𝑺𝒘𝒆𝒆𝒕 𝒃𝒍𝒐𝒐𝒅 /𝙹𝚞𝚗𝚐𝚔𝚘𝚘𝚔 /

𝟙𝟟 ☽☾

Nu înțelegeam de ce iubesc ceea ce m-ar putea omorî.. de ce alegeam să-mi plâng de una singură sentimentele.

Însă acum,fiind aici puteam să plâng pentru a-mi goli sufletul. Când m-am trezit am simțit o mână pe spatele meu,și vocea lui Ly trezindu-mă.

-Kess,este dimineață!

-Cât este ceasul,spun somoroasă.

-09:00,haide, ridică-te și să luăm masa împreună.

-Mai stau puțin,am spus închizându-mi ochii.

-Nuu,haide! spune și mă ridică în capul oaselor.

-Mi-e somn,spun punându-mă peste perna rece.

-Dacă dormi până tarziu îți va fi și mai somn,spune ea și încercând să-i găsesc un sens în ceea ce a spus.

-Pai și dacă mă ridic tot somn îmi va fi.

-Kess,am venit pentru a ne petrece cele 3 zile aici fericite nu să dormim.

-Of,fie.. acum. M-am ridicat și mi-am frecat ochii,ridicându-mă cu greu din pat și schimbându-mă într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou.

Am ieșit în curte unde băieții pregătiseră micul dejun,ne-am mirat că știau să gătească atât de bine,încă nu ne știam toate calitățile.

-Doamne,cât de bun este! spune Ly către cei doi.

-Este făcut de Kay,adaugă Bry către ea.

-Kay? spune aproape înecându-se.

-Să-i gătești așa și când vă căsătoriți spune el și începe să râdă.

Kay i-a dat o plamă în joacă apoi a privit-o cum mănâncă fericită. Bucurându-ne de dimineață caldă împreună și râzând încă din primele ore ale zilei.

Zilele ce au urmat,au fost pline de fericire căci am râs,ne-am distrat și ne-am simțit bine cât timp am făcut tot ce am dorit împreună. Ne-am bătut cu apă,ne-am plimbat seara pe lângă râul ce avea pe împrejur florile ce abia au înflorit,cât și picnicul pe care l-am organziat privind cerul dar ploaia sabotându-ne planurile și ajungând cu toții acasă plini de apă dar cu o aminitre în plus.

Am simțit că sunt bine,după ce am ajuns acasă la oraș,am simțit că totul a fost doar o poveste,căci liceul avea să-mi aducă din nou aceași rutină.
Imediat după ce am urcat în camera mea și mi-am făcut un duș,adormind dusă de oboseală,și trezindu-mă când a doua zi vântul a început să bată,lovindu-mi geamul de perete și picăturile de ploaie intrând.

Închizându-mi fereastra și așezându-mă din nou pentru a dormi,ploaia era atât de zgomotoasă,de parcă un uragan avea să-și facă prezența peste oraș astăzi.
Adormisem cu greu,încă cele două ore dormite până la 8:30,am ales să-mi verific telefonul dar nu mai aveam baterie la el,lăsându-l să se încarce și luându-mi carnețelul.

Uitandu-mă peste el am văzut ceva ce nu părea scris de mine,uitându-mă mai atent peste scris..

"Nu am crezut că o să ajung să-i spun asta cuiva sau să scriu cuiva acest lucru.. dar îmi vor lipsi momentele împreună dar și tu.. până voi revenii,nu pot spune că îmi este greu dar nici ușor..

Dar promit să vin repede,Kess,așteaptă-mă.

Mă voi ține de promisiunea pe care o avem,fie de va fi greu sau ușor,voi revenii langa tine,să ai grijă de tine și să te menții fericită. Nu aș vrea să te știu supărată,cel puțin când nu sunt lângă tine..

Când revin,vreau să-ți revăd zâmbetul cât și să mă înveți acele mișcări de karate.

Pe curând,adorabilo! "

Creatura mitică (Jungkook)

În momentul citiri nu știam dacă voiam să plâng,râd sau să fiu nervoasă pe el. Însă știam un singur lucru,că-mi lipsește.

Deși nu înțelegeam procesul logic,simțeam asta și deveneam nelinistită gândindu-mă dar în sufletul meu era pace.

Am strâns din ochii în timp ce-mi opream micile picături de lacrimi ce-mi mângâiau lent obraji roșii,îmi era cald,căldura ce o pot numi acum dorul de cineva.
Am strâns caietul la pieptul meu,voind să-l am aproape..

Uneori dorul poate ucide,nu fizic atât de mult cât psihic. Cele mai multe boli minteale vin de la a iubi pe cineva,sentimentul lipsei persoanei te face să-ți lași emoțiile negative să te controleze. Sunt momente fericite când câștigăm iar momente triste când luptăm dar ceea ce simțit este mai puternic.

Mi-a spus să fiu fericită,dar poți fi fericită în lipsa persoanei care îți aducea un zâmbet în fiecare dimineață? sau cel puțin care oricât de grea îți era ziua,îți aducea un zâmbet pe față?

Am oftat,greu.. prea greu să-mi mențin acum sănătatea fericiri când pastila mea,nu era încă procesată..

M-am ridicat din pat,plecând spre baie și spălându-mi fața cu apa rece,pentru a mă trezit. Când am ieșit din baie,am auzit un ciocănit,m-am dus către ușă știind că acum eram singură acasă,după ce părinții mei se vor întoarce tocmai în vară.. iar Min nu era atât de dimineață acasă,plecat după cumpărături..

Inima îmi bubuia,iar când am apăsat pe clanța ușii ceva din mine a pus capăt deschiderii ei..

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️