𝑺𝒘𝒆𝒆𝒕 𝒃𝒍𝒐𝒐𝒅 /𝙹𝚞𝚗𝚐𝚔𝚘𝚘𝚔 /

𝟟☽☾

M-am ridicat ușor când a venit fratele meu pentru a mânca,am încercat să mănânc cât am putut de mult,însă nu prea simțeam poftă de mâncare.

Când am simțit că totul este mai bine i-am spus că se poate pune la culcare,și voi avea eu grijă de mine,nu voiam să-l chinui știind că avea și serviciu dimineață.

-Voi vorbii cu diriginta ta despre asta,tu odihnește-te sărutându-mi ușor fruntea. Noapte bună,Kess.

-Noapte bună,mulțumesc pentru tot.

A închis ușa iar eu eram aveam ochii închiși,până am simțit peste obrazul meu o respirație rece. M-am întors și l-am văzut din nou pe el.

-LA DRACU! am țipat iar el mi-a pus ușor mâna la gură.

-Șhh,alt fel ne va auzi. Vocea lui era atât de calmă,în comparație cu mine.

Îmi simțeam pulsul accelerat mai mult decât niciodată.

-NU-MI PASĂ EȘTI CEVA CIUDAT!

A râs apoi m-a privit cu ochii mari:

-Ciudat spui,adorabilo?

-Eu? adorabilă?

-Da,eu spun asta.

-Te rog,nu ești în măsură să-mi spui așa!

El mă privea pierdut apoi,l-am văzut cum mă privea de sus până jos.

-Ce ești?

-Hm?

-Ce ești? i-am spus încă o dată.

-Ce sunt? a spus el liniștit de parcă puteam înțelege eu de una singură ce se întâmplă.

"Pff„ am spus printre buze apoi i-am auzit glasul.

-Chiar ești curioasă spune el,apoi s-a ridicat spre fereastră.

-Tu mi-ai făcut asta,nu?

-Febra?

-Oh,nu.. CE ALT CEVA? PE LÂNGĂ CĂ AM LEȘINAT!

-Voi oamenii sunteți atât de proști! a spus el apoi a chicotit pentru a mă enerva.

-Mă calci pe nervi al naibii de mult,i-am spus.

-Ai dori să te calc pe alt ceva? întorcându-se spre mine.

-EȘTI UN PERVERS!

-Serios?

O.. doamne,de ce..? Am ales să-mi văd de febra mea,deși voiam să știu ce este această creatură la mine în casă și ce voia cu adevărat,deși îmi era frică acum nu mai eram atât de speriată.

Au urmat treizeci de minute în care nu a scos nici măcar un sunet,ci doar privea pe geam.

-Tu.

Nu mi-a răspuns.

-Tu,chestie ciudată.

-Ce?

-Acum răspunzi,recunoști că ești o chestie ciudată!

-Oh,adorabilo,acum prinzi puțin cam mult curaj.

-Ce te face să crezi că mi-a fost frică de tine?

Și-a dus mâna la gură,apoi mi-a spus:

-"Te rog,nu-mi face rău,nu.. te rog"

-Când am spus asta?

-Când ai leșinat,și a trebuit să te pun pe pat.

-M-ai..?

A râs diabolic,apoi s-a întors.

M-am ridicat rapid spre el,întorcându-l cu fața la mine.

-MI-AI FĂCUT CEVA?

Nu a spus nimic,doar făceam contact vizual apoi,m-am dat puțin în spate la fel și el. În timp ce mă dădeam am ajuns lovită la picior de pat apoi am căzut peste el.

-Ai febră destul de mare,a spus el. Apoi și-a dus buzele spre ureche. Cât despre asta,vom afla împreună. Ridicându-se de pe mine și eu rămânând câteva secunde jos pentru a înțelege cuvintele lui care se plimbau prin mintea mea ca niște mașinii de curse fără frână.

Surpinzator nu mi-a mai fost frică din acel moment de el,căci am adormit. A doua zi,când m-am trezit am fost pusă normal,iar pătura era peste mine. M-am uitat prin cameră însă acea creatură mistică dispăruse.
M-am simțit ciudat de linistită și febra mea scăzuseră foarte rapid. Însă aveam încă durerea de cap prezentă.
Am deschis ușa și am coborât în bucătărie,unde am văzut biletul fratelui meu.

"Când te trezești,să mănânci. Voi venii târziu în seara asta,ai grija de tine și nu uita să-ți iei pastilele!
Te iubesc,
Min. "

Am zâmbit și am luat pungulița în care erau medicamentele,cand le-am băut am simțit o durere usoară de stomac,semn că ar trebui să mănânc.
Mi-am luat mâncarea din frigider și am început să mănânc. Se pare că uitasem să-mi pun telefonul la încărcat,așa că am stat fără el jumătate de zi.
Oboseala din corpul meu încet își făcea de cap asupra mea,m-am așezat pe pat și priveam geamul. Până am auzit niște pași ce m-a făcut să mă ridic rapid din pat. Când l-am văzut stând în fața ușii inima mea din nou bătea mai tare..

-Tu.. !

-Eu,din nou!

-Ce faci aici? ce vrei? i-am răspuns speriată.

-Nimic,spune el trecând cu mâna peste biroul meu.

-Atunci de ce nu mă lași în pace? spuneam rapid.

-Aş vrea,dar nu pot..

-NU POȚI?

-Nu.

Am rămas șocată după cele auzite,adică nu putea.

-Din câte văd te simți mai bine.

-De ce întrebi?

-Tu de ce nu răspunzi?

-Am întrebat prima,chestie mistică.

-Cum mi-ai spus?

-Cum ai auzit!

-Chestie mistică?

-DA!

-Oh,înțeleg.. nu ai capacitatea pentru a înțelege unele lucruri...

-Mă faci proastă?

-Nu chiar.

Începeam să fiu insultată de o chestie despre care nu știu nimic,iar nervii mei erau foarte sensibili. M-am ridicat nervoasă,iar când am vrut să-l prind de cămașă,ceva m-a orpit.

Bună! Îmi cer scuze de eventuale greșeli gramaticale.