le aveam în camera mea.
- Şi dacă nu aş fi? Nu pierd nimic, spun şi înghit în sec, ba pierdeam, pe David.
- Angel, spune şi mă face să mă uit la el. Te-ai pierde pe tine, mi-aş pierde sora, crezi că asta este e bine pentru cineva, îţi spun eu, nu este.
- Crezi că faptul că ei au bani, pe mine o să mă schimbe?
- Nu era vorba de bani, spune el spăsit. Este vorba de ceea ce mi-ai spus tu, cât de reci sunt părinţii lui, dacă ei sunt aşa cum crezi că este el?
- Îşi iubeşte fiul, spun în apărarea lui Max.
- N-am spus că nu-şi iubeşte fiul, dar oare v-a fi în stare să te iubească pe tine?
Era o întrebare bună, una cam prea bună şi pentru că nu ştiam ce să-i răspund am început să-mi strâng iar lucrurile. Ce puteam să-i spun, că nu ştiu dacă v-a putea să mă iubească aşa cum eu încep să o fac, că îmi era frică că se v-a plictisi de mine şi că v-a găsi o femeie care să fie exact cum vrea el, frumoasă, sexy, înaltă, un adevărat model şi nu o pipernicită ca şi mine, una care nu are după ce bea apă, care este prea slabă şi care nu are nici un fel de formă, pentru că era adevărul, arătam de parcă ieşisem dintr-un gard.
- Angel, aud vocea fratelui meu. Te rog rămâi aici în seara asta, gândeşte-te bine la ceea ce vrei să faci.
- Nu ai vrea să vezi cum este să ai bani, cum este să poţi să-ţi iei tot ceea ce-ţi doreşte inima? Îl întreb pe fratele meu, acesta privindu-mă confuz.
- D-asta vrei să te căsătoreşti cu el? Pentru bani, pentru că poţi să-ţi iei ceea ce doreşti?
- Nu, spun repede, nu asta era motivul, dar ceva din mine răsuflă uşurată pentru că ştiam că bani ajutau totuşi la ceva. Vreau să fiu lângă ei, mă simt bine fiind alături de ei.
- Atunci e bine, pentru că ştiu că o căsătorie înseamnă ceva, v-a trebui să fi a lui, măcar să-ţi placă este ceva, spune şi eu înghit în sec. Cred că ar trebui să stăm de vorbă aşa că i-a loc.
Iau loc stânjenită, cred că ştiu despre ce dorea să vorbească, şi pentru prima dată după mult timp mi-aş dori ca mama să fie aici, să fie în preajma mea şi a lui Markus, să ne arate iubirea pe care ştiu că ne-o purta.
- Bun, spune el fastacindu-se. Ştii când eram mici şi ne-am strecurat la grădina zoologică? Mă întreabă şi eu dau din cap în semn că da. Erau acolo doi cai şi masculul era deasupra ei, ei bine ceea ce se întâmplă între un bărbat şi o femeie este cam la fel, spune el roşu la faţă.
Încerc să-mi aduc aminte de ceea ce-mi povestise, ştiu că atunci când l-am întrebat ce fac cei doi cai, el mi-a spus că se iubesc, atunci mi se părea că el doar o chinuie, dar Markus era mai mare ca şi mine, deci dacă el spunea că aşa este atunci aşa era. Auzim amândoi o bătaie în uşă, speram din toată inima ca tata să nu se fi întors acasă, nu până când nu plecăm de aici, îmi era frică să-i spun unde mă duc, el m-ar fi folosit mereu că pe post de bancă. Merg împreună cu Markus dar mă opresc în mica sufragerie, sărăcăcioasă de care mă crede-ţi sau nu îmi v-a fi dor, aici am crescut, aici am amintiri.
- Angel, aud vocea fratelui meu şi când privesc spre el rămân împietrită.
În faţa mea erau David, Max şi prietenul lui Max, Christian care părea tare deranjat de ceea ce vedea, de casa mea şi asta mă deranja. Era tot ce-mi permiteam, nu conta că era mult sau puţin. Zâmbesc când David vine spre mine alergând, ţinând în mână un trandafir roşu.
