UNFAIR

Capitolul 13

Mă trezesc din cauza zgomotelor care se aud pe holurile căminului. Din câte am înţeles, astăzi se face o petrecere, pentru a sărbători nouă directoare şi pentru noul an. Nu mă grăbesc să mă ridic din pat. Orele încep doar de la ora zece şi mai am circa o ora să mă termin, iar mie nu îmi ia mai mult de o jumătate de ora. Ruxx e tot la părinţii ei şi nu ştie nici ea dacă ajunge până la petrecere, aşa că probabil mă voi ţine după Jennifer, Ben şi Ethan, dar nu înainte să vorbesc cu el despre tot ce s-a întâmplat ieri. Trebuie să mă gândesc bine la ce am de gând să fac şi să am grijă să nu mai rănesc pe nimeni din jurul meu.

Mă ridic din pat, iar acum e ora nouă, aşa că mă ridic încet din pat. Sunt foarte amorţită şi nu am dormit toată noaptea. Am avut unul dintre coşmarurile care mă tot bântuie de vreo cinci luni. Nu ştiu ce am în ultimul timp, dar sunt atât de împiedicată şi nu sunt atentă la nimic. Vărs paharul cu apă de pe noptieră care nu se sfieşte şi se sparge imediat după. Oftez scurt şi mă aplec să strâng cioburile. Le iau prima dată pe cele mai mari şi le arunc, iar după mă inorc după cele mai mici, iar din nou, din neatenţie un ciob îmi intră în palmă şi începe să îmi curgă sângele. Mă pişcă puţin dar nu e o durere insuportabilă. Îmi scot ciobul din palmă şi fug repede să îl arunc împreună cu restul, iar după merg la baie să mă spăl pe mâini. Curge din ce în ce mai mult sânge şi nu înţeleg de ce. E doar o mică zgârietură. Iau unul din prosoapele de mâini, micuţe, de pe suport şi îl înfăşor în jurul mâinii. Trebuie să mă pregătesc pentru că în scurt timp trebuie să părăsesc căminul, iar prima mea ora e Exprimarea Opiniilor, sală căreia e fix în celălalt capăt al campusului.

...

Întru repede în clasă pentru că am întârziat puţin, dar văd că mai sunt câteva locuri libere aşa că nu mă panichez foarte tare. Mă aşez pe locul de ora trecută şi îmi las geantă pe jos. Domnul profesor nu a ajuns încă, aşa că mă liniştesc total. Îmi scot telefonul şi încep să îl butonez, lăsându-i şi lui James un mesaj în care îl întreb dacă e bine. Nu apuc bine să dau pe "trimite" că în clasa intră câţiva elevi, printre care şi Harry, urmaţi de domnul Jonson. El se aşează pe partea cealaltă a cercului de scaune, în faţă mea.

-Bună elevi, astăzi am o tema nouă pentru voi, face o pauză în care ia o gură scurtă de aer. Iubirea, termină frază. Ştiu că toţi aţi trăit sau treceţi printr-o poveste de dragoste şi asta vreau să dezbatem ora asta. Ce e iubirea, defapt? spune şi îşi împreunează degetele în timp ce se uită cu o privire întrebătoare la fiecare dintre noi.

-Iubirea e un sentiment, o emoţie, spune o faţă micuţă cu ochelari din partea mea stânga.

- Da, aşa este. Dar ce fel de sentimente exprimă iubirea, defapt?

-Iubirea este făcută să îţi sfâşie sufletul şi să te macine mereu. Te face să te uiţi în oglindă dimineaţă şi să îţi spui ţie însăţi "eşti o epavă", deschide Harry subiectul.

-Eu spun că iubirea e un lucru frumos. Atunci când fericirea ta e persoană pe care o iubeşti şi invers, atunci când abia aştepţi să dormi, ca să te trezeşti şi să vezi persoană iubită din nou. Atunci când ştii că te poţi baza pe eprsoana aceea, când alticineva nu mai contează şi sunteţi doar voi. Când Universul s-a oprit, dar totuşi timpul trece. Atunci când fericirea ta, e fericirea lui, spun şi îl văd pe domnul Jonson cum ridică din sprâncene, iar Harry se uită ofensat la mine

-Şi aşa, străluceşti mai mult de unul singur. Iubirea te poate trăda, poate seca fiecare parte din tine şi să te lase cu nimic, îşi găseşte Harry argumentul împotriva mea.

-Totusti, iubirea te face mai puternic şi te ţine în viaţă. Fără iubire nu există viaţă, spun şi văd că i-am închis gură.

Sigur iubeşte şi el măcar o persoană. Din toţi oamenii care sunt pe glob, una sigur îi este bine păstrată în inima. Mă refer şi la altfel de iubire, nu doar la cea care dintre o fată şi un băiat. Sigur are un prieten pe care îl iubeşte. Dacă nu, e ca şi un om mort, care trăieşte viaţa degeaba.