UNFAIR

Capitolul 2

James a plecat în urmă cu două ore, spunându-mi că mă va lasă până mâine să îmi adun lucrurile, în timp ce el va face toate actele pentru scoaterea mea de aici. În restul timpului, am mai vorbit, ne-am mai cunoscut. Am aflat că îi place foarte mult culoarea gri şi iubeşte negrul, asta practic ştiam deja. Nu a vrut să îmi spună ce vârstă are dintr-un motiv foarte penibil şi anume: "mă voi face de ras". Mi-a mai spus lucruri banale despre el, dar care trebuia să le ştiu. Ca de exemplu filmul preferat, mâncarea preferată şi tot aşa. Am început să vorbim despre familie şi normal că eu m-am băgat în seama, întrebându-l dacă are soţie, copii, sau ceva rude. El a reacţionat destul de calm dar şi foarte serios, spunându-mi că nu are nevoie de familie. Încă am în minte vocea lui uşor îndurerată: "La ce bună familia dacă nu îţi sunt alături şi te lasă când ai nevoie de ei? Dacă asta e familia, mă scutesc de ea". Aşa mi-a spus că noi nu vom fi o familie, ci vom fi cei mai buni prieteni. Am fost de acord cu el. De când mi-a spus cuvintele alea, am început să mă gândesc mai bine la ele şi sunt perfect de acord cu ele.

Ies puţin din gândurile mele şi mă uit la ceasul de pe perete. E deja opt seara, iar eu nu am împachetat nimic şi pe lângă asta trebuie să mai fac şi o baie că să mă mai relaxez puţin. Merg la dulap să îmi caut un prosop, când aud un scârţâit monoton care mă anunţă că uşa s-a deschis. Kate intră rapid înăuntru, căutăndu-mă cu privirea, iar atunci când mă vede, practic fuge spre mine şi mă trage într-o îmbrăţişare foarte strânsă, de abia mai pot să respir.

Se desprinde încet de mine dupa cateva minute şi îmi spune printre lacrimi:

-O Doamne Sierra, te rog nu mă părăsi.

Şi asta a fost. Dau şi eu drumul la lacrimi. Nu vreau să o părăsesc, dar şi dacă o să plec de aici, asta nu înseamnă că nu o să o mai văd niciodată. O să o vizitez mereu.

-Shhh, nu o să te părăsesc. O să vin să te vizitez în fiecare zi. Promit.

Am mai stat aşa îmbrăţişate, spunându-i că o să fim mereu cele mai bune prietene şi că o să păstrăm legătura, iar când va ieşi de aici o să ne reluăm prietenia. Ea a adormit aşa, în braţele mele, iar eu am mers să fac baia care o plănuisem cu câteva ore în urmă. Am stat cam o ora în cadă, iar când am ieşit, m-am îmbrăcat direct în pijama, impăturându-mi restul hainelor şi aranjandu-le frumos pe canapea. Le voi pune dimineaţă în valize, acum doar le pregătesc. Mă pun în patul meu şi îmi închid ochii visand la viitoarea mea viaţă, ca un copil mic la ciocolata.

...

Mă trezesc brusc când simt o mâna pe umărul meu care mă mişcă uşor. Îmi deschid cu greu ochii clipind de mai multe ori pentru a putea vedea mai bine şi o zăresc pe Kate, aranjată şi frumoasă, ca întotdeauna. Ea îmi zâmbeşte uşor.

-Haide leneso. Trebuie să îţi faci bagajul şi vreau să te ajut. Ştiu că e devreme, dar mai încolo eu nu o să fiu aici.

Îmi ia puţin să procesez ce mi-a spus pentru că sunt foarte obosită, dar când realizez ce a spus, mă încrunt.

-Cum adică nu o să fii aici? Unde mergi? o întreb puţin prea îngrijorată

-Maya, m-a rugat să merg cu ea la noua casă de bătrâni, să o ajut cu petrecerea de deschidere.

...

După ce Kate m-a ajutat să îmi strâng toate lucrurile, adică mă rog, cele mai importante din ele, pentru că James mi-a spus că o să îmi cumpere altele, a plecat, îmbrăţişându-mă şi spunându-mi că o să ne vedem curând. Ne-am promis reciproc asta.

După o ora în care am stat şi nu am făcut nimic, îl văd pe James intrând pe uşa.

-Pregătită?

Mă ridic în picioare foarte sigură pe mine şi spun serioasă

-Mereu sunt pregătită, sexy dad.

El îşi măreşte ochii la cuvintele mele şi apoi zâmbeşte mândru. În urmă cu o zi, mi-a spus că el da porecle persoanelor importante din viaţă lui, aşa că i-am spus că am să îi găsesc şi eu una. Mă amuză gândul asta.

-Foarte bine, DR.

DR? De la ce mai vine asta? Dau să îl întreb, dar parcă îmi citeşte gândurile şi îmi răspunde.

-Toate la timpul lor.

Şi asta a fost. Nu mai zic nimic şi plec cu noul meu tată, noul meu cel mai bun prieten, spre noua noastră casă.