Scuze că a durat atât.
Am început să mârâi împreună cu tata și ceilalți.
-Mike ce onoare.-spune el și râde
-Lasă vrăjeala.
-Deci unde este scumpa de Chris. Îi simt mirosul de aici. -spune și în același timp geme.
-Cât de prost mă crezi să îți las cale liberă către ea?
-Sincer foarte prost.-spune și în momentul ăla un om de-al lui care a apărut acuma îi zice ceva, acesta încruntându-se.
-Deci vreau să părăsești teritoriul.
-Unde e?
-Cine? -fac eu pe prostul
-Chris, cine altcineva să fie. Doar nu întrebam de mă-ta.
Ahhh ăsta mă enervează.
-Nu este treaba ta. Îți mai zic o data, pleacă
-Că dacă nu ce?
-Terminații.-țip la cei din jur
Fiecare dintre ei se transformau, în afară de mine care făceam contact vizual cu inamicul. În timp ce înaintează spre mine buzele se mișcă descifrând câte cuvinte și acelea fiind legate de Chris și că de abea așteaptă să o guste. Wtf he is soooo death. Nu mai stau pe gânduri și mă năpustesc asupra lui. Prima lovitură o încasez eu, hai mă serios! mi-a mutat splina pe care nu o am. Eh să vezi acuma. Mă-ta te-a făcut, dar eu te omor. Mă uitam insistent la el și mă gândeam o moarte rapidă sau una ușoară. Hmmm clar una rapidă că nu mai am chef să îi aud vocea. Ori mor eu ori moare el. Mă avânt spre beregata lui, dar îmi anticipează mișcarea și o barează, pe mine aruncându-mă într-un copac. Yey câteva oase rupte. Nu-i așa că e bine? Mai încerc o dată și la fel, doar că de data asta sunt aruncat într-o suliță. Shit, hmm a treia oară e cu noroc. Mai sar o dată și îmi rupe laba. Ahhhh damn...acum ori niciodată. Sar peste corpul lui și încep să-i rup bucăți din corp până când îi rămâne capul. Acum mă simt mult mai bine...parțial. Mă întorc spre ceilalți și văd că nu am suferit pierderi. Dau să mă ridic de jos, însă în urmatoarele secunde pamantul face cunoștință cu mine.
~~~~~~~~~~~~~~
Mă trezește bâzâitul unui aparat. Ahhh fuck îmi ard urechile. Mă holbez câteva clipe la tavan și când mă ridic brusc imaginea îmi fuge din fața ochilor. Clipesc de câteva ori și îmi scot perfuzia sau acul, ce o fi și chestia asta. Ies repede din clinică cu gândul la ceva anume dar la ce... În timp ce mergeam am privit bandajul de la mână, și...
"-Promite-mi că orice s-ar intampla vei veni dupa noi.
-Chiar dacă voi rămâne fără o mână. Nu scapi ușor de mine.
-Nici nu vreau."
Trebuie să merg să o aduc acasă. Alerg până la mașină și nici bine nu închid ușa că dus am fost.
~~~~~~~~~~~~~~~
Merg, merg și iar merg. Când doamne se mai termină și drumul ăsta.
Mai merg cred că în jur de o oră și după îl văd. Nu credeam că o să fiu atât de bucuros că văd casa unui vampir.
Ajung în fața porților și ăștia nu îmi dau drumul. Cobor din mașină și încep...
-Deschideți porțile
-Ni s-a dat ordine să nu le deschidem la nimeni.
-Pentru numele lui Dumnezeu deschide porțile.
-Nu înțelegi când spunem nu? Vrei pe litere? N și U.
-Cheamă-l pe rege.
Peste vreo.... să zic un sfert de oră apare și socrul meu drag.
-Deschideți porțile.
-Dar domnule ați spus...
-Știu ce am zis idiotule, dar el face parte din familie.
