Simt un braţ cald ţinându-mă lipită de pat, ştiam cine era, mirosul lui era peste tot pe lângă mine, până şi pe mine chiar dacă tot ce am făcut a fost să dormim. Aseară când am ajuns în apartament, Max arată rău, era slăbit şi alb la faţă, iar asta mă speria, nu cred că avusese voie să stea prea mult în picioare şi cu toate asta, el nu a ascultat. Mă simţeam încă vinovată, eu eram vinovată de ceea ce le păţise, la naiba, chiar eram aşa de vinovată şi cu toate astea mă simţeam aşa de bine în braţele lui. Mă întorc cu faţa spre el, încă dormea şi părea încă alb la faţă, probabil încă era destul de slăbit, probabil avea nevoie de drăgălăşenie, pe care eu i-o voi dărui. Îi sărut uşor vârful nasului, era aşa de drăgălaş când dormea. Mă dau jos din pat zâmbind ca o nebună, nu ştiu de ce zâmbeam, dar chiar îmi doream să zâmbesc dar şi pentru că purtam unul dintre tricourile lui, aseară când am ajuns aici, adormisem în maşina aşa că prietenul lui m-a dus în braţe, era de înţeles el nu putea să mă care în braţe, dar ştiu că mă schimbat, pentru că eram pe jumătate adormită. Ies uşor din dormitor, nu-mi doream să-l trezesc şi merg spre camera lui David, voiam să văd ce face. Bat uşor la uşa apoi o deschid dar icnesc când simt două braţe în jurul meu.
- De ce ai plecat de lângă mine? Aud vocea lui Max care mă ţinea strâns în braţele lui.
- Am vrut să te las să dormi, spun şi mă înroşesc când mâna lui ridică puţin marginea tricoului.
- Dar dormeam aşa de bine cu tine în braţele mele.
Mă întorc în braţele lui şi-mi ridic privirea spre faţa lui, nu-mi plăcea că era cam alb la faţă, îmi era puţin frică de faptul că el nu era bine.
- Îmi e foame, spune şi zâmbeşte dulce.
- Atunci să mergem să mâncăm.
Mă trage după el pe hol dar se opreşte la intrare, eu ciocnindu-mă de spatele lui, la naiba ce spate tare avea. Mă uit pe după el să văd de ce s-a oprit şi icnesc când văd cine era în living, nu acum, nu când el se simţea rău.
- Ce căutaţi aici? Întrebă Max şi părea tare încordat.
- Christian ne-a spus despre cine este fata aceasta, cum îndrăzneşti să te căsătoreşti cu una ca ea? Îl întreabă mama lui.
- Cum îndrăznesc să mă căsătoresc? Ultima dată nu-mi aduc aminte să-ţi fi cerut să fi de acord, niciodată nu am făcut asta, nici n-am şo fac.
- Nu voi permite ca o sărăntoaca ca ea să facă parte din familia noastră, ţipă doamna Hell.
- De parcă-mi pasă de ceea ce spune-ţi voi. Vă amintiţi că nu depind de voi nimic.
- O să am grijă să te las fără tot, spune mama lui, cu ura în glas.
- Ştii că nu poţi, spune tatăl lui privindu-ne pentru prima dată după ziarul pe care-l citea.
- Dar nu este corect, ceea ce tatăl tău a făcut, trebuie să fie ceva prin care să luăm ce ne aparţine.
- Nu se poate, tata a trecut totul pe numele lui când s-a născut, atunci nu putea fi declarat nebun, nu a putut niciodată.
- Exact, aud vocea lui Max. Acum vreau să ieşiţi din casa mea, până nu v-a dau eu cu mâinile mele afară.
- Max, exclam şoptit. Ce-ar fi să luaţi loc, voi aduce micul dejun, nu-i aşa că oamenii gândesc mai bine şi sunt mai cooperanţi după ce mănâncă dimineaţa? Întreb în timp ce încerc să-l trag după mine la masă şi îi fac semn să se aşeze.
- Bună idee, spune domnul Hell în timp ce îşi privea fiul. Dragă stai jos, fata asta drăguţă ne serveşte micul dejun.
- Nu voi mânca nimic din mâna aceste fete, spune mama lui Max în timp ce se aşează pe scaun.
