𝑺𝒘𝒆𝒆𝒕 𝒃𝒍𝒐𝒐𝒅 /𝙹𝚞𝚗𝚐𝚔𝚘𝚘𝚔 /

𝟙𝟛 ☽☾

Jungkook

Aveam să-mi aduc corpul la uman după ce va trece acest an,însă trebuie să-i sug sângele măcar o dată..

Dar corpul ei era atât de firav,lipsit de putere când o atingeam. Nu-mi doream să fie pradă celor ce își doresc sângele ei. Blestemul ce-l purtam cu mine de an de zile.. mă uram uneori pentru asta.
Mi-am închis ochii relaxându-mi corpul și așteptând să vină acasă. M-am speriat când am văzut misodurile că se apropie de ea.

Misoduri sunt niște creaturi ca niște vampiri doar că ei iau sufletele dacă ajung să se prindă sub vraja lor,te strâng atât de tare în cât îți simți tot corpul amortit durerea își face simțită prezenta de trei ori mai mult,de parcă ți-ai rupe oasele. Apoi simți cum leșini și rămâi inconștient ceea ce se ajunge la moarte. Noi,vampiri ne putem salva persoanele pe care le avem "sub grijă" noastră însă trebuie să iubim acea persoană. O dată ce ajungem să împărțim același sânge cu un muritor acea persoana va fi una dintre noi,nu în totalitate dar va deveni a nostră.
Vei avea o legătură specială,dar până se va ajunge acolo deste un drum lung.

Acum gândul îmi era doar la ea,dacă nu ajunge să mă iubească ca să o pot străpunge?

Dacă ea nu mă iubește,și o străpung poate muri sau poate deveni cenușă iar acea cenușă poate fi folosită pentru invierea ei,dar.. nu va mai fi Kess ci,un spirit rău..
Am înghițit în sec,ceea ce trebuia eu să fac acum era să găsesc talismaul pentru a-mi lua forma de om. Încă nu mă pot vedea toți oamenii,încă sub blocat între treptele vrajiilor.

M-am uitat la ceas era ora 11:30,ea ajungea peste trei ore,așa că aveam timp pentru a merge acasă. Am ieșit din casa ei,pe geamul său și am plecat spre conacul meu.
Când am intrat,am simțit o parte rece de aer și ușa din camera de jos deschisă. Mi-au încremenit până și oasele,și dorindu-mi să nu fie ceea ce-mi imaginam..

Picioarele mele mergeau încet,neapăsat,uitându-mă și fiind cu ochii în patru pentru orice mișcare. Am ocolit ușa ce era ridicată și am coborât scările în liniște,când am ajuns la ultima treaptă i-am auzit pași persoanei.

Mi-am facut avant si am ajuns în fața persoanei cu mana pe gatul sau,imbolizand-o. Apoi am privit cine era atat de puternic pentru a-mi rupe sigiliu usii.
Am scos mănușa de pe mâna și apoi am ridicat capul spre persoana aceea. Am tăiat orice putere asupra gâtului său.

-Jake.. am spus când l-am văzut.

-Nu credeam că mă vei omorî,deși nu ne-am văzut de peste 70 de ani. Mi-a spus râzând în colțul gurii.

-Iartă-mă, i-am spus rapid. Punându-i un scaun pentru a se așeza. Ce te-a adus tocmai aici?

-Nici acum nu mă placi? a râs.

-Nu spune asta,te rog. Ceea ce s-a întâmplat atunci s-a întâmplat,Jake.

-Ai dreptate,mi-a răspuns reglându-și vocea.

-Cum ai intrat? i-am spus rezemându-mă de perete și așteptând să-mi raspundă.

-Am crezut că te voi găsi aici,apoi a scos din buzunar bucata de cristal Isar,apoi ochii mei au rămas uimiți de ceea ce el deținea.

-Jake.. am spus aproape fără aer..

-Da?

-De unde..

-Isar? a spus el nepăsător. A fost o bucată pe care am păstrat-o de mult timp,după ce am reușit să devin jumătate de om. Am ținut-o o perioadă îngropată în pământ langă râul Hera.

-Unde ai găsit-o,am spus nerăbdător. Ne păsându-mi de povestea lui.

-După ce mi-am îndeplinit misiunea,de a străpunge un muritor,am primit-o.

-Ai primit-o? a spus nedumerit.

-Ești nedormit sau idiot? a spus nervos.

Am închis ochii,oftând apoi deschizându-i larg. Și calmându-mă.

-Am avut aceeași piatră,după ce Ashtart a murit,nu am mai putut face rost de una.. am spus trist.

-Vrei să-mi spui că știai despre ceea ce s-a întâmplat cu Ashtart? a spus copleșit de nervozitatea ochiilor săi.

-Jake.. ea..

-Nu,te rog,doar.. nu. Mi-a spus printre dinți.

-Nu am putut salva-o..

-ȘTIAI DESPRE EA! ȘTIAI LA DRACU CU TINE! a spus aruncând cartea ce o avea în mână. Nu ai putut salva-o pentru că ți-a păsat mai mult de tine. PUTEA SĂ FIE ACUM AICI,CU NOI! ochii lui erau roșii.

-Calmează-te,Jake..

-Te-am urât atât de mult,a spus trecând de la nervozitate la tristețe. Începând să plangă apoi căci lacrimile sale curgeau lent,una câte una pe obrazul său.

Am vrut să-l iau în brațe,dar m-a respins. Ceea ce m-a făcut să am un nod în gât.

Mi-a pus mâna pe umerii,apoi m-a privit cu ură în ochii. Auzindu-i vocea atât de tristă ce ar crăpa cea mai dură inimă cât și gheața din atlantic.

-Am avut atât de multă încredere în tine,în cât toate durerile pe care le-am simțit le-ai vindecat cu sare..

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️