UNFAIR

Capitolul 6

Intru hotărâtă in casa mea. Vreau să vorbesc cu James și să îi spun ca îl înțeleg. A avut motiv bun. Bănuiesc.

Intru încet în casă, nedorind să fac mult zgomot și mă îndrept spre living, unde își petrece James timpul când nu e încuiat în subsol. Canapeaua este neatinsă, fotoliile la fel. Bucătăria este și ea goală așa că mă decid să îl strig, dar nu raspunde. Deci nu e acasă. Mă îndrept spre camera mea, dorind să îmi strâng și restul lucrurilor, deoarece am hotărât că voi petrece mai mult timp la cămin.

Intru în cameră, îndreptându-ma direct spre dulap. Încep să scot din haine, fiindu-mi foarte usor pentru că sunt aranjate și împăturite perfect. Îmi plac lucrurile ordonate și puse la punct. Pun primul teanc de haine, ele fiind puțin mai subtiri, pe pat și văd o sticluță. Sticluța este de parfum. Lângă e un bilet, cu un scris ușor dezordonat. Este scrisul lui James: "Este parfumul mamei tale."

Din colțul ochilor mei se scurge o lacrimă, mângâindu-mi fața. Desfac capacul și pun presiune în partea de sus a parfumului spre gâtul meu, din el ieșind un miros dulce, dar ușor mentolat. Îmi invadează nările și mă îndrăgostesc de el din prima secundă. Abia aștept să o pot îmbrățișa strâns și să îi simt parfumul mai bine. Presimt că se va întoarce. Acum mai am o speranță.

Termin de pus hainele în valiza neagră pe care am scos-o de sub pat. Mă îndrept spre baie de unde iau, la fel, strictul necesar, îngropând lucrurile în valiză. Din dulapul de langa oglindă, îmi scot trusa cu machiaje, neavând așa de multe pentru că nu ma machiez doar la ocazii speciale, eu fiind obsedată de sprâncene, arunc un fard maro închis într-un buzunar al genții, împreună cu penseta bineînțeles.

Așez frumos valiza în portbagaj, împreună cu alte două umplute cu nimicuri.

În timp ce conduc, las melodia All of me să îmi umple mașina, gândul meu sărind la băiatul cârlionțat, din nou.

Parchez foarte aproape de cămine, pentru a-mi fi ușor să duc bagajele. Scot valiza neagră, în dreapta mea apărând o figură înaltă, necunoscută.

-Hei, ai nevoie de ajutor? mă întreabă băiatul șaten cu un glas prietenos.

-Puțin da, spun și chicotesc încet încercând să nu scap valiza. E grea.

Băiatul ia celelalte două genți, iar eu închid portbagajul mașinii, blocând imediat bmw-ul negru.

Încep să merg pe aleea care duce spre cămine, cu băiatul simpatic în urma mea.

-Eu sunt Ethan, spune el simțindu-i zâmbetul cald pe față.

-Sierra, îmi pare bine, îi întorc zâmbetul încercând să întind mâna, dar eșuez din cauza valizei.

El chicotește, scoțând la iveală o pereche extrem de simpatică de gropițe.

Mai schimb câteva vorbe cu Ethan și ne hotărâm să ne vedem dimineață la cafeneaua de langă școală, la ora șapte și jumătate. El este la fel de punctual ca mine. Îmi place asta. Presimt că vom fi prieteni buni.

Ruxx nu și-a mai făcut aparitia, așa că după ce îmi aranjez hainele în dulap și celelalte lucruri în baie, plănuiesc să urmăresc un film, pentru a mă mai linisti.  Nici James nu m-a mai contactat așa că îi dau un mesaj, în care îi zic să își ia cât timp are nevoie și să mă sune oricând are nevoie de mine.

...

Mă trezesc amorțită din cauza poziției mele, fiind deșteptată de telefonul meu care nu se mai oprește din sunat, până când o fac eu.

Mă termin cam pe la șapte și zece, așa că încep să citesc dintr-o carte aleasă la întâmplare din biblioteca extrem de mică a lui Ruxx.

Azi am ales o pereche de blugi strâmți negri, cu ceva tăieturi foarte subtile, care arată foarte bine, un tricou alb cu un text negru care se mulează perfect pe trunchiul meu subțire, o geacă din piele neagră pâna la jumătatea spatelui și o pereche simplă de converși. Mă decid în final să îmi las părul desprins, așa natural cum e el, iar de data asta nu aplic mult machiaj: foarte puțin rimel și un luciu de buze.