𝑺𝒘𝒆𝒆𝒕 𝒃𝒍𝒐𝒐𝒅 /𝙹𝚞𝚗𝚐𝚔𝚘𝚘𝚔 /

𝟞☽☾

Kessy

Când am ales să merg după Bry nu credeam că voi ajunge să fiu atinsă de ceva creatură,când am ajuns acasă am rămas de una singură în cameră speriată căci nu înțelegeam ce se întâmplă cu adevărat,dacă era sau nu real. Ce se întâmplă?
Mai devreme când i-am simțit mâna peste gâtul meu parcă eram imoblilizată,nu puteam face nimic,corpul meu nu voia să facă un pas până am zis "acum sau niciodată" mi-am luat inima în dinți și am fugit de una singură până acasă,exact ca ieri.
Am ales să-mi sting telefonul și să-mi las prieteni pentru măcar câteva ore pentru a-mi revenii,căci eram în stare de soc,nu înțelegeam ce se întâmplase la acel loc. Am ales să-mi fac un dus și să-mi calmez lacrimile,ideea ce mai rea din tot este că eram singură acasă..

Am oftat,și m-am așezat la birou luând o gură din cafeaua dulce. Eram puțin mai calmă acum,însă tremuram. Când am ajuns acasă închisesem tot,până și geamurile iar eu rămăsesem în stare de șoc până acum.

"Totul va fii bine.."
îmi spuneam de una singură în timp ce-mi pieptănam părul,uitându-mă la mine în oglindă.

Simțeam că ceva îmi reține sângele căci îmi curgea lent prin vene,mă uitam pierdută prin cameră. M-am ridicat de pe scaun pentru a deschide geamul,iar când am vrut să mă așez,ceva m-a orbit complet.
Am privit persoana ce era în fața mea,într-o cămașă neagră,pantalonii negrii la fel și ceva sacou.

Am înghițit în sec,căci uitându-mă câteva secunde apoi la fața lui.. era acea persoană pe care o văzusem în acea casă. Venind ușor spre mine,în timp ce o mână o avea pe încheietura soldului iar cealaltă jucându-se cu ceva lanț.
Zâmbindu-mi atât de provocator,în timp ce ochii lui deveneau tot mai roșii pe măsură ce se apropria de mine. Când am vrut să mă mișc m-am simțit imună la comeziile mele.
I-am auzit vocea,ce-mi făcea inima să bată acum mai puternic. Nu-mi mai mișcam nici măcar un mușchii,ci doar clipeam rapid pentru a-mi menține lacrimile.

-Kessy,spune el către mine. Fiind în fața mea și privindu-mă cu ochii săi,atât de.. am rămas fără răsuflare aproape. Ești surprinsă să mă vezi,nu? și eu pe tine. Luându-mi ușor bărbia în degetele sale lungi,reci pe pielea mea caldă.

-C..e.. spun eu tremurându-mi vocea.

-Ești mai dragută de aproape,spune el către mine. M-aș putea uita la tine non stop fără să plec. Mângâindu-mi încet mandibula,simțindu-mi pielea cum ardea din ce în ce mai tare în timp ce-mi plimba mâinile asupra mea. Dintr-o dată i-am simțit mâna cum îmi cuprinde gâtul pe partea stângă iar pe cealaltă își asează încet nasul rece.

"La dracu..nu,nu," spuneam eu în gândul meu.

Am încercat să mă opun atât de tare,dar nu reușeam. Când i-am simțit buzele peste piele,atunci am simțit cum voi leșina la propriu căci vedeam acum în ceață,dar..
Mâinile sale mi-au dat libertate la corp,dintr-o dată apoi m-a privit în ochii,eu dându-mă în spate iar el urmându-mi pași. Până ce m-am lipit de perete.

-Cc.in..e.. ești? am spus către el,iar el doar zâmbea în colțul gurii.

-Ești atât de nerăbdătoare să afli? spune în timp ce vine spre urechea mea.

Puterea ce-mi era acum în mâni l-am făcut să se dea doar un centimentru mai departe de mine.
Râdea,un râs atât de plăcut deși nu voiam să cred asta..

-Ești atât de adorabilă,spune apoi m-am simțit de parcă aș arde mai tare. Mâna mea s-a simțit amorțită când a cuprins-o.

Mi-a pus mâna cealată peste față iar eu am simțit cum adorm,tot ce am mai putut auzi a fost.. "Kessy.."

Totul pentru mine a fost alb,mut și nimic mai mult de aici până m-am trezit.
Eram în pat cu o durere de cap iar corpul meu frigea,am încercat să-mi deschid ochii încet până am simțit ceva asupra fruntii mele. Mi-am ridicat mâna ce-mi tremura,lent mi-am așezat-o asupra acelui material până ca o voce să-mi atragă atenția:

-Kees,te-ai trezit.. a spus fratele meu.

-Ce s-a întâmplat? i-am spus încercând să mă ridic.

-Ai făcut o febră foarte mare,nu știam ce să-ti fac așa că am sunat-o pe mama,și m-a ajutat.. m-am speriat de moarte,căci nu ai mai făcut așa febră încă de când aveai 12 ani..

Încercam să înțeleg ce se întâmplă,în urma cu câteva momente am leșinat.. dar țin minte că.. atunci am simțit o durere de cap și ceva ce m-ar fi înțepat.

-Ești bine? a spus Min panicat către mine.

-Da,doar.. mă doare capul.

-Îți aduc imediat pastilele,însă.. trebuie să mănânci.

-Oh.. și.. nu mă lași să mă dau jos din pat,nu?

-Ai ghicit,mi-a zâmbit și apoi a plecat de lângă mine.

La naiba,ce s-a întâmplat.. căldura din corpul meu era atât de puternică..

Bună! Îmi cer scuze de eventuale greșeli gramaticale.