𝑺𝒘𝒆𝒆𝒕 𝒃𝒍𝒐𝒐𝒅 /𝙹𝚞𝚗𝚐𝚔𝚘𝚘𝚔 /

𝟝 ☽☾

𝘑𝘶𝘯𝘨𝘬𝘰𝘰𝘬

Încercam să-mi mențin trupul încă în viață după ce timp de o lună nu am putut să-mi satur setea de un sânger bun,sau cel puțin satisfăcător pentru papilele mele gustative.
După ce casa a fost pusă în vânzare am ales să-mi pierd timpul cât și viața aici,deși era greu să ieși afară din acest "conac" .

Aceasta a fost locul unde eu cu multă vreme în urmă am luat viața,aceasta este amintirea care mă ținea în acest loc cât și ceva ce nu-mi lasă trupul a părăsi,de parcă este o barieră..
Priveam distras de lume pe geam,ca apoi să aud niște voci,m-am grăbit să mă ridic iar atunci am dârâmat ceva,ceea ce a făcut mult zgomot. Deși eram vampir aveam și puteri de a mișca lucruri,cu greu dar puteam.
M-am mișcat încet după persoanele ce-mi intrase pe teritoriu,în sinea mea strigam a "sânge,sânge.." până când..
Ea.. am văzut-o iar atunci ochii mei au sclipit asupra ei. M-am dus către ea,căci voiam să o văd mai de aproape,iar zâmbetul meu însetat mi-a jucat acum rolul. Deși părea atât de palidă și speriată,nu am vrut să o sperii mai tare așa că doar am privit-o.

Când m-a văzut a fugit mai repede decât fulgeru,căci doar clipisem și nu o mai văzusem.
Ceva din ea m-a făcut să vreau să o mai văd o dată,am putut să-i simt frică și dulceața sângelui cum fierbea de spaimă.

"Dulce copilă în mâinile mele vei cădea"

Am spus în timp ce priveam peste locul în care a fugit.

Când am privit în jos,telefonul ei căzuseră ceea ce o va face să se întoarcă aici.

Te voi aștepta,copilă.

Dar nu s-a mai întors tocmai a doua zi,iar de data asta nu era ea ci prietenul ei,presupun.
Am ales să-l las în pace,dacă ea nu era.. nu aveam nevoie.

Dar nu a durat mult,căci ea se întorseseră iar eu am putut să o văd,când voiam să mă duc spre ea ceva m-a oprit iar ea se agățaseră de ceva buruiană. Mi-a dat timp să pot merge spre ea,iar când am ajuns am putut să-mi las respirația asupra ei,ceea ce a făcut-o să rămână inconstientă câteva secunde,ca apoi să-i pot atinge gâtul. Iar când voiam să-mi apropii nasul încet de vena gâtului său a dispărut,iar vocea ei răsuna din nou..

Am chichotit și am privit-o,nu era departe de casa mea ceea ce m-a făcut și puțin încrezător,dar ceea ce mă despărțea acum era.. nenoricitul de scut al casei.
Am oftat nervos aruncând prin casă cu ce-mi vedea ochii,apoi mi-am adus aminte,aveam protectorul.

M-am uitat la mâna mea,apoi am văzut inelul ce strălucea,ceea ce înseamnă ca era încărcat cu energia ei.

"Să merg la ea?„ am spus de unul singur,iar răspunsul meu nu era încă validat,până ca inelul să-mi dea un semn.

Ochii mei deveneau tot mai roșii,când mi-am simțit mâna asupra gâtului ei,m-au trecut și pe mine niște fiorii atât de intenși..

"La dracu.." spun nervos.

" O vreau,o vreau pentru mine și atât".

"Tu,vei fi a mea. Te voi lua pentru mine,în orice circumstanțe"

Atunci m-am întors spre casa ei,de acum totul începe,micuță ființă umană. Îmi simțeam colții devenind acum,mai răbdători.

"Pielea ei.. oh,sfinte Dumnezeu" șopteam privind către casa ei.

Bună! Îmi cer scuze de eventuale greșeli gramaticale.