La cele auzite, porțile au fost imediat deschise. Am intrat cu mașina până în față și cum m-am dat jos am și tăiat-o spre intrare. Mă uitam peste tot și vedeam numai scări si uși. Aaaaaa pe care. Ala bala portocola, cine mi-a furat ba-na-na spun și îmi opresc degetul pe o ușă. Da doamne să fie asta. Mă îndrept in fuga spre scări si când ajung în fața uși îmi fac o cruce. Intru direct și în patul din mijlocul camerei dormeau copii mei. Prin copii mă refer și la Chris. Mă îndrept ușor spre ei și mă las in genunchi lângă pat. Îi priveam până când mi-am simțit pleoapele grele și...
M-am trezit deodată când cineva mă mângâia pe față. Când am deschis ochii am văzut-o pe Chris care se abținea să nu plângă. Mă ridic deodată și amețeala apare iar. Clipesc de câteva ori pentru a o îndepărta pe cea de-a doua Chris, fake, și o iau în brațe, aceasta începând să plângă.
-Hei, ce Dumnezeule ai? Am lipsit aproape două zile.
-Vrei să spui de fapt 2 luni Mike. 2 luni nenorocite.
-Nu are cum...Mă rog acum nu mai contează.
-Ba contează Mike.
-Ce ti-am zis înainte să pleci?
-Că vei veni după noi chiar de vei rămâne fără o mână.
-Am amândouă mâinile, mă rog una trage pe dreapta. Doamne ce mi-ai lipsit.- îi spun și o strâng mai tare.
-Și tu mi-ai lipsit. Copii au fost distruși fără tine.-îmi spune și se întoarce spre pat
-Îmi pare rău.-îi soptesc în păr
-Îți pare rău că mai trimis la tata sau că ai fost inconștient?
-Prima cu siguranță nu.
-Te iubesc
-Si eu te iubesc copilul meu.- îi spun și o mușc de varful nasului
-Pfffff
-Iubito uite ce drăguți sunt când dorm. Seamănă cu tine.-îi spun la ureche
-Adică, ce vrei să insinuezi? Că sunt urâtă trează?
-Tu ai zis-o.
-Semăn cu cine mă laudă.-spune și se împinge cu fundul în a mea comoară ce s-a c-am scufundat pe fundul mării.
-Ai noroc că sunt copii aici, că de nu....
-Că de nu ce? - spune și se împinge iar
-Iubito vezi sa nu-ți arzi fundul.
-Nu cred. Slabe șanse
După ce am mai privit copii cu gândul că aceștia se vor trezi, ceea ce nu au făcut, i-am luat în brațe până la mașină. I-am lasat ușor să doarmă și m-am dus împreună cu doamna de langa mine să ne luăm la revedere de la tata-socru.
-Mulțumesc că ați avut grijă de ei.-îi spun și ne luăm in brațe
-Oricând.
-Pa tată. Te iubim.-îi spune Chris după ce îl îmbrățișează
-Pa copii. Și mai vreau alți copii și mai mulți
-Nu sunt o mașină de facut copii. -țipă Chris spre el
-Eh nu. Iubito mai facem 3 copii dupa cel mic?- o întreb cand pornesc mașina
-4 nu vrei?
-Ba da, dar am zis sa nu fiu chiar așa
-Mă mai gândesc
-Te gândești la faptul cum să faci să nu mai fiu fertil?
-Poate....
-Am glumit iubito. 2?
-Ce 2?
-2 copii
-Am zis că nu știu Mike.
-Tot ca mine va fi.-soptesc în barbă.
SFÂRȘIT
Probabil mai vroiați...dar nu știu am simțit să ii pun capăt. Inițial am vrut un sfârșit tragic cu ea căzând pe scari si murind etc etc. Si probabil ( mai mult ca sigur) m-ati fi injurat. Poate ma voi apuca de alta carte. Am una in minte dar vreau sa stiu si parerea voastră.
Vreau să va multumesc ca ați citi aceasta carte cu toate ca nu este cine stie ce.
Pupici si noapte buna ( pentru mine :)))
