Capitolul 17

126 7 2
                                    

Nu pot să cred că noi chiar facem asta! Dacă aș putea, aș țipa de fericire. În filme, cursele de mașini sunt inreal de frumoase. Dar evident, viața bate filmul. Sunt atât de curioasă ce rol are Harry acolo, în mulțimea aia de raceri. Dar cred că sunt pe cale să aflu.

Harry merge înaintea mea, din nou, în bmw-ul alb, pentru că nu a vrut să își ia mașina înapoi. Drumul pe care mergem de mai bine de un sfert de oră, e doar o șosea dreaptă, asta până când Harry ia o întorsătură neașteptată și ajungem pe o străduță destul de măricică, dar mult mai mică decât șoseaua pe care ne aflam acum câteva minute.

Pe marginea străzii, sunt tot felul de clădiri, unele mici și altele mari, toate luminate care mai de care. Predomină nenonul roșu, iar asta nu îmi displace. Denumirea magazinelor e colorată ba cu verde, ba cu roșu, ba cu galben. Puține sunt de culori monotone și care nu îți inspiră nimic. Pe străduța asta, acum în spatele lui Harry care înaintează mult mai încet, am numărat vreo cinci moteluri și peste douăzeci de adolescenți dominați de băutură sau droguri. Îmi întorc privirea în față și văd ca Harry nu mai e în câmpul meu vizual. Mă panichez pe moment și primul gând e să merg tot înainte să îl caut, dar cine știe de cine mă bușesc din nou. Poate mă bag în altă mașină, lucru care îl va distruge pe Harry și nu vreau să mă gândesc ce o să se întâmple dacă îi zgârii puțin mașina.

Un motor rage puternic pe banda din dreapta mea, sunetul divinității făcându-mă să mă întorc să văd cauza.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 13, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

UNFAIRUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum