La capitolul asta sigur o sa ma injurati mai ales VTM Adina si ElizabethRoxy si s-ar putea si CarmenSaioc adica cred. Ok sa va facem pe plac cum, ca vreti copii vii. Si ar mai fi o chestie dar cred ca este prea tarziu pentru asta. In acest cap. va avea loc marcarea lui Chris.
Mike's pov
Doctorul iese din salon si.....
-Copii sunt sanatosi dar......-spune Dielo
-Dar ce?-ii spun eu printre dinti.
-Luna nu mai este.
Am intrat in salon si m-am dus lanaga patul ei. Inima nu-i mai batea dar corpul inca il mai avea cald. Doarme. Sunt sigur ca ma pacaleste. Din niste patuturi se aud plansete de copii. Ma indrep acolo si dau de niste copii, copii mei. Plang in continu. Ii iau in brate dar nu tac. Ii pun langa Chris si tac din gura. Pe fata lor mica le apare un zambet micut semn ca mama lor e vie si nu ii poate lasa. Ies repede din salon si dau de restul familiei care o jeleac.
-De ce plangeti? Chris este vie.-le spun eu
Toti trec pe langa mine si intra in salon. Ma duc si eu langa ei si le fac semn la copii.
-Dar asta nu se poate. Adica....-spune Octav
-Ce sa fie?-il intreb
-Am citit undeva ca daca unei fiinte nu-i mai bate inima dar corpul ii este cald inseamna ca lupta pentru viata lui. Dar n-am crezut-o niciodata.-spune Octav uitandu-se la Chris.
-Si asta e de bine, nu?-il intreb
-Asa cred.
Deodata copii incep sa planga si patul ia foc, extinzandu-se treptat. Parul lui Chris zici ca ia foc si fata incepe sa-i transpitere dar se pare ca nu pateste nimica si nici copii. Ma apropii de ea si din flacari iese un lup alb cu rosu.
-Intrusi.-spune ea sau el
-Ce,nu! Eu nu sunt un intrus.
-Atunci cine esti?-ma intreaba
-Suntem suflete pereche.
-Dar ea nu este marcata.
-Poveste lunga.-ii spun-dar tu cine esti?
-Eu sunt Miriame, lupul lui Sun.
-Cine-i Sun?
-Este ea-imi face semn cu botul spre pat
-Ba nu ea este Christina.
-Serios?
-Da serios.
-Niciodata n-am fost prietene. Nici macar numele nu ni le-am spus. Am hotarat amandoua sa ne punem porecle. Ea era Sun ca stralucea ca un soare iar eu eram Winter ca sunt alba ca neaua. Cand era mica era asa o pacoste. Zambea in fiecare zi pana cand haita lor a fost atacata. Avea doar 7 ani si ea vroia sa intre sa lupte, dar n-am lasat-o asa ca dupa lupta ma dat uitarii. A stiut cum sa ma incuie in mintea ei pana azi cand este prea slaba ca sa ma mai mentina inchisa.
-Uauuuu. Nu stiam de trecutul ei.
-Nu prea ii place sa vorbeasca de chestii care o ranesc.
-Si acum poti sa vorbeati cu ea?-o intreb
-Oricat de slaba ar fi nu ma lasa sa vad la ce se gandeste dar stai putin.
-Ce este, ce vezi?-o intreb
-Vad o femeie bruneta imbracata intr-o rochie sangerie.-spune ea
-Lucinda?-spune Greg
-Cine este?-intreaba Miriame
