Deschid uşa biroului omului meu din poliţie fără să fiu anunţat, nu-mi pasă prea mult în momentul ăsta de o bună purtare, aveam acasă un fiu care era din ce în ce mai trist, o fată de optsprezece ani bolnavă de mai bine de două zile, două zile în care am încercat orice ca să o trezesc sau să-i scad febră şi degeaba,era la fel de două zile, zile blestemate. Nu ştiu de ce am grijă de ea, poate pentru că am nevoie de ea, să-mi crească fiul.
- Domnule Hell, ce surpriză plăcută, spune Trent Holden, comisarul secţiei care-l arestaseră pe Markus Cross acum două zile.
- De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Întreb aşezându-mă pe scaunul din faţa biroului furios din cale afară.
- Am avut treabă domnule, nu stau mereu la cheremul celor ca dumneata, am o familie de întreţinut.
- Vreau să-l văd pe Markus Cross în momentul ăsta, spun ridicându-mă de pe scaun şi ducându-mă spre uşă.Şi pregăteşte actele, merge cu mine.
- Nu se poate domnule, spune urmărindu-mă pe holul care ducea spre închisoarea din secţie. Este o plângere penală pe numele lui, n-am voie să-i dau drumul.
- O vei face, dacă-ţi doreşti să rămâi aici. Spune-mi te-ai lăsat de băutură? Îl întreb şi el mă priveşte cu ochii mari şi buzele deschise, uimit de întrebarea mea.
Nu aştept să-mi răspundă, merg spre celulă în care era Markus Cross în timp ce din celelalte pe lângă care treceam se auzeau a fluierături din partea prostituatelor beţe care fuseseră arestate sau sfoieraturi din partea idioţilor sau a drogaţilor.
- Domnule Hell, ce căutaţi aici? Mă întreabă Cross care părea uimit de prezenţa mea aici.
- Holden adu mai repede acele chei, strig la bărbatul din spatele meu şi imediat acesta face ce-i spun, adică deschide celula lăsându-l liber pe Cross.
- Ce naiba se întâmplă? Întreabă Cross confuz.
- Eşti liber, acum haide să mergem, avem o oprire de făcut la magazinul de unde ai furat, apoi te duc la sora ta, cred că are nevoie de tine.
- Angel, ce a păţit surioara mea?întreabă panicat. Ce i-ai făcut?
- Eu, nimic. Ea şi-a făcut-o cu mâna ei. A mers prin zăpadă până la mine acasă în seara când ai fost arestat, era practice îngheţată şi se pare că a răcit rău, febra nu-i scade de atunci şi nici nu s-a trezit, deşi am încercat.
- De ce nu ai dus-o la un spital?
- Au venit doctori foarte buni să o consulte, are tot ce-i trebuie dar m-am gândit că s-ar simţi m-ai bine la mine acasă, decât într-un spital.
- Du-mă la ea, îmi ordonă şi de-a bea m-am abţinut să nu mârâi nervos la porunca lui.
- Întâi rezolvăm ce avem de rezolvat, apoi te duc la ea.
Pornesc spre ieşire cu el pe urmele mele şi după ce urcăm în maşina îi cer adresa magazinului de unde s-a gândit că trebuie să fure. Drumul nu era lung, toate erau în acelaşi cartier, dar zăpadă mă făcea să merg mai încet, nu-mi doream să mor într-un accident de maşină la numai o săptămână înainte de Crăciun, nu vreau să-i stric fiului meu şi sărbătoarea asta. Parchez maşina în faţa magazinului, vrând să cobor dar Cross m-a oprit.
- Ce doriţi de la noi, pentru că ne-aţi ajutat?
- De la tine nu vreau nimic, îi spun întorcându-mă şi privindu-l fix în ochii, era norocos că era cam la fel de înalt ca şi mine.De la sora ta, asta este o altă poveste.
