UNFAIR

Capitolul 9

Ma trezesc următoarea dimineață cu o durere îngrozitoare de spate și încerc să mă întorc pe partea cealaltă însă ceva mă blochează. Harry stă întins lângă mine uitându-se în gol. Parcă se gândește la ceva și este foarte prins în gândurile sale.

-Te-ai trezit? mormăies el însă nu își mută privirea de pe cearsaful negru.

Ce naiba e cu el? Pupilele îi sunt dilatate și nu clipește aproape deloc. Poate doar odată pe minut. Câteodată mă sperie în ultimul hal, iar câteodată vreau să îl sărut și să mă strangă în brațe șoptindu-mi că va avea grijă de mine mereu. Ce naiba e cu mine? Țip în gândul meu. Nu pot să mă gândesc în felul ăsta la el. La naiba! Chiar nu pot. Mintea îmi spune să plec, dar inima nu mă lasă. Mă ține captivă în mica lui bulă.

Imagini de noaptea trecută îmi inundă mintea. Harry ascunzându-se parcă de mulțime, Kimberly care s-a luat de mine, Zayn trăgându-mă prin mulțime, Harry țipând la el că e mort și aducându-mă aici. El spunându-mi că vom merge împreună la Kate.

-Da. Ai dormit? îl întreb și mă uit în continuare în ochii săi înjectați, cum i se văd micile vene roșii pe cale să explodeze în jurul irusului.

Observ că el nu vorbește așa că o fac eu în timp ce mă ridic de pe pat.

-Mulțumesc pentru ce ai făcut ieri, eu voi pleca acum.

-Cum? spune și se ridică repede de pe pat. Era vorba că mergem la o anume Kate? mă întreabă el.

Oh credeam că a uitat. Oftez în liniște și mă uit la ceasul de pe noptieră. 11:23. Oh la naiba! Cum am putut să dorm atât de mult? Ce e cu mine? Nici nu a început bine școala iar eu lipsesc fără să anunț. Doamne Harry ce îmi faci tu mie...

-Uite, spun și de data aceasta chiar mă ridic. Trebuie să merg să fac un duș și după dacă chiar îți dorești să mă insoțești putem merge să o vedem pe Kate.

-Sigur și eu am nevoie de un duș plus că habar nu am ce e cu mine. Am stat toată noaptea privin... Se oprește brusc din vorbit dar deja e prea târziu, l-am auzit. Vin la camera ta peste o oră, continuă și își freacă ceafa cu mâna stangă, cealaltă fiind pusă în buzunarul blugilor săi strâmți.

Ies afară din camera lui Harry, care suprinzător de data aceasta a fost curată. El chiar a stat toata noaptea și s-a uitat la mine? Chiar atât de frumoasă sunt? Oh Doamne. Mă gândesc, oare cu câte fete a fost Harry, toate cu siguranță mult mai frumoase decât mine. Cum e Kimberly. E superbă. Are un corp minunat și trăsături ale feței încântătoare. Ar trebui să fie model. Păcat că e o târfă.

Ies din duș și mă uit pe ecranul telefonului meu spart. 12:30. Harry ar trebui să ajungă peste zece minute, iar eu nu sunt gata încă. Decid să port un maieu negru puțin mai scurt, o pereche de blugi skinny albaștrii și un cardigan alb. În picioare îmi iau o pereche de teneși negrii. Nu exagerez cu machiajul pentru că e ceva nou pentru mine. Eu sunt naturală. Aplic puțin creion maro sub ochi, rimel și un luciu de buze transparent. Părul mi-l las natural, doar trec ușor cu peria prin el și arată perfect acum.

Brusc, aud o bătaie în ușă și mă ridic repede să răspund. Un Harry relaxat stă în fața ușii cu mâinile în buzunar, acum arătând mult mai bine. Părul îi este dat pe spate și are obișnuiții săi blugi negrii, cu un tricou alb.

-Gata? zâmbește atrăgător spre mine iar eu aprob întorcându-i zâmbetul. Am vorbit cu directoarea și i-am spus că nu ai fost la ore pentru că ți-am arătat eu școala.

Îmi lărgesc zâmbetul și îi mulțumesc. Chiar nu mă gândisem ce să îi spun doamnei director. Câteodată Harry chiar mă uimește.

Ieșim împreună afară din cămin, iar mașina sa neagră ne așteaptă în fața clădirii.

-Uite, spun când suntem aproape de mașină. Nu ești obligat să mă duci sau măcar să mă insoțești. Am și eu mașină.

-Uite, începe el la fel ca mine ironizându-mă. Nu sunt obligat să te duc, vreau asta și nu vreau să te faci de râs cu mașina ta.

-Poftim? Cum să mă fac de râs cu mașina mea? îl întreb eu confuză.

-Păi pun pariu că mașina ta e ceva rablă de la Bob's, spune el și chicotește.

Dau să îi răspund dar se retrage de lângă mine și merge spre portiera pasagerului deschizând-o si făcându-mi semn să intru. Când sunt foarte aproape de el îi dau o privire de "asta nu ramâne așa" iar el îsi ridică colțul gurii.

Oprim după cinsprezece minute în fața orfelinatului în care mi-am petrecut eu jumătate din viață.

-Nu e nevoie să intri cu mine, știi? mă întorc spre Harry când suntem aproape de ușa maronie.

-Dar o voi face, îmi zâmbește și îmi face cu ochiul în timp ce îmi deschide ușa să intru.

Ma uit prin jur, iar totul e familiar. Canapelele albe și simple, mult mai mulți copii mici, sunt și câțiva adulți de colo-colo. Îmi ridic privirea de la doi copilași care se joacă cu mașinile, pentru a întâlni părul blond al Mayei vorbind cu o domnișoară. Nu vreau să fiu nepoliticoasă și să o întrerup din conversație, așa că doar mă așez pe scaunele albe de lângă mica recepție.

-Sisi! se aude un țipăt ascuțit pe care îl recunosc din prima.

Mă ridic repede de pe scaun și o imbrățișez pe Kate care e acum lângă mine. Îi simt parfumul. Parfumul celei mai bune prietene de care îmi era așa dor. Nu știu cum naiba am putut uita de ea. Trebuia să vin să o vizitez în fiecare zi, în schimb eu mă ascundeam de dușmanii părinților mei și de Harry. Că veni vorba de el.

-Kate, nu am venit singură, el e, spun și mă retrag din imbrățișare indicand spre băiatul cârlionțat care stă jos. Harry.

-Sierra, se intoarce Kate spre mine și face doi pași în spate. De unde îl cunoști pe băiatul ăsta? mă întreabă și pot observa mici lacrimi care se adună în colțul ochilor ei.

Ce naiba e cu ea? De unde îl știe pe Harry?

-Kate, spun cât de calmă pot. De unde îl cunoști pe Harry? zic inima mea luând-o razna la pronunțarea numelui său.

-Oh Doamne! aproape țipă iar ochii îi sunt deja invadați de lacrimi.

De ce nu vorbește cu mine? Măcar acum la naiba!

-Harry, spun după câteva exerciții scurte de inspiră și expiră. De unde o știi pe Kate?

-Sierra la dracu! spune Kate de data asta puțin mai incet ca data trecută. Din cauza lui sunt eu aici! rămân confuză la auzul vorbelor ei.

Oftează și își ridică ochii verzi plini de lacrimi.

-El mi-a omorât familia, spune vocea ei fiind acum doar o șoaptă